Dacă cineva și-a imaginat că noi am făcut aceasă piesă cu intenția: vai, o să rupem, nimeni nu a mai făcut așa ceva până acum, vă voi dezamăgi. Și poate v-aș convinge să nu criticați lipsa de inedit și original în această lucrare, așa cum am mai văzut că unii au început să facă. Un detaliu însă nu e de ignorat. Este de fapt cel mai important lucru și asta se vede cu ochiul neînarmat. Noi am fost tîmpit de sinceri când am înregistrat piesa, banal de îndrăgostiți de ea. Fiecare de propria sa experiență emoțională, pe care o re-trăia în studiou, în timp ce zumzăia în fața microfonului. Și dacă Sârghi și Andrei au și voce și auz, apoi eu, chiar dacă nu stau strălucit la cele dintâi, pot fi foarte talentată la a vă amăgi cu sinceritatea mea, așa încît să nu observați carențele mele sonore, ci să vă lăsați purtați de val în căutarea propriului răspuns la întrebarea: dar, până la urmă, ce este dragostea?
După mine, e o stare de bine care se manifestă prin detalii mici, mici, fine și foarte, foarte prețioase. Gesturile mari, exact ca și rugul – fac mult fum, dar și multă cenușă lasă.
Și apropos, piesa li se dedică nu doar celor care au parte de iubirea unui alt om , dar și celor care știu exact ce vor de la o iubire și răbdător sau nerăbdător încă o mai așteaptă.
Tag ‘jurnaltv’
Sincer
sâmbătă, 26 februarie 2011Sare şi Piper, Pavel Parfeni şi Prietenii te invită la un Concert de binefacere.All Stars United.
miercuri, 16 februarie 2011
Luni, 21 februarie, ora 18.00, la Filarmonica Naţională cele mai vii şi frumoase voci din Moldova vor cânta pentru tine şi pentru Natalia Malaniuc.
Pavel Parfeni, Formaţia Akord, Natalia Gordienco, CristyRouge, Sunstroke Project, Doina Sulac, Ion Paladi, Adriana Ochişanu, Adrian Ursu, Orchestra de Muzica Populara condusa de Corneliu Botgros.Biletele sunt deja în vânzare. Preţul unui bilet este între 50 şi 120 lei. Ajută-l pe Ionuţ să aibă cît mai mult timp o mamă.
Ultima, vinere, din noiembrie
vineri, 26 noiembrie 2010Azi, vineri, credeam că va fi mai greu. De fapt a fost şi n-a fost. Întîi de toate, aproape că am inventat o zicală sau chiar două,inspirată din experienţa mea matinală de la stomatolog: Sub orice punct, se poate ascunde o groapă sau Nu orice găurică din dinte e atât de mică pe cât pare. Am precizat că e din dinte, ca nu cumva nişte muligambişti neinspiraţi să dea replici, doar de dragul replicilor.
În al doilea rând, azi mi-am umflat capul de reţete. Şi nu înzadar. Pentru că în sfârşit, am avut timp să le aleg pe cele care o să-mi placă să le şi gătesc. Că până acum, cam multe la repezeală s-au făcut.
Tot azi, am avut un interviu cu Stela Popa. Interviul a fost făcut pentru Vocea Basarabiei, iar eu am simţit un val de admiraţie pentru Stela şi pentru abilitatea ei de a conecta întrebările cu răspunsurile, aşa încît să nu fie nici un moment de suspans, nici o pauză şi în acelaşi timp, interviul să curgă ca din izvor.
Tot azi, am mai petrecut o oră în juriul Concertului la Pălărie şi deşi i-am avertizat că voi fi rea şi necruţătoare – n-am avut nici chef şi nici inspiraţie. Aşa că am vegetat 60 de min, urmărînd oameni atât de diferiţi, cu vârste între 12 şi 72 de ani, fiecare cu micul său talent. Ei cum să fii tu rea şi nesuferită când unii pleacă la mozzarella şi spaghetti, iar alţii râmân să mănânce mămăligă şi caşă de hrişcă şi încă mai cred că pot veni la TV, fluierând ca o privighetoare ca să câştige un apartament?
