Dragă Dle Ambasador al României, Marius Lazurcă. Aș fi putut să vă adresez personal acest mesaj prin mail, dar am decis să îl postez public, pentru că este adresat atât Dvs cât și altor câțiva oameni care m-au inspirat să le spun un Mulțumesc.
Browsing Tag
klumea
Există un sigur succes, să fii în stare să-ți duci viața în felul tău. (Louis Aragon)
Aceasta este achiziția mea de înțelepciune de azi. O frază pe care o voi repeta des copiilor mei si de care voi încerca să nu uit nici eu. Cu toate că eu am impresia că am știut întotdeauna despre această povață.
Între ore în șir de franceză și cuvântul “casă” de care am cam uitat, nu știu cum, reușesc să mobilizez niste oameni tare interesanți, dragi și talentați. Eu peste ocean, ei la Chisinău. Toate prin skype. Cu unii discut bugete, decor, gastronomie, artizani, cu alții vânzări, logistică, concursuri de talente si ateliere de creativitate. E tare greu. Tare, tare greu. Toată nebunia aceasta amestecată cu zile în care încep scoala la 9 si ies din Univesitate la 22 mă face să mă simt …cum să spun..ocupată.
Ca să anticip întrebarea “De ce îmi trebuie mie asta?”, voi răspunde: Eu fac asta pentru mine. “Mine” cu pasiunile mele, copiii mei, părticica frumoasă a țării mele despre care vreau ca tot globul să afle si dorul pe care îl port în suflet pentru oamenii minunați cu care putem face, ca pe vremuri, o echipă. Ca să avem de ce aminti la bătrânețe.
Voi ați hotrât deja de ce vă veți aminti la bătrânețe? Nu? Atunci nou venim spre voi!
Dacă măcar 75 % din câte am pus noi la cale se vor împlini, voi crede și mai mult în minuni. Anul acesta Klumea va organiza o nouă ediție de IaMania. O minune este deja faptul că reușim, de la distanță, prin sfânta putere a internetului, săfacem echipă cu oameni tare talentați. Acum nu vă spun nimic despr ei. Dar cum o scoatem în capăt voi avea grijă neapărat să aflați numele celor care nu au nevoie de prea multe motive ca să intre în horă. Singurul motiv este că nouă la toți ne place,la nebunie ne place, ceea ce punem la cale.
Bani? Nu, noi încă nu avem nici un ban, nici un contract, nici măcar o promisiune. Avem speranțe și mailuri trimise pe la parteneri cu care am mai colaborat și pe la instituții de stat, de unde mă tem că răspunsul va veni după festival. Nu pot ascunde faptul că asta mă decepționează. Dar nu suficient pentru a renunța. Și dacă mă veți întreba de ce nu mă astâmpăr, când am ales pentru moment să trăiesc în altă țară, dacă bani oricum nu se fac din asta și statul nu are nevoie de asta, am să vă zic că cineva drag, demult, m-a făcut să citesc celebra scenă cu Vulpoiul, Micul Prinț și îmblânzirea. Căutăți-l pe Antoine de Saint-Exupery. Acolo se ascunde răspunsul.
Recunosc, am făcut un efort de 3 nopți, ca să fac ordine în telefon și să eliberez memoria lui de aceste momente. Știam că nu va fi ușor să aleg cele mai colorate clipe, unele dintre ele nepublicate, dar nici chiar așa. Acum sunt mândră de rezultat. A ieșit un artcolaș de 1 km, dar ce contează? Sfidăm toate regulile bunului simț de blogger și ne încălzim de la aceste clipe minunate. Încep cu 1 ianuarie, 2013 și închei tot 1 ianuarie, dar 2014.
1 ianuarie, 2013, or. Colmar, Alsacia, munții Vosges, Franța.Un loc în care arhitectura, gastronomia și natura sunt cel puțin 3 motive pentru care merită să vii aici.
Aici e ger. Trândeț de frig. Îngheață aerul în nări. GPS-ul începe să delireze în mașină. Geamurile îngheață nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Lăcățile la uși împietresc. Munții de zăpădă par să triumfeze de la ideea că se vor topi abia peste vreo 6 luni, conform spuselor fratelui meu. Oamenii de aici știu cum să înfrunte asta. Asta se numește GER canadian. Se încalță în niște creații îngrozitor de simpatice,bombate, de cauciuc, dar călduroase, cu păsle înăuntru. Eu încă mă mai țin cu păslele mele de la Amsterdam. Dar simt că nu pentru mult timp. Cică în februarie e adevăratul crivăț. Qubeqois mătincă așa și îl numesc: Krivetzi sau creveți. Eu abia învăț să mă împac cu gerul. Mâine încercăm să ne îmbujorăm cu câteva ore pe patine. În Vieux Port. Unde un om cu sufletul cald din Moldova a promis să ne arate niște mișcări pe ghiață. Eu, de fapt, mă tem de patine. Pentru că tare nu-mi place să cad în fund. Și nici în genunchi, și nici în coate. Cineva s-a mirat că am pus la cale această distracție ”teafără” a noastră la -22 grade, care se simt în realitate ca -38. Mi se pare super tare tot ce mi se întâmplă. Interersant, cât oare mi se va părea?
