Browsing Tag

primar

Poştaşii Chişinăului

Poștașii pun mâna pe mături!

A fost acum 5 luni. Mai exact înainte de vacanţa de vară.  Am văzut cum sub ochii mei, în centrul istoric al  Chişinăului, a fost demolată o clădire veche, care îmi era foarte dragă. Practic, pe lângă ea mi-am trăit cei mai frumoşi ani din ultima mea iubire. Ştiu că şi până în vară se întîmplau asemenea acte de eroism, dar atunci parcă mi s-a umplut paharul. Am văzut că nu doar mie mi se umpluse. Am scris mai mulţi oameni, câte un anunţ, pe blog şi ne-am întîlnit atunci vreo 30 şi ceva de inşi care ne-am revărsat durerea, unii peste alţii, ca să înţelegem că dacă mai continuăm să trecem indiferenţi pe lângă aceste acţiuni, într-o zi ne vom pomeni trâind între termopane şi celebrele anexe(пристройчь)ale Chişinăulu. Uite aşa s-au născut Poştaşii Chişinăului. Totul a pornit de la o Poştă-nepoştă. Un grup de chişinăuieni. Jurnalişti, vedete, oameni simpli. Atunci am protestat lângă Leogrand, acţionarii căruia sunt noii proprietari ai terenului unde în loc de vechea Poştă,o clădire frumoasă, cu un singur etaj, urmează să fie înalţat încă un business centru din metal şi sticlă.  De atunci, nici un om nu a fost tras la răspundere pentru acea demolare ilegală. Mai mult, în baza acestui caz au fost descoperite atâtea porcării, încât mi-e frică să vi le înşir. Începând cu potlogăriile făcute de fostul minstru al culturii Artur Cozma şi continuând cu cele ale unor funcţionari care încă mai sunt în funcţie. Deci, de la demolarea de ACUM 5 LUNI nu s-a luat NICI O MĂSURĂ!!!. Să fi fost în Chişinău un primar ca în Vilinius, sigur nu ar fi permis aşa ceva.

Aş vrea să cred că acest mesaj îşi va găsi susţinătorii. Dintre acei care nu se mai mulţumesc cu poziţia de un simplu spectator. Ci susţinători care ar pune luni dimineaţa mâna pe o mătură şi ar veni în faţa Primăriei, la un protest.

Aşteptăm să ni se alăture tot cei care cred:

1. Că merităm un centru istoric al Chişinăului, bine definit, protejat şi reconstruit. Iar toţi cei care au cumpărat clădiri vechi, lăsându-le să se prăbuşească, doar cu scopul de a se alege cu un lot de pământ în centrul Chişinăului, să fie deposedaţi de ele.

Asta înseamnă revizuirea planului urbanistic  al Chişinăului, care în momentul acesta conţine lucruri  inaceptabile pentru centrul istoric.  Asta mai înseamnă alegerea unui arhitect, poate din străinătate, care ar veni la Chişinău cu o viziune modernă, dar protectoare pentru ceea ce a mai rămas din inima Chişinăului. Deocamdată, marea noastră performanţă este faptul că D-ul Modărcă nu mai este în funcţia de arhitect principal al Chişinăului. Arhitectul, care prin semnăturile sale, a ucis o sumendenie de clădiri vechi şi a permis o grămadă de ilegălităţi la acest capitol, nu a fost destituit din funcţie pentru mârşăveniile comise, ci a fost trimis la pensie!!!! Ştiu că şi-a asigurat o pensie liniştită. De asta nu mă îndoiesc.Mă nelinişteşte însă faptul că în locul acestuia a venit Radu Blaj, înlocţiitorul său. Radu Blaj pare să fie un băiat cuminte. Dar oare aceasta este cea mai importantă calitate a arhitectului principal al unei metropole? Mie nu mi s-a părut, din interviul pe care l-am realizat acum 1 an, că d-ul Blaj are vreo viziune şi mai ales vreo putere de decizie. Şi dacă are o viziune, aş vrea şi eu ,ca locuitor al Chişinăului, să o văd prin acţiuni concrete.

