Browsing Tag

Moda

De-ale mele

DESPRE MODA DIN MOLDOVA, DIN INIMĂ

La primele ediții ale paradei branduruilor autohtone am fost oarecum implicată în organizare, dar de câteva ediții urmăresc doar prin FB evoluția designerilor noștri. Văd ce emoții au înainte de prezentări, grație postărilor din pre-producție, îmi imaginez ce cheltuieli au de suportat creatorii și organizatorii pentru a-și asigura o prezență cât mai decentă, de aceea mă fixez, în mare parte, pe lucruri bune. Dar dacă nu am vorbi și despre părți care pot fi îmbunătățite, care ar mai fi rostul acestui proiect. Rolul lui este să creeze și să amelioreze imaginea modei din Moldova. Iar pentru a ameliora, criticile sunt absolut necesare.

Continue Reading

De-ale mele

DESPRE CUM SE TAIE ARIPI ȘI SE RĂMÂNE ÎN ”ZBOR”

10479203_759304157442633_8959807688016471837_n

Știu că, în plină campanie electorală, tinerii artiști, designerii și cultura în general nu sunt subiecte de uns pe pâine. Dar eu simt nevoie să vă împărtășesc un of pe care îl țin în mine de ceva timp.

Vara aceasta am orgnizat un concurs pentru tinerii designeri din Moldova. Concursul acesta a dat naștere la 11 colecții de haine, inspirate din portul nostru tradițional. Nu știu dacă voi mai reuși vreo dată să motivez designerii noștri  să își cheltuie puținele resurse ca să participe la un asemenea concurs, pentru că efortul a fost mare, iar premiul a fost unul – participarea la Săptămâna Modei de la Oxford. Continue Reading

De-ale mele

7 ZILE. DESPRE CHIȘINĂU.DE BINE.

Am revenit acasă, la Chișinău, și am descoperit că s-a schimbat parola de acces la wifi. Am sunat la Moldtelecom. După doar câteva luni petrecute acolo, unde formulele de politețe elementare nu se limitează doar la ”Bună Ziua”, fără să-mi dau seama, în afară de ”Bună ziua” am întrebat: ”Ce mai faceți?”. Știu că sună foarte ciudat să întrebi un tehnician necunoscut de la Moldtelecom ce mai face. Dar multă lume pe glob așa percepe comunicarea de zi cu zi. La celălalt capăt a urmat o pauză de 3 sec. Apoi, întreabarea: Spuneți care este problema.

Am  coborât pe Pușkin,  în scuarul liceului Gh. Asachi. Băncile tricolor, aranjate în fața unui ecran pe care rulau niște imagini cu icoane, m-au făcut să înțeleg că mi-au scăpat niște știri. În afară de faptul că scuarul, destul de încăpător, brusc a devenit destul de mic, aceste bănci tricolor mi s-au părut o pedeapsă nemeritată pentru Chișinău, de rând cu ceea ce rula pe ecran.

Am coborât din mașină și am început să pășesc prin asfaltul spart și bâltoci pline cu țârfâială. Și m-a lovit în față un vânt rece și neprietenos. Și m-am gândit la primar. Iar. Și apoi nu m-am mai gândit la el

Vreau să mă schimb. Vreau să văd cât mai multe lucruri bune în jurul meu. Lucruri care mă uimesc plăcut.

Într-o săptămână de aflare la Chișinău ele au fost destul de multe, aceste momente plăcute de uimire.

conferinta

Continue Reading

De-ale mele

DESIGNERI MOLDOVENI SUB ACELAȘI ACOPERIȘ

În mai toate țările pe care le vizitez, caut prin recomandările turistice și niștre trasee pentru amatorii de boutiquri mici, de designeri locali, ale căror piese poartă un suflu unic. Un magazinaș de acest fel mi-a plăcut foarte mult la Budapesta. Asta a fost cum 1 an. De atunci tot trăiam cu gândul că tare ar fi bine și la Chișinău să existe un loc unde tinerii designeri moldoveni să-și poată scoate la vânzare produsele imaginației. Și cu toate că afacerista din mine este puțin mai sceptică visavis de succesul imediat al acestei idei, luând în considerație costuri de producție, chirie și întreținere, taxe, salarii și lipsa aproate totală a necesității populației de a se îmbrăca inedit, artista visătoare din mine vrea să creadă că aceasta idee va dura. Cel puțin eu asta le doresc. Cred doar că e și de obligația mea morală, odată ce designul din moldova e un domeniu ce mă preocupă, să le dau o mână de ajutor, prin această postare pe blog, celor care speră că moda moldovenească e vie. Spun și eu, banal și puțin disperat, îmbrăcați-vă în haine create de tinerii designeri moldoveni, nu susțineți Turcia și China, ei și fără noi se descurcă de minune.