Am avut un revelion foarte vesel. Așa cum îmi place mie. Am adormit fix pe la 00.15 și m-am trezit supărată că nu mi-am împlinit somnul, râcâind la toți oamenii mei dragi, cu care speram, în sfârșit, după atâția ani de depărtare, să sărbătorim Revelionul împreună.
Am fost nevoită să explic a doua zi că tare nu-mi place când nu-mi împlinesc somnul. Atunci se trezește ariciul din mine.
Am fost iertată.
În schimb, la toate cele întâmplate nu tare bine, se pot adăuga și câteva bucurii.
Să vin acasă într-o vizită atât de scurtă și atât de încărcată este o experiență nouă pentru mine . Încă nu am înțeles dacă mi-a plăcut sau nu. Am apucat să fac atâtea lucruri, dar nici o seară, din cele 2 săptămâni, nu am stat cu părinții, în liniște, la masă. În plus, e un stres prea mare pentru mine toată treaba asta cu diferența de fus orar și nesomn. Oricum vă datoram, după atâta trâmbițeală, și o poveste post Bal al Brazilor de Crăciun. Mai cu seamă, niște concluzii.
Prima concluzie: nobila misiune pe care am ales-o, de a susține prin acest proiect un domeniu atât de sărac cum este învățământul și educația viitorilor oameni din domeniul artelor din Moldova pe nimeni nu interesează. În afară, bineînțeles, de cei vizați nemijlocit de proiect: stundenți și instituții. Colegii mei din presă vor să știe de ce am plecat, cu cine am plecat, pe ce bani trăiesc. Iar când treceam la premizele sociale ale Balului Brazilor cu toții începeau să caște. Eu îi înțeleg, pentru că vin din același domeniu și nu-i mai înțeleg, pentru că tot timpul am avut grijă, pe lângă cancan, să dedic timp în emisiunile mele și celor care alegeau să nu fie în viața lor niște simpli consumatori.
Concluzia nr 2: Expoziția Brazilor de Crăciun a fost un experiment fericit și poate fi repetat. Muzeul Național de Artă a înregistrat peste 2000 de vizitatori în doar 7 zile de uși deschise. Pentru anul viitor, am discutat deja cu administrația muzeului, să extindem expoziția pentru o durata mai lungă, dar și să modificăm programul așa încât în zilele de muncă să poată reuși mai multă lume să vadă expoziția.
Concluzia nr 3: Nici la cea de-a 3 ediție a proiectului nu am apucat să valorificăm până la capăt potențialul acestui proiect. Se pot scoate mult mai multe foloase. Mai ales dacă sunt brazi mulți, înteresanți și variați. Pentru anul viitor încercăm să fim mai înțelepți.
Și acum despre Bal. Parcă s-a simțit neîncăpătoare sala pentru câtă lume am invitat la eveniment. Cineva mi-a sugerat că ar fi bine la anul să renunțăm la ea în favoarea altui local. Eu însă vreau să cred că se poate reduce lista invitaților și de rămas la cei care chiar vor să contribuie la colectarea de fonduri prin licitarea unui brad. Și poate avem noroc, între timp, să vedem încheiată și reparația unei săli mai mari din muzeu . Pentru mine defășurarea Balului Brazilor la Muzeului Național de Artă e simbolică și nu vreau să renunț la ea.
Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri în viață este să-i convingi pe oameni să-și părăsească găuacea lor de confort pentru a face ceva nou, pentru a participa la o schimbare. Altfel spus, să-i motivezi și să-i mobilizezi. Pe 6 decembrie, în ziua de prezentare a lucrărilor la muzeu, vom afla dacă ne-a reușit.
Avem la ora actuală înscriși în concurs peste 80 de brazi de crăciun de la ambele instuții participante, AMTAP și UTM. Din ei, 50 de lucrări urmează să fie selectate pentru Expoziția Brazilor de Crăciun. Bineînțeles e loc de excepție, dacă brazi buni vor fi mai mulți decât locuri disponibile.
Deocamdată însă, mă uit la aceste fețe de viitori artiști și mă întreb cine și unde se visează ei? Știu ei oare că trăiesc acum o perioadă extrem de valoroasă pentru visul lor. Perioada de acumulare a ceea ce ar trebui să-i ajute să-și împlinească visul mai târziu. Și e foarte important ca acești potențiali designeri grafici, arhitecți, creatori de modă, sculptori, ceramiști să fie dotați cu tot ce este necesar, nou și modern pentru a acumula cunoștințe. Pentru ca ceea ce acumulează acești tineri acum să corespundă necesităților și tendințelor atât de rapid schimbătoare ale viitoarei lor cariere. Veniți și voi să-i susțineți. Votul vostru ar putea unuia dintre ei să-i permită să-și ia o planșetă grafică, iar altuia un set de pixuri grafice. Iar instuțiile în care învață acești tineri ar putea să se aleagă, în urma acestui proiect cu ceva de care au nevoie, dar pentru care niciodată nu se găsesc resurse, pentru că sunt alte griji mai importante tot timpul de rezolvat. 11-19 decembrie, MNAM, str. 31 August 1989 115