2. Că merităm măcar o stradă pietonală în Chişinău.

Una de pe care să fie măturate toate maşinile şi pe care, cu multă atenţie, să se elibereze autorizaţii pentru diverse restaurante şi magazinaşe. Cănd mă refer la atenţie, mă refer şi la schiţele de publicitate de faţadă care urmeză să fie aplicate. O strada pietonală în centrul istoric nu are doar menirea de a le oferi locuitorilor un respiro ci şi ar putea reconstitui atmosfera Chişinăului de altă dată. Poftiţi un video la acest capitol.

3. Că merităm un centru istoric fără atâtea panouri şi ecrane publictare. Şi mai ales fără toate aceste gherete oribile de pe Ştefan cel Mare.

4. Că merităm un primar mai hotărât şi mai categoric. Ca cel din Vilnius măcar. Să ne amintim de acţiunea lui de răfuială cu şoferii care parchează ilegal.

5. Că merităm clădirea Poştei înapoi şi tragerea la răspundere a tuturor celor care au permis demolarea acesteia.

Protestul nu vine să toarne toate zoile în capul lui Chirtoacă. Oamenii care se vor aduna la protest vor aduce cu sine instrumente de făcut curat (mături, mănuși, căști, mopuri, salopete). Aceștia vor face curățenie în fața Primăriei. Acțiunea va reprezenta un îndemn pentru primarul Dorin Chirtoacă să înceapă ORDINEA în Capitală. Nu venim cu acuzaţii doar la adresa lui. Ştim că multe lucruri nu-i reuşesc şi din cauza lipsei unei echipe cu care să facă ordine. Suntem mai mulţi oameni care îi oferim suportul nostru. Doar să-l vrea. Doar să-l ceară. Poștașii Chișinăului sunt hotărâți să meargă până la capăt și vor adopta diferite forme de protest împotriva instituțiilor responsabile.

Vă aşteptăm pe toţi cei necajiţi de starea lucrurile din Chişinău, cu o mătură în mână, luni, la 10.00, în faţa Primăriei. Aceasta nu este o acţiune politică, deşi mulţi ar putea să o califice aşa. Aceasta este o formă de exprimare a faptului că îţi pasă.

De-ale mele, Uncategorized

Un pasaj cu Bucureşti despre Chişinău

Am fost la București. Ca să văd un concert, ca să văd oameni dragi, ca să mânînc o ciorbă după care mă topesc,  ca să dorm într-o casă veche românească, printre tablourile uimitoare ale Eudochiei Zavtur, ca să văd studiourile performante ale unei televiziuni, ca să o cunosc pe jurnalista Carmen Avram și să mă liniștesc. Nu mai mă mai simt atât de singură în boala pentru meseria mea.

În primul rînd am un cuvânt de bine pentru drumurile din România. În doar 4 ani, de când fac parte din EU, românii și-au tras drumuri. Drumuri foarte, foarte bune. De nota 10. Am fost și iarna în România. Chiar și prin cele mai părăsite sate, m-am rătăcit, dar drumurile continuau să mă uimească. La noi nici cele care se fac acum nu arată ca cele din România. Mă aflam la volan și simțeam cum drumul mă poartă ca o apă. Mi-am amintit atunci de problemele cu proaspătul asfalt de pe Alba Iulia, cel din Valea Trandafirilor sau chiar și cel de pe șoseaua Chișinău-Leușeni. De ce oamenii, în mâinile cărora ajung niște bani de administrat pentru un bine comun, nu-și pun problema unui ecou pe care îl va avea escrocheria, furtul, neglijena față de acești bani și mai ales față de așteptările înșelate ale oamenilor. Eu pe fiecare dintre cei care au pus mai puțină smoală în asfalt i-aș pune cu burta goală pe panouri și aș scrie pe aceeași burtă: Aici sunt banii dvs!