Vine iarna. Colegii din redacţie suspină. Eu mă bucur. Eu vreau bulgări de zăpadă şi mai sper că se va găsi vreun prieten mai bun să-mi bage un bulgăre după ceafă. E viroză în oraş – păziţi-vă! Maică mea umple casa cu hrean şi îşi amăgeşte inofensiv nepoatele cu usturoi la prânz.
Şi încă ceva. Nu rataţi Sare şi Piper de luni. De ce de luni? Pentru că nu veţi mai avea la ce să vă uitaţi mai bun. Da, eu ştiu că nu prea ai la ce te uita seara la tv. Şicemi mai ştiu, că noi ne facem luntre şi punte să iasă bine tot ce vedeţi voi. Mai avem de rânit, dar nu atât de mult.
Nu rataţi nici emisiunea de marţi. Veţi cunoaşte pe unicul blogger-bucătar de la noi. Am atâta admiraţie pentru el, iar reţeta pe care mi-a propus-o mi-a făcut să simt un complex de inferioritate. Lasă, recuperez eu. Timp, răbdare şi muuuuuuuuuultă dragoste pentru tot ce faci. Iată încă o reţetă.
Miercuri, de Ziua României, voi învăţa să gătesc la Sare şi Piper supă cu perişoare şi saramură de pui. Invitatul nostru mi-a vorbit azi atât de inspirat despre aceste bucate tradiţionale româneşti, încât mie deja mi-a lăsat gura apă.
Vin sms-ri electorale. Parcă-i Anul Nou.Toţi la vot. Eu vreau să vină anul nou!
Cale de întoarcere nu e….şi nici nu trebuie
luni, 8 noiembrie 2010În sfârşit!
marți, 2 noiembrie 2010
Dragi prieteni şi prietene. Eu încă nu am nici un motiv, decât o tonă de efort şi propria intuiţie care îmi şopteşte că va ieşi ceva drăguţ.Aş vrea să mă dau tare şi mare spunând că totul va fi extraordinar,inedit, impecabil şi extraordinar. Dar parcă ceva îmi spune să fiu cuminte şi să aştept acele sacre 3, 2, 1 sunteţi în aer! Mă încred doar în Dumnezeu, oriunde ar fi el, mica mea echipa şi experienţă. Spre această emisiune am mers toţi aceşti ani de ProFm Beach Party, Proveşti de Crăciun, Fabrici de Staruri şi Aventuri Americane. Şi acum, când văd aceast platou minunat în care se încheagă puzzle-ul nostru, trădătoarele frici îmi spun: tu ştii că nu mai poţi da înapoi? tu ai numărat câţi oameni ţi-au spus că de-abia aşteaptă să-ţi vadă show-ul? tu îţi aminteşti la câte clipe petrecute cu cei dragi ai renunţat ca să supraveghezi toate procesele. Astăzi Cheianu a intrat în platou, s-a uitat cu ochii plini de admiraţie şi mi-a spus că orice de ce m-aş atinge eu iese bine. Şi iar m-am stresat şi ce dacă nu e aşa?
Lunea viitoare o să vedeţi noua noastră casa. Casa emisiunii “Sare şi Piper”.Deocamdată vă arăt cum a început totul în luna iulie. De la o simplă schiţă a unui spaţiu, desenată cu mână, fotografiată şi trimisă designerului de platou, Eugen Băcioi la Bruxelles. Acolo de unde săpătămâni la rând am ţinut legătura şi am tot schimbat elemente, culori şi geometria formelor.
Aşa arăta platoul nostru acum 3 luni.
Ca să umplem atmosfera cu energie creativă şi constructivă, în acest spaţiu, între lucrări s-au făcut şi câtevă brainstorminguri.