Design

Votați designerii locali!

Băieții ăștia mi-s foarte dragi. Pe Natali am cunoscut-o prima dată abia acum. Irina Sandalovici face niște genți din piele,foarte simpatice, și poartă cu mult gust rochia mamei din tinerețe. Pe Eugen Hudorojkov l-am cunoscut acum cîțiva ani.  Un băiat care are nevoie de încă mult curaj. Ei toți merită o șansă să iasă în afară. Noi putem să-i ajutăm. Cu 1 vot fiecare. Grăbiți-vă, votingul durează doar până pe 4 august!

Am fost la studiou, la fete, și am făcut niște poze. Apoi am pus ochiul pe un tricou creat de Natali și Irina special pentru colecția nouă. Și cum am pus ochiul pe el așa mi l-am și cumpărat. Iar ieri l-am și purtat. Și-mi place, place, place. Partea din fața e din piele naturală, pictată de Irina, partea din spate e un fel de cârpă, foarte plăcută la port. Încurajați-i pe artiștii noștri și căutați să le purtați creațiile.Iar din banii câștigați se vor naște alte creații. Unii dintre ei chiar sunt foarte talentați. Aici puteți intra ca să votați: http://www.talenthouse.com/the-lane-style-house-designer-collection-contest#submissions

20120801-133811.jpg

20120801-133842.jpg

20120801-133827.jpg

 

20120801-133852.jpg

 

Calatorii

Ar fi bine și la noi așa ceva

Montrealul poate dormi liniștit. Cel puțin, în topul orașelor cu cea mai bogată viața culturală pe parcursul verii, acesta se clasează, fără îndoială, pe primul loc. Cât m-am aflat acolo, timp de 3 săptămâni, am numărat 5 festivaluri care se desfășurau concomitent în diferite zone ale orașului.20120711-004555.jpg

Festivalul Weekend du Monde, din parcul Jean Drapeau,  presupune participarea tuturor etniilor care se regăsesc în populația canadiană: de la algerieni și turci până la români și brazilieni. Fiecare țară este prezentă cu diverse mostre ale culturii sale: muzică, dansuri, artizanat , dar mai ales gastronomie.

20120711-004634.jpg

20120711-004647.jpg

Dulciuri marocane. Nu vă voi spune cu ce le-au comparat fetele mele, atunci când m-am dus după mâncare și m-am întors doar cu ele. Sunt gustoase, chiar dacă arată dubios. Se servesc cu ceai de mintă, pentru că-s tare dulci și parfumate.

20120711-004659.jpg

Pe la români nu am trecut, dar în timp ce mă uitam la câteva algerience dansând, auzeam de printre copaci sunetele Morăriței cu fuior…țac, țac, țac

20120711-004710.jpg

Așa probabil, arătau primii locuitori ai Canadei. Cum s-ar zice First Nation.

20120711-004730.jpg

La fata asta era cea mai lungă coadă.Procesul de pregătire a limonadei arăta foarte apetisant.

20120711-004746.jpg

Am prins un spectacol și din cadrul Festivalului Circului. Circul modern nu mai e cel de altă dată. Pisicile și papagalii încep să fie tot mai mult înlocuiți de oameni.

20120723-033143.jpg

20120723-033239.jpg

Tot în iulie, la Montreal, se desfășoară Festivalul Focurilor de artificii.Sâmbătă seara, lumea urcă în mașină, încarcă portbagajul cu scaune plaiante și pleacă la Montreal ca să se uite la cele mai spectaculoase jocuri de artificii. Meduze, crizanteme, valuri, stele, inimioare  – toate din focuri de artificii.