Bucureștiul mai are o mândrie și merită aplauze. Vara aceasta bucureștenii s-au ales cu o construcție, cea mai mare de acest gen din Europa. Un pasaj care risca să fie numit în cinstea primarilor care nu se puteau înțelege al cui e meritul: „Pasaj început de BĂSESCU şi terminat de OPRESCU”, dar într-un final s-a ales să fie numit în cinstea lui Matei Basarab.

Îi lipsesc pistele pentru bicicliști și băncile de pe care să urmărești priveliștile din jur. Dar, decât așa priveliști, mai bine fără băncuțe. Parcări, mașini, mașini, parcări…offf.  Pasajul însă uimește prin proporții și prin iluminarea nocturnă. Mai tristă este însă situați chiar din centrul Bucureștiului.O sumedenie de clădiri vechi, care ascund atâtea povești, taine și istorii, pe care nimeni nu mai vrea să le cunoască, lăsate de izbeliște. Bineînțeles,  când ai de ales între a oferi o soluție practică pentru traficul aglomerat  și a investi banii în niște case vechi, vei alege prezentul, nu trecutul. Dar, vai, cât de urât arată Bucureștiul acolo, unde unii se fac a uita istoria. Clădirile vechi, pe care timpul, dar mai ales intențiile necurate ale unora, le transformă în pietre de mormânt. Știi că trebuie să stea acolo, dar nu-ți vine să te uiți la ea. Mai am o poză pe care am făcut-o în București. Așa că să-i simțiți atmosfera. Cred că bucureștenii au internet bun, deci viitorul sună bine. Dar la capitolul trecut, cabluri nu prea se trag.

Scriu despre toate astea, pentru că am profitat de escapada mea scurtă, ca să iau o gură de aer. Nu mai pot de atâta Chișinău în care nu ai ce face. Știu exact ce m-ar face  să-mi placă de orașul nostru. Încă vrea 3 parcuri ca Dendrariul de pe str. Creangă, încă vreo 30 de terenuri ca cele instalate de Vitanta, un centru istoric cu edificii restaurate ca cel de pe str.S.Lazo colț cu București, străzi pietonale – măcar una, piste pentru bicicliști, nici un panou publicitar în centrul istoric, nici o gheretă cu fundul spre Primărie, plăcuțe informaționale, cu indicatoare și mesaje binevoitoare pentru cetățeni și turiști și ăsta e doar punctul întîi. Dar asta nu se va întîmpla niciodată. Niciodată în viața mea, precizez.Îmi pare rău să fiu atât de categorică, dar atâta timp cât nu vom avea un primar hotărât, cu o mână de fier, atâta timp cât oricine își va șterge picioarele de istoria Chișinăului, de tinereațea primarului, de legi și de viitorul copiilor săi, Moldova va avea o capitală din care nu turiști, ci proprii locuitori vor căuta să evadeze.

Poştaşii Chişinăului

Azi furtună de idei

Primul sediu la Poşta Moldovei

Aceste poze sunt  dedicate celor care cred că trebuie pus capăt vechiturilor din Chişinău şi de mordernizat oraşul.

Ceea ce a mai rămas din el

Aşa s-a întîmplat că nevorbind de mai multe săptămâni cu Viorel Mardare, neştiind prea multe despre ce are în cap Vlada Ciobanu, neînţelegându-mă cu vreun alt blogger, ne-am pomenit azi dimineaţă sincronizându-ne cu toţii la acelaşi mesaj: Trebuie oprită distrugerea Chişinăului. Unii au fost duri, alţii mai duri în mesaje. Pe la 11 am dat şi de Antoniţa Fonari, care era pe aceeşi lungime de undă, adică gata să facă ceva, dar nu ştia ce anume, apoi ni s-a alăturat şi Dumitru Ciociri. Uite-aşa, fără a împrăştia pliante, fără a ne trimite sms-ri, fără vorbi la telefon, am simţit mai toţi acelaşi junghi în coastă.