Andrei, ca de obicei, a făcut ce ştie el mai bine, vrăjit fetele…
Şi fetele nu s-au lăsat mult aşteptate…
Şi ce brainstorming a mai fost….immmmm
Vă invit să faceţi parte din public să vă daţi cu părerea, să ne propuneţi reţetele voastre preferate, să ne spuneţi cum spargeţi rutina şi cum vă petreceţi serile în familie şi mai ales să ne creşteţi cifrele de audienţă:))
saresipiper@jurnaltv.md
skype; saresipiper.jurnatv
POFTIM?! ADAUGĂ SARE ŞI PIPER
marți, 19 octombrie 2010Deşteptarea.Schimbări spre bine
joi, 14 octombrie 2010
Măine dimineaţa este ultima mea zi ca şi producător la Deşteptarea de la Jurnal TV. Şi asta nu e singura noutate. Vor fi mai multe. Ce fac mai departe? Aflaţi mâine din emisiune.
Trăiască Deşteptarea! Marea provocare, oboseală cronică, un proiect dulce şi istovitor,experienţă preţioasă, echipă mare, salturi emoţionale, lacrimi şi triumf, dar şi o uşă spre alte înălţimi. Pentru toată echipa am un singur mesaj, dar unul pe care-l spun din tot sufletul: Îmi pare rău pentru clipele tensionate. Te rog să mă ierţi pentru lipsă de toleranţă. Mulţumesc pentru tot ce-am făcut împreună.Te iubesc.
Se caută nașe!
miercuri, 1 septembrie 2010Un lucru foarte frumos mi s-a întîmplat azi. Ilinca Avram, colega mea de la Jurnal m-a chemat la o vorbă. De ce pe mine? Nu știu. Zicea că nu s-ar descurca singură. Eu zic că s-ar descurca. E o fată frumoasă și deșteaptă. Dar, mă simt flatată. Deci. Ilinca m-a întrebat cum am putea noi organiza o acțiune de binefacere. Să mergem la un orfelinat și să botezăm niște bebeluși, pe care soarta i-a lipsit de iubirea părinților. Mi s-a părut atât de frumoasă această pornire, încât am început să caut cuvinte în vocabularul meu pentru acest post. Și pentru că tocmai atunci cînd ai ceva important de comunicat, cele mai convingătoare și puternice vorbe te trădează, nu pot decât să propun tuturor celor care trec cu privirea acest mesaj să ni se alăture. Tot ce trebuie să faceți – un anagajament. Acela de a deveni nașul sau nașa de botez a unui orfan. Sciete-mi pe nataalbot@gmail.com.
DEȘTEPTAREA!
vineri, 27 august 2010Nu aș fi crezut vreo dată că ma va inspira Independența să scriu ceva. Vă avertizez, însă, inspirația mea nu e una născută din fericire și petale de trandafiri. Mai cu seamă din deznădejde, dezamăgire și gust de pelin.
Deșteptarea de azi a fost un continuu șoc. Întîi de toate despre oamenii cu care lucrez în echipă. Pentru mine voi sunteți cea mai frumoasă independență. Mi-ar plăcea să vă clonez. Vreau ca măcar jumătate din populația țării să muncească ca voi – neostenit, să gândească atât de liber și ușor, să-și poată strînge în pumn ultimele puteri rămase după o noapte de muncă, pentru a mai trage dimineața și o horă în văzul trecătorilor. Și toate astea de dragul Deșteptării la Jurnal TV. Oare sănătatea voastră și soții sau singurătatea care vă așteaptă acasă pot fi puse pe un cântar cu audiențele și dorința noastră puerila de a nu accepta rutina, de a ne impresiona spectatorii? Cred că acești telespectatori s-ar fi amuzat să vadă râsul isteric care se auzea azi în redacația noastră, cînd ne-am întîlnit la 5 dimineața cu unii care nici nu au plecat acasă.
Și? Ca răsplată?
Sergiu Beznițchi ai legătura: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O tanti îți ascunde privirea de animal bătut: Nu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un nene: Eeeeeh…dațî-mi pace…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un alt nene: Ya ne panimaiu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O băbuță chitită: Ya ne gavariu po rumynski…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața Știți ce zi e azi?
