Tare rai mai sunt unii. Trebuie sa le explici ca la niste copii. Nu este Eurovision un concurs muzical! Oare chiar nu e clar acest lucru? Eurovision este un show, un teatru, un spectacol si cistiga cei care reusesc sa surprinda, sa impresioneze. Rusii, anul trecut, au vrut sa arate ca la ei totul functioneaza, chiar si un pseudo concurs muzical si l-au scos pe Rybak in fata. Hai insa sa ne amintim de ce-a fost pina la asta…
[media id=61]De citeva zile ma ocup cu acelasi lucru. Conving oamenii din jurul meu despre singura alternativa fericita de partcipare a Moldovei la Eurovision. Oamenii ma asculta, fac ochii mari cit cepele, apoi ma intreaba: Glumesti? apoi incep sa se uite la mine ca la o nebuna si in sfirsit….se conecteaza la marea retea de sustinere a lui Pavel Turcu si se simt parte dintr-un ceva frumos si comun. Ei incep sa caute pe internet, sa povesteasca la prieteni, parinti, vecini, drugi din Italia.Pentru ca Pavel este cu adevarat un star…
[media id=60]Da azi e ziua lui, a lui Elvis. Si daca mai era baiat cuminte si minca si fuma si bea ce trebe, poate ar fi facut azi 75 de ani. Ma uit la el pe imagini si ma uimeste acel val de sexualitate care a navalit atunci peste mii de fete din intreaga lume. Dar sa ne intoarcem la oile noastre. Intii de toate am descoperit cita asemanare la fizic exista intre Pavel si Elvis. Ambii nu s-au nascut artisti. Elvis era sofer de camion, cind s-a trezit peste noapte star, iar Pavel- paznic la suprmarket.In ce de-al doilea rind, atitia curiosi rautaciosi intra pe aici cu apropouri despre ratingul meu, al blogului , al lipsei mele de inspiratie si mai ales al hazului de necaz pe care il fac pe seama noului nostru star, incit nu ma pot abtine sa mai torn niste gaz pe foc.
Iaka baieti. Va dau voie sa faceti save target as, sa o dati la tipar si sa umblati dupa autograful lui Pavel Turcu. Or sa imprimati pe maiou, cana, agenda cu mesajul: I Love Pavel Turcu.Eu azi l-am vazut in realitate.E asa de frumos!!!! Acum este si online la Jurnal intr-o editie speciala.
[media id=59]Eu ma duc la lucru. Si daca e sa fiu sincera, azi chiar n-am chef. Ce-as mai sta cu scumpele mele acasa sa ma uit la desene animate cu Baloo. De dimineata m-am implinit cu o farfurie de griu fiert cu nuca si cu miere. Traiasca mamele care macar de Craciun pe vechi isi hranesc copiii cu griu fiert. Ca eu nu stiu daca odraslele mele i-or prinde vreo data gustul. In aceasta zi frumoasa, stiu ca veti sta pe acasa si poate veti naviga pe internet. Asa ca vreau sa-mi anunt intentia de a ma alatura campaniei “Pavel Turcu la Eurovision”. Campanie, care trebuie sa recunosc cu invidie,nu mi-a venit in cap mie. Dar ma bucur ca am placerea si mintea sa-l sustin pe bunul meu prieten Posmotrel. Ieri m-a intrebat daca pot sa-i imprumut “mylinitza” mea de camera video. Se pare ca se pune la cale un mare video clip pentru piesa ungheneanului Pavel Turcu. Deci ma alatur acestei actiuni sociale de sutinere a starului autohton. Imprumut mylnitza si sunt gata in fel si chip sa demonstrez ca Pavel Turcu este singurul care merita sa ne reprezinte tara la marele concurs Eurovision. De ce? Da mai conteaza? Conteaza…..pentru ca e cel mai reprezentativ talent pentru tara noastra.
….etz este putin spus. Ideile si proiectele uneori le astepti ca vacanta din Amsterdam,adica tare mult. Alte ori vin ca tzunami. Noroc de oameni cu mintea aghesmuita. Oameni cu care poti scalda in bere un brainstorming. Shi voobshe.Azi mi-a venit un sms care indata mi-a facut dispozitie si m-a facut pentru citeva secunde sa uit de ridurile facute de atita nesomn. Cind, oare cind, si la ce virsa singele va curge prin vene atit de activ. Iata virsta, 30 de ani, cind sa brazduiesc cele mai importante riduri. Eh, mai devreme sau mai tirziu, oricum vor veni. Mare treaba.Oameni sa fim. Si viata sa izvorasca de unde trebuie.
Apa iaka..Eu atit de tare n-am obisnuit sa postez aici doar evenimente sau impresii puternice, incit activitatea mea din ultima luna nu se incadreaza deloc nici in evenimente si nici in impresii. De aceea, probabil,va intrebati daca nu cumva Albot si-o bagat piciorul in blog si alehamite scrie din cind in cind. Nu, iubiti compatrioti, dar mai ales compatrioate. Urmeaza o metafora….Daca pina acum eram intr-o bicicleta de apa cu pedale si ma plimbam pe lacul secat din Valea Morilor, apoi acum am impresia ca am urcat pe vaporul ala “krutoi”,”Queen Mary” matinca se numeste. Si asa de emotionata sunt de proportiile calatoriei in care m-am pornit, incit sa spun oh-ho-ho! in fiecare zi e ca si cum ai spune nimic.Cei de pe Titanic tot spuneau oh-oh -ho (vor comenta oameni cu “suflet mare”). Ei, saracii, nu se asteptau ca intr-o zi Cameron va face film despre ultim lor calatorie. Asa ca . Ssa nu mai intind mult ryzyna, dragi prieteni. Eu zic: putintica rabdare. In curind va voi povesti totul despre toate. Intii de toate SOON, VERY SOON, aici pe blog va voi arata un proiect despre care chiar VOI veti decide, daca merita sau nu dreptul la viata. Eu stiu sigur ca merita, la fel cum si Lenuta Burghila, care a crezut in Caravela Culturii. O crezut femeia. Si ce daca caravela s-o transformat in daravela. Asta tine deja de maiestria, talentul omului. Apoi, va veni un alt proiect. De care sunt oleaca indragostita, de care oleaca ma tem, fix ca de un barbat si destept si prea frumos. Apoi, va urma…eh, stai ca eu de fapt vroiam sa explic de ce am redus mult prea preatioasa si splendida comunicare cu voi.Nu m-am lasat si nici nu ma voi lasa. Pentru ca eu mizez foarte mult pe voi. In sensul cel mai direct. Si ca sa va demonstrez acest lucru, in curind veti vedea la ce ma refer. Lady si gentlemans, sankiu de atentie si scuzati-mi umila interventie.