Culmea e că acelaşi junghi în coastă l-a simţit şi omul pe care îl viza nemijlocit indignarea noastră: Dorin Chirtoacă, primarul de Chişinău.Doar că noi eram supărăţi pe lipsa de acţiuni din partea lui, iar el – de exces de zel din partea noastră. M-a sunat azi. Era foarte sincer supărat. Aş îndrăzni să presupun că îl durea mult valul de critici apărute pe net. M-a întrebat de ce îl ponegrim, fiind neinformaţi. De ce ponegrim? De ce neinformaţi? Noi toţi credem că de asta mergem la vot. Să alegem omul care are toate răspunsurile şi toate soluţiile.Şi mai ales să credem că oferindu-i votul, vom avea tot dreptul să-l şi taxăm pentru încrederea noastră înşelată. Culmea e că cel cu soluţiile, zâmbeşte mulţumitor şi cu greşeli de pe panouri, iar alesul nostru susţine că suntem neinformaţi. Eu însă, de câteva ore ştiam deja despre faptul că această clădire a fost demolată ilegal, dar nu cu autorizaţia Primăriei, ci practic cu aprobarea legii, al cărei promotor este organul de drept -Judecătoria.Poftiţi:

„Demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71

În legătură cu demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71, inclus sub numărul 280 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de Stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22.06.1993, Direcţia Relaţii Publice a Primăriei Chişinău face următoarele precizări.

1. Lucrările de demolare se execută în lipsa autorizaţiei de desfiinţare, a avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii şi fără un proiect de execuţie a lucrărilor, aprobat de autorităţile publice locale.

2. În anul 2008, Primăria Chişinău a eliberat autorizaţie de desfiinţare pentru imobilul din str. Mitropolit Varlaam, 77, în baza avizului Ministerului Culturii. Imobilul respectiv însă era unul separat, care nu reprezenta monument de arhitectură.

3. Între timp, cele două imobile au fost comasate, conform informaţiei ÎS „Cadastru”, astfel încât adresa juridică a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, 71, a fost modificată, devenind str. Mitropolit Varlaam, 77, iar Primăria Chişinău a dispus sistarea valabilităţii autorizaţiei de desfiinţare.

4. Primăria Chişinău a sesizat Procuratura municipiului Chişinău, Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău şi Inspecţia de Stat în Construcţie privind demolarea neautorizată a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, monument de arhitectură de importanţă naţională, însă proprietarii imobilului continuă executarea lucrărilor de demolare.

În context, Primăria municipiului Chişinău regretă lipsa acţiunilor de rigoare din partea organelor competente, pentru a opri demolarea monumentului de importanţă naţională, din str. Vlaicu Pârcălab, 71. De asemenea, ne exprimăm regretul în legătură cu acţiunile ilegale ale agentului economic, proprietar al imobilului respectiv, care au condus la distrugerea unui monument de arhitectură de importanţă naţională, din cetrul Chişinăului.”

Aşa dar, ne ciocnim de unul dintre fenomene basarabene – tranzitul de vină şi responsabilitate. Se numeşte: Asta nu eu! L-am întrebat atunci pe d-ul Primar, de ce în loc să puncă capăt demolărilor, apar tot mai multe gherete din steclopachete şi clădiri monstruoase, în schimb? Mi-a spus, că a stopat autorizarea gheretelor încă acum 1 an şi jumătate. Cele care încă mai apar acum, au autorizaţii mai vechi.

Mă opresc puţin, încerc să mă dumeresc şi îl întreb. Şi dacă atâtea zoi se toarnă pe nedrept în capul primarului, de ce nu se implică, de ce nu ripostează, de ce nu vine la emisiune, după ce l-am invitat de atâtea ori şi m-a ignorat, de ce nu face conferinţă de presă ca să redirecţioneze atenţia turmei spre persoanele nemijlocit responsabile şi vinovate?

