Am aflat intimplator de la un prieten, ca cineva organizeaza vizita Irinei Hakamada in capitala noastra. Mi s-a parut curios. Un ex-deputat din Duma Rusiei, politician, o femeie super desteapta, pe care tot timpul am simpatizat-o, s-a apucat sa citeasca seminare. Sa vezi si tema trainingului: “Drive. Kaif.Kariera”.Habar nu am la ce sa ma astept. Dar sigur ma duc. Poate prind ceva bun si pentru mine. Pretul unui bilet: 100-800 lei. Cele de 100 lei au fost vindute toate.
Seminarul este doar pentru femei. Am auzit ca in nu stiu ce oras a dat afara din sala un barbat deghizat in femeie :)). Daca te intereseaza cum sa cumperi un bilet, contacteaza-ma si iti spun. info@nataalbot.md.
P.S Am un bilet. Vreau sa merg la eveniment cu una dintre vizitatoarele blogului meu. Ofer biletul in schimbul citorva confesiuni facute pe blog. Abordez un subiect vechi cit lumea. Sunt curioasa daca a suferit metamoroze in timp.Vreau sa stiu cit de mult crezi in barbatul de alaturi. Cit de importanta ti se pare fidelitatea intr-o relatie .Esti in stare sa ierti? Esti in stare sa inseli?
Maine voi publica un articol mai mare despre Irina Hakamada si seminarul sau. Bafta.
56 Comments
Ce ocazie deosebita pentru doamnele noastre din Republica Moldova de a asista la un seminar deosebit de la o persoana foarte desteapta….nu ratati ocazia alta nu va mai fi.
Buna!
daca tu nu ai ideie la ce sa te astepti de la intilnirea asta,atunci despre mine nici nu zic nimic..asa mam gindit la inceput,..apoi..imi zic ..poate imi va pune mintea in miscare..gindurile..ideile…totul are un inceput,poate asta-i firul de ata de care trebuie sa ma agat…Nustiu….trebuie sa fac ceva..si anume
Sa actionez
,Asa ca imi misc fundul si sunt gata de ama confesa tie,nu pentru ca n-am prietene,dar sunt chestii de care miar fi jene sa ma intrebe,sau sa le raspund.Asa ca ma inscriu in cursa pentru bilet
Dany, sa te inscrii inseamna sa fii gata pt confesiuni nu atit pt mine, cit pt blog…stai linistita, nu te cunosc..si nici nu public adresa ta de mail.
Incerc eu sa pun un plus la studiul tau de caz in privinta metamorfozelor. In barbatul de alaturi cred mult dar nu cit ar trebui. Intotdeuna am fost rezervata in privinta increderii. La moment am incredere numai in mine si atit. Nu vreau sa ma trezesc la un moment dat cu basmalutele ude:) de aceea “am incredere” in barbatul de alatturi dar sunt cu ochii in patru in toate privintele chiar daca ii simt rasuflarea in ceafa mea.
In privinta fidelitatii intr-o relatie asta mie mi se cel mai primordial. Personal eu nu ma pot uita in ochi la omul care ma inselat odata, nu-l voi mai putea atinge, si nici saruta. Numai gindul ca ma inselat sau a fost cu altcineva imi provoaca “scirba” Da exista multa lume care iarta dar eu nu sunt omul cela( asa mii pozitia dar nu am ajuns in asa cazuri nici nu-mi doresc).
Eu sunt o fiinta iertatoare in privinta lucrurilor minore, nu-mi place sfada de aceea mai bine cedez eu dar numai in cazurile mici dar cind merge vorba de infidelitate nici intrun caz, in momentul cind nu-l mai interesez si-l intereseaza alta drumul e deschis. Da am sa sufar dar voi suferi o data si nu toata viata.Eu sunt de parerea ca odata ce s-a calcat strimb, a doua oara nu este departe, apoi incet incet….si devine un lucru normal, o obisnuinta. Dar chestiile astea sunt de la o situatie la alta. Eu imi scriu pozitia, poate sunt inca tinara(25), poate inca nu am copii, cineva citeste si nu ma intelege,.. dar ma rog asta la vista.