O femeie, a cărei înfățișare ne dă o rază de speranță: Da! (Yes!strig din regie, măcar una) Azi e ziua corespondenței! (Incredibil, nu mai strig ci îmi șoptesc, din acceeași regie).
Cum, ch….ma….mă întreb eu? Cum e posibil Moldova ca totul să fie atât de nedrept. Eu muncec ca un cal, colegii mei se străduie în fiecare zi să te impresioneze, să crească, să fie deosebiți pentru tine. Beznițchi cînd vine acasă,își găsește nevasta dormind, pentru că are de povestit de ziua ta, despre cei mai importanți oameni din Moldova, Mariana Postovanu le vrăjește pe creatoarele Valentina Vidrașcu și Maria Cristea ca să fac rost de 13 bluze populare, Alina se ține de dinte și burtă, Andrei face haz de necaz și nimeni nu mai poate ghici cît de mare-i dezamăgirea văzându-l pe Sergu cum îți pescuiește buimacele personajele în stradă.De ziua ta, Moldova, îți facem paradă de port popular, îți aducem deputați din primul parlament, ți-i aducem pe Vali Boghean și Cristi Aldea Teodorovici, echipa Deșteptării îți încinge o horă de toată frumusețea, vine Sergiu Cibotaru, cel mai de suflet artist-neartist să-ți cânte refrene de dor. Dar tu, țară de oameni cu sufletul și mentalitate hadicapată? Oameni care ori nu pot să zică măcar “Bună dimineața” în l.romănă, care nu-și cunosc elementarele sărbători și nici nu pot să se distreze, lejer, inspirat, cu zâmbetul pe buze, care atunci cînd văd o cameră video, fug de ea ca de ciumă, de parcă toți moldovenii într-o viața anterioară au avut același destin: au fost violați cu o cameră video, iar memoria lor selectivă nu le permite să accepte civilizat și elegant o întrebare la care să răspundă inteligent și fără fîsticeală.
Pe scurt. Eu pe tine te iubesc, da tu dormi, Moldova.
Inițial, cînd am venit la Jurnal nu eram foarte încîntată de această denumire de show matinal. Acum însă mi se pare cea mai potrivită.DEȘTEPTAREA! Moldova, tu crezi că în tine se poate crede la nesfărșit?
Welcome back! to reality….
luni, 16 august 2010http://desteptarea.jurnaltv.md/?p=2965
Eu simt că trebuie să scriu ceva, dar nu sunt în stare. Diferența de fus orar mă lipsește de somn noaptea și mă doboară ziua. Cei care au experiența, spun că va dura o săptămână să redevin om normal. Deocamadată, tot caut chibrituri toată ziua, ca să mi le bag în ochi. Zăpușeală, praf, caniculă:I LOVE IT. Luna august. Iți place și ție? Atunci scrie! Scrie cum te-a ajuns la os stresul? Cît de nedrept e ca picioarele să-ți revină din vacanță, iar spiritul să rămînă acolo? Cât de ciudat este să ai o ispită și să nu-i faci față? Cît de greu este să le răspunzi într-o singura zi la 20 de oameni care caută un job, că munca de reporter este una dintre cele mai dificile și distrugătoare , dar și interesante meserii? Cât de incitant este să mergi la întîlnirile pe care le-ai programat de cîteva săptămâni și să te alegi doar cu momeala aruncată?Cât de uimitor e să nu mănânci toată ziua și să nu simți foame? Cât de înalt ți se pare muntele pe care trebuie să-l urci, iar necruțătoarea frică îți șoptește suav: nu te vei descurca….Voi nu știți despre ce vorbesc eu, nu-i așa? V-am spus eu că-s obosită. Iar voi: scrie, scrie….
Așa că azi eu arăt cam așa:
P.S Dragoș, tu azi m-ai ghicit cu poza. Citești printre rînduri, șto li?