Aşa dar, să presupunem că Primarul nostru a făcut maxim ce i-a stat în puteri şi nu a autorizat demolarea unei clădiri vechi.În primul rând, având deja 4 ani de experienţă în  comunicărea cu presa din MD şi presupunând că ouăle vor începe prin inerţie să cadă în capul primarului, fă gălăgie, urlă, arată-ne adevăraţii făptaşi. Cine este următoarea verigă responsabilă? Din cele scrise mai sus cu roşu, presupun că e vorba de cineva de la Cadastru, care poate comasa, după cum i se scoală, clădirile din Chişinău şi le schimbă adresa juridică pentru a fi mai uşor lichidate. Presupun că şi cei de la Procuratură  se chinuie cu unele fărădelegi mai grave, ignorându-le intenţionat sau ba, pe cele din capitală. Rămîne să înţeleg: dacă sunt un primar conştient că m-a votat jumătate de oraş, dacă îmi pasă cu adevarat de Chişinău, încrucişez palmele şi aştept până se trezesc cei de la Procuratură sau bat alarma până ajunge şi la un Minstru al Justiţiei, şi la un prim-ministru, la urma urmei. Oi fi eu naivă să cred că arhitectură Chişinăului poate să -l precocupe pe d-ul Filat  acum mai mult decât păpuşarul, dar dacă insişti, faci o conferinţă de presă, poate iese ceva….

Mi-e milă de acţiunile de protest prost organizate. Îmi vine să-i susţin pe toţi cei care au ceva de spus, dar nu m-am alăturat pînă acum, pentru că nu vreau să dau greş prin acţiuni umile şi ineficiente. Cred însă în puterea bloggerilor din Moldova, în spiritul rebel a lui Oleg Brega,în forţa de convingere a Antoniţei Fonari, şi în miile de vizitatori ale site-lor de ştiri(în cititori cu scaun la cap) şi mai ales cred în minţi creative, capabile să mobilizeze mase. Pentru mine Pavel Turcu şi Hai Moldova sunt singurele două acţiuni în care mass-media, în special cea electronică, a demonstrat că se poate . Se poate să ai un mesaj şi să-i faci pe oameni să-l audă şi chiar să-l transmită în lanţ. Pavel Turcu a fost o distracţie, Hai Moldova – o acţiune utilă. Bine, noi nu-i putem elimina pe toţi păpuşarii din ţara asta, ca să facem ordine,dar noi suntem capabili să ne facem auzită vocea. Cea care strigă: Opriţi-vă! Nu ne mai trageţi atâta ţeapă. Nu ne mai consideraţi nişte imbecili, pe care oricine îi poate călări. Ştim că oricum totul devine o rutină, totul se uită, nimeni nu stă să urmărească până la urmă fiecare poveste cu nedreptate.Apoi, în locul poveştilor mai vechi, vin altele mai noi şi le pierdem şirul.

Nu cred, însă că vreau să merg pe alături mai departe. Nu cred că demolarea clădirilor istorice în Chişinău se va opri de la sine. Vreau să-i dau de capăt. Dacă primarul susţine că utorizaţii nu se eliberează, înseamnă că vreau să ştiu cine-i păpuşarul de aici. Bun venit la Teatrul de Păpuşi „Moldova”.

ATENTIE! DACĂ ÎNTR-ADEVĂR VA PASA DE ORASUL ÎN CARE V-ATI NÂSCUT….

Sîmbata, la 18.00 la terasa de la Palatul National, se întîmplă o furtuna de idei despre cum sa oprim aceste actiuni ilegale. Nu ma bat cu pumnul in piept si nici nu urc pe baricade, dar mi-as dori o actiune de protest sau de sensibilizare a autorităţilor, bine organizată, originală şi de amploare.O acţiune la care se va alătura şi actualul primar. Cel puţin aşa mi-a promis la telefon.Curios, el împotriva cui va protesta?

Dragi parinti, bloggeri si chişinăuieni, faceţi-vă auzite ideile. Ieşiţi afară din facebook. Afară atât de frumos miroase a tei.