In privinta daca sunt eu in stare sa insel, pina acuma nu am facuto niciodata si nici nu mio doresc. Atita timp cit in familia mea va domni linistea nu am de ce so fac, dar nici nu mio doresc so fac sa stric viata mea si a altcuiva. Eu miam ales drumul in viata, poate nu e cel mai corect dar asa il urmez. Cind voi ajunge la “rascruce” voi vedea dar inselatul nui hobby-ul meu. Macar ca asta e ceva la moda, o spun pe exemplele oamenilor din jurul meu.
bafta la toti sia stept alte opinii, poate imi schimb si eu punctul de vedere, sa nu fii prea “demodata”
Unde se scriu confesiunile? Le trimit pe un mail sau le public aici? printre mesaje?
scrie pe blog, draga Adri
Bărbaţii!!!… Cîte lacrimi varsă femeile pentru ei, fie din bucurie, fie din durere. Totuşi, tema sexului opus e mereu atrăgătoare.
Abordînd tema încrederii, doresc să subliniez cauza dezamăgirilor feminine: crezămînt pierdut. Explic: consideri că te iubeşte, e fidel, nu minte, etc., însă descoperi că iubeşte, dar nu doar pe tine; e devotat … în plan spiritual (mulţi bărbaţi decretează contactul sexual c-o altă femeie – chemarea instinctului, ci nu înşelare); nu zice minciuni, uneori ascunde adevărul ş.a.m.d. În consecinţă, ce zici, înghiţind lacrimi amare? “Am pierdut încrederea!”. Prin urmare, lipsa acestui component vital provoacă suferinţa şi ruinarea relaţiei.
Conştientizez importanţa acestui element indispensabil, totuşi nu am încredere completă în nici un bărbat, inclusiv şi bărbatul de alături. Poate e de vină firea mea realistă înnăscută, e înnăscută oare? Sau firea mea romantică a fost ucisă sub presiunea istoriilor auzite, realităţii observate şi experienţei îndurate? Nu e importantă cauza, rezultatul contează: nu pot să mă încredinţez 100% unui bărbat. Delimitez situaţiile în care pot să cred în el, de cele în care trebuie să fiu dubioasă. Nu am un vast trecut amoros şi nici o mare dramă personală şi sper că bărbatul meu va reuşi, cu timpul, să mă convingă că n-am dreptate şi că merită să cred total în el.
Într-o relaţie fericită încrederea se împleteşte armonios cu fidelitatea, care este foarte importantă într-o legătură amoroasă. Nu fac parte dintre cei care consideră devotamentul o umbră a trecutului şi a demodatului. Sunt ferm convinsă că fidelitatea e o dovadă directă a dragostei, e dorinţa pură a sufletului şi corpului de a fi doar c-o persoană: suntem fidele, pentru că vrem să fim doar cu EL şi nu ne imaginăm pe altcineva alături. E o doleanţă, nu obligaţiune. Mă cuplez cu-n om doar dacă am sentimente şi dacă acestea înfloresc în suflet, nu-s în stare să înşel. Dacă iubirea se stinge şi sunt atrasă de un alt bărbat, aventuri, renunţ la relaţie. Apreciez sinceritatea şi nu-mi permit să mint. Mă despart şi-mi caut de viaţa mea, nu înşel!
Fidelitate, încredere şi iertare! Iată ingredientele cocktail-ului amoros delicios. Sunt în stare să iert? Depinde ce să numin indulgenţă: pot să mă înmoi la suflet, să nu mă gîndesc la ceea ce mi-a provocat durere, dar nu şi să uit! Dacă iertarea este situaţia în care te forţezi să nu-ţi aminteşti neplăcerea şi încerci să mergi mai departe, atunci pot să iert, ci nu să uit. N-am amnesie (slavă Domnului!) ca să nu ţin minte. Undeva în adîncul sufletului rămîne acest vermişor, care mă roade din cînd în cind. Doar timpul, scuzele sincere şi comportamentul adecvat pot să-l nimicească complet. Un ex mi-a zis: ” Nu uiţi pînă la capăt, nu ierţi”, probabil că nu m-am învăţat încă, însă sunt lucruri care nu pot fi scuzate. Mai bine e să nu facă fapte care nu pot fi iertate, pentru ca apoi să nu fiu eu vinovată, deoarece nu-s capabilă să iert.