20120723-033357.jpg

20120723-033415.jpg

Între timp, cei care căutau cum să-și ucidă frumos timpul puteau alege între Festivalul De Jazz din Montreal și Festivalul Internațional Nopțile Africii.

Iar peste o săptămână după plecarea mea începea încă un festival muzical, despre care am aflat din anunțurile din metro și Festivalul Modei, cu vănzarea hainelor create de designeri tineri. Mi se rupe sufletul.

Mai pe scurt,plictisitor. Nu ca la Chișinău.

De-ale mele

Alin Gălăţescu şi mica revoluţie de la Chişinău

Mai pe scurt. Nu, mai pe scurt n-o să iasă. Am tot stat pe gânduri, dacă merită sau nu să scriu despre asta. Cu anii tot mai mult stau pe gănduri. Mi se pare firesc. Începi tot mai mult să-ţi doreşti să nu o mai dai atâta în bară. Vorba aia despre pasărea care pe limba ei piere este una foarte adevărată. Şi totuşi îndrăznesc.

1. Ştiu că nu mă îmbrac ireproşabil. Nu ştiu, nu pot, n-am chef, n-am timp, dar cel mai sigur e că nu mă duce capul.Uneori îmi pasă, alteori nu. Ştiu însă sigur că nu stilul meu este lucru cu care mă mândresc cel mai mult. Am performaţe care salvează lipsa unei culturi vestimentare profunde. Spre deosebire de alţii….Iar când mă critică Valentina Vidraşcu sau Viorica, accept şi recunosc. Mai calc prin străchini. Când însă mă critică nişte gândăcei, a căror ţinute niciodată nu au strălucit şi care nici nu au făcut ceva palpabil la viaţa lor, nu mă supăr, doar îi ignor. Nu suport când prin critici se confundă garderoba unui om cu ceea ce poartă el în suflet. Atât în sens negativ, cât şi pozitiv. Şi mai ştiu că nu poţi trata un om după hainele pe care le poartă. Asta mi se pare foarte trist. Dar o persoană publică?  E normal ca aceasta să fie apreciată şi după ţinutele sale? Sau succesele sale e tot ce contează şi ar trebui să facem abstracţie de lipsa unui bun gust la haine?

2. Azi nu critic pe nimeni personal. Mai ales din punct de vedere vestimentar. Pentru că……vezi p.1 Nu sunt perfectă. dacă aş fi fost, îndrăzneam. Aşa că vin doar cu nişte constatări. Când urma să vină la Chişinău, nici nu auzisem de el. Dar Valentina Vidraşcu mi-a zis: e cel mai bun. Aşa îl aşteptam. Aşa a fost Alin Gălăţescu în emisie la Sare şi Piper. A analizat şi criticat ţinutele câtorva artişti şi femei politicieni din MD.Ne-a lăsat muţi pe toţi. Mai exact pe mine. Că băieţii, săracii, nu s-au putut abţine de la a chicoti. Alin a fost, ca de obicei, sincer, acid, necruţător. Aşa şi-a promis să fie de mai mult timp încoace şi se ţine de cuvânt. Chiar şi cu preţul răului pe care şi-l face. A fost atât de dur, după unităţie noastre moldoveneşti de măsură, încât, firesc, sinceritatea lui a dat în clocot nişte spirite. A rupt tot ce i-a picat: păr de culoare roz-blond, cămăşi din atlas de culoarea muştar, ţinute etno picate în kitch, flori în cap, dar neştiind cine e şi ce face i-a dat un plus pentru stil lui Gordienco. La băieţi  – la fel.A fost mai dur cu unii şi mai blând cu alţii. Am fost sunată imediat după emisiune de mai mulţi oameni şi certată pentru faptul că nu am sărit în apărarea moldovenilor noştri. Că cine este acest român împuţit, să vină la Chişinău şi să ne critice valorile? Am avut discuţii lungi, deloc plăcute, care mi-au atins nişte coarde. Acesta e motivul pentru care am hotărât să scriu azi. M-am simţit nu prea bine ascultând reproşuri pentru că aş fi vrut şi eu să fiu foarte sinceră la telefon. Dar nu mi-am putut permite. Din frică, din bun simţ sau din ipocrizie, poate. Continue Reading