De-ale mele

POZITIV!

Ştiţi, unii au rău de mare? Eu am făcut rău de muzică românească.  Eu, care pot asculta o grămadă de pop bunuţ fără să roşesc, după mulţi km condamnaţi la ascultarea hiturilor din 2010 la radiourile româneşti, nu mai pot.

Andra, şmandra, silvia, sofia, sava, andreea…ei toţi sunt la fel. Iar în 2010 şi-au înmulţit capodoperele mai ceva ca muştele la butoiul de must. Şi asta nu e rău. Rău e altceva. Că muzica lor a devenit insuportabilă pentru ascultare. Mai ales dacă stai să asculţi un Top 172 hituri româneşti. Toate trase la indigo, unul după altul. Tyntz, tyntz….neapărat  muzicuţa copiată de la Akcent, care e un mauvais ton deja. Iar versurile….,versurile neapărat în engleză. Artiştii români nu mai fac muzică românească. Şi e mare păcat. Chiar şi drăguţul de Smiley s-a lăsat bătut. I wanna know if you like me, girl give me sugar and honey.No, we don’t need any money.We love each other.‘Cause love is for free…Alo! Baieţi! Dar Taxi…ei de ce pot scoate muzică îmbelşugată de vocalele graiului românesc. Sau Puya… El e tare bravo. El reuşte chiar şi în două  limbi de-o dată. Eu cu atâta poftă aş învăţa nişte versuri noi în română…dar n-am de la cine.

Acum, când cineva se întreabă, citind înşiruirile de mai sus, de ce mă rog scriu eu despre această nouă alergie, vin explicaţiile….dar poate nu vin. La urma urmei. E un fel de OFF şi mâtincă oamenii nu trebuie să dea detalii cind îşi spun OFF-le. Că de asta OFF-ri se şi numesc.

Eu am câteva concluzii însă, în urma acelor numeroşi km parcurşi. Una nu-mi aparţine, dar mi-ar fi plăcut să o pot eu formula.  În Moldova nu prea avem indicatoare, în schimb avem multe cruci pe marginea drumului. Crucile ne sunt indicatoare de direcţie. Dacă s-ar ilumina drumure şi ar apărea indicatoarele, cu singuranţă s-ar reduce numărul crucilor.

Concluzia nr. 2. Anul acesta încă il iert pe primarul D.Chirtoacă pentru aspectul sinistru al Chişinaului în sezonul sărbătorilor. La anul însă, no way!!!!!!!!  Îl mănânc cu tot cu ochelari. Eu l-am ales şi eu vreau că el să ţină cont de aşteptările mele, măcar de sărbători.  Adică, în ţara vecină, chiar şi cel mai horopsit sătuc este decorat cu  beculeţe şi ghirlande, dar la noi Crăciunul e doar la Primârie? Unde naiba sunt ghirlandele de la Telecentru, de la Botanica? Eu vreau să simt sărbătoare nu doar pentru 2 min, cât merg prin centru Chişinăului. Eu am ghirlande şi beculeţe în grădină şi mă gândesc că la anul poate şi vecinii vor dori să aducă puţină bucurie în grădinile lor. Însă atunci când mă întorc, nici măcar din oraşe foarte mari româneşti, dar cu brăduţi eleganţi  la fiecare intersecţie şi regăsesc Chişinăul meu trist şi adormit, devin tristă şi eu.

După încă un hit alergic: „Bun găsit! Ascultaţi radio nu ştiu care, iar cuvântul cheie este:POZITIV”

Bingo! Ăsta e cuvântul cheie care ar trebui să se prindă scai de noi toţi. Nu fericire, nu bani mulţi, nu iubire… Prieteni, cuvăntul cheie al acestui an este POZITIV!  Şi asta înseamnă atât de puţin, dar şi atât de mult! Pozitiv înseamnă să te saluţi cu vecinii, să le zâmbeşti oamenilor cu ochii, să oferi prioritate când eşti la volan, să te bucuri de orice clipă în care cei apropiaţi sunt sănătoşi şi alături, să te amuzi când cineva îţi trage o ţeapă, să te iubeşti şi mai mult, atunci când te roade gelozia, să nu încerci să le placi la toţi – oricum e imposibil, să reacţionezi la critică, doar din partea oamenilor care te iubesc cu adevărat, să nu fii mâhnită dacă nu sună. Neapărat va suna. Va suna! Unde va mai găsi el aşa un om pozitiv şi luminos ca tine. Bun?