Concluzionez că sunt 100% fidelă, dar la capitolul încredere şi îndurare mai am de muncit … împreună cu bărbatul.
P. S. Dna Nata Albot, sper să nu Vă deranjeze faptul că am scris confesiunile la “tu”. Vă stimez foarte mult, dar aşa a cerut muza, să aştern frazele anume în aşa fel.
P. P. S. În caz că n-o să fiu eu invitata Dvs, Vă urez o seară frumoasă alături de Irina Hakamada!
Infidelitate?! Tradare?!
Lasitate?! Lipsa de “hrebet”. Frica marginita de groaza. Raceala in coloana. Totul se impleteste armonios in cei care tradeaza doar din complex. De cele mai multe ori anume de asta se si intimpla. Cind e o femeie mai puternica linga un barbat slab, el, numai de asta se tine. La fel, cum linga un barbat intreg, poate sta o femeie bucsita de complexe.. Si se produce. Stiu, nu prea flateaza acest lucru. Nu asteapta nimeni sa afle ca a fost tradat numai ca cel de alaturi….e bintuit de “probleme”. De cele mai multe ori esti curtat de o suferinta si de o cadere fara intoarcere. Dar, daca ti se deschid ochii la vreme, daca oglinda din hol e stearsa regulat si-ti vezi chipul clar, atunci mai ai sanse. Sa intilnesti un om Intreg, da Intreg nu asa… si sa traiesti lunga el o nesfirsita liniste de o nebunie dulce, o iubirea neincoltita de trecatoare, muritoare si ele.
Mult Stimate Doamne
Eu am o propunere.Ce-ar fi sa stabilim o intilnire impreuna cu Nata Albot.
Acum la subiect.
Cred ca exista incredere atita timp cit nu iubesti. Cred ca poti traita fericita cind nu-ti pasa. Daca te inseala fara regrete ii faci bagajul si i-l darui- pentru ca nu te intereseaza cu cine a facut-o sau de ce a facut-o.Tu esti sigura ca o sa regrete ca a inselat o femeie ca tine si n-a pretuit asta.
Atunci cind iti pasa atunci cind iubesti-IERTI. Fumezi mult plingi mult treci prin etapele cind dai vina pe el pe urma dai vina pe tine si in final il suni sau va intilniti si-i spui ca poate sa revina.Toti din jur te jelesc insa nimeni nu poate sa te inteleaga.Si toate spun ca sa fi fost in locul tau nu-l m-ai iiertau….
Eu cred ca pe un Barbat nu trebuie sa-l iubesti- trebuie sa-l respecti. Sa-l simpatizezi.Atit. El la fel. Din dragoste se fac multe greseli- gelozii;nenincredere; violente; inselaciune….iar cind este respect in adevaratul sens al cuvintului- tu nu-ti permiti asa ceva pentru ca te gindesti ca persoana respectiva are un loc aparte o respecti mult si nici nu indraznesti sa-i faci vreun rau.
Asta e principiul meu. La baza casatoriei trebuie sa fie respectul si pe urma sentimentele.Astfel poti lua decizii si poti trai corect.
Am ascultat vorbele mamei, surorii sau confesiunile prietenelor care inceraca sa te invete pe seama experientelor proprii, am cautat raspunsuri in carti si povetele liderilor spirituali, insa viata mi-o traiesc asa cum stiu. Da, am incredere in barbatul alaturi de mine fiinda mi-a luat ani multi ca sa ne cunoastem, sa putem vorbi unul cu altul, sa ne deschidem si sa ne acceptam asa cum suntem, cu imperefectiuni si cu tot. Cred ca daca nu ai incredere in barbatul de linga tine, nu voi putea gasi linistea sufleteasca niciodata.