De-ale mele

M-am săturat….

să trăiesc într-un oraș împuțit. Mă întreb oare cît va mai dura pînă cînd Chișinău va începe să arate ca un oraș mai spălat și mai bine mirositor.Știu că nu din cauza primarului miroase atît de rău, dar mai știu că e misiunea primarului să facă tot posibilul și imposibilul ca acest oraș să nu mai pută.

Mă scol dimineața devreme și vreau să cred că azi va fi o zi mai bună. Mirosul de afară însă imi taie elanul. Mireasma este  atît de obraznică, încît strabate prin geam și mă urmărește și la birou.

Trăim în cel mai împuțit oraș din Europa….Hai! Cine mai vrea să vină să ne viziteze?

Cum? Voi nu ați văzut cel mai împuțit oraș din Europa…atunci vă invităm!

Oooo, noi ne-am obișnuit deja…dar pentru sado mazo turiști e o super atracție…

Media

Cind ni-i drag, apa ni-i drag

Intro: Oamenii mediocri, negativi, rautaciosi, rauvoitori nu ma intereseaza. Accept ca nu-i padure fara uscaturi, dar incerc sa nu-i judec. Ii las in paza Domnului. Cind insa am motivul sa laud pe cineva, o fac din tot sufletul.

Ieri am incheiat filmarile pentru pilotul noului proiect al casei de productie ZTV. Au fost 3 zile cu desteptare pe la 6 dimineata si aterizare acasa pe la 10 seara. In cea de-a 4-zi lasasem pentru filmari citeva scene fara care nu ne puteam lipsi. Una dintre aceste scene a fost un interviu cu primarul D.Chirtoaca. Ca sa intelegi de ce am hotarit sa postez acest mesaj, vreau sa fac o mica precizare. In tara noastra imi trezesc oroare doua meserii: cea de vinzator de publicitate in mass-media si cea de reporter.Ultima, in special,  este tare „neblagodarnaia”. Oamenii la noi parca-s dati cu leuca in cap,se bilbie, tremura, se hlizesc intr-o prostie,se ascund de camera video, lovesc in camera, striga, fug, nu spun nimic fara sa aiba voia sefului. Vai de capul lor. Un dispecer de la parcul de troleibuz nu poate lega doua vorbe, de frica sa nu fie certat de seful cel mare (care nici el nu poate lega doua vorbe). Am ajuns la faza cu primarul. Continue Reading

De-ale mele

Visez…

In preajma sarbatorii orasului, D.Chirtoaca, a raportat „In Profunzime” , rezultatele activitatii sale in functia de primar de Chisinau. M-am convins inca o data, ca deficitul de carisma in cazul primarului nostru, nu este la fel de suparator ca in cazul multor politicieni de pe la noi. Ba dimpotriva, lipsa carismei iti permite sa te concentrezi mai bine  la CE spune. Desi nu stie sa zimbeasca, D.Chirtoaca este unul dintre cei mai buni oratori pe care ii vedem zilnic la tv.  Asa sunt cei de la drept..:)) Acesta a fost un apropos…

De fapt, am vrut sa va propun sa va expuneti pe tema: Ce-as face eu in Chisinau, in primul rind, daca as fi primar? Si nu conteaza cint de realizabile sunt ideile voastre, si nu conteaza daca le va citi cineva vizat sau nu. Important e, sa povestim aici ce ar fi frumos sa se faca, ca sa ne fie mai placut traiul in capitala.

1. As interzice….. Continue Reading