Infidelitatea? Inainte spuneam ca daca ma va insela vreodata, am sa-l lepad si gata. Nu am fost inselata niciodata, caci situatia a fost putin diferita, dar implica o a treia persoana, o alta femeie. A fost dureros, au fost multe lacrimi, dar am depasit orgoliul, egoismul si am decis sa lucram si asupra acestui lucrul. Doar nu exista doar un singur vinovat. Am ales sa fim impreuna.
La moment, sint fericita si nici nu ma gindesc la alti barbati. Insa stiu ca in viata poate fi orice. Si cred ca as minti daca as spune ca nu as putea insela un barbat. Insa nu e aceasta solutia!
O relatie e mult mai complicata si nu se reduce doar la chestii de fidelitate fizica. Fidelitatea emotionala, aceasta este cel mai de pret lucru. Si cel mai greu de pastrat.
Din punctul meu de vedere ingredientele ce fac dintr-o relatie una de succes sunt dragostea, respectul reciproc si asumarea unei anumite doze de responsabilitate fata de relatie.
Aparitia din ce in ce mai mult a unor cupluri libertine, cupluri unde fidelitatea (fizica) nu conteaza atit de mult m-a facut sa-mi pun intrebari referitor la importanta fidelitatii (fizice, morale) intr-o relatie.
Din anturajul meu, aprx 80 % si-au inselat cel putin o data partenerul, cu exceptia a citorva supermani ai fidelitatii. Ce facem in acest caz? inchidem ochii sau pur si simplu acceptam faptul respectiv? e o decizie personala!
Si totusi de ce barbatiisi femeile inseala? lipsa pasiunii de la inceput, rutina, incompatibilitatea sexuale sunt doar citeva dintre cauze. E mult mai simplu sa inseli decit sa incerci sa rezolvi problemele intr-un cuplu, pasiunea trebuie intretinuta, asta cere efort, ENORM. De aia si avem atitea cupluri infidele! Oamenii cred ca certificatul de casatorie iti da un anumit drept de proprietate asupra unei persoane, uita ca seductia celuilalt e un proces ce trebuie sa aiba loc non-stop si da, asta este foarte foarte greu, a insela e mult mai simplu, ai lasat frustrarile acasa si gasesti pasiune in alta parte, doar ca pt cit timp? nu considera niciodata pasiunea, sentimentele unei persoane ca pe un dar ceresc, casatoria mai ales este un job full time, ce aduce multe multe impliniri, in cazul in care este una fericita.
Si pt a raspunde la intrebarile tale: da, eu inca mai cred in fidelitate, dar numai in cazul in care partenerii au aceiasi conceptie dsp ea si sunt dispusi sa lupte pt propria fericire, nimeni nu zice ca ar fi usor – dar ginditi-va la satisfactia, bucuria si puterea pe care o vei avea daca reusesti!
“Vreau sa stiu cit de mult crezi in barbatul de alaturi”
Daca “a crede” se refera strict la fidelitate in cazul acesta, atunci raspunsul este: dpdv fiziologic, psihologic, social, mi se pare ca un barbat este mai expus spre infidelitate decit o femeie. Deci, indiferent cit de superb nu ar fi barbatul de alaturi si cit de mult nu l-as venera, nu am incredere deplina. Sunt atenta la semnele comportamentale, fara a face din asta o obsesie si o tragedie, daca se intimpla.
“Cit de importanta ti se pare fidelitatea intr-o relatie”.
Cred ca este unul din elementele cele mai importante. Asta in cazul in care vobim despre o relatie serioasa si sanatoasa.
“Esti in stare sa ierti?”
La nivel intelectual, da. La nivel emotional, posibil niciodata. Sau daca as ierta, atunci mi-ar trebui citiva ani. Drumul dintre ratiune si inima este mai lung decit ni se pare, uneori. Iar daca ne referim la “poti sa ierti si sa continui relatia cu persoana care te-a inselat?”, atunci raspunsul este: NU. (deja mai depinde in ce circumstante a avut loc infidelitatea – mai stii, poate omul a fost drogat, legat de pat si violat pentru a realiza actul infidelitatii, etc:).
“Esti in stare sa inseli?”
Da, sunt in stare. Pentru ca viata nu este o bara rigida ,ci plina de multe lucruri neaspteptate. La fel, nici oamenii nu sunt perfecti si de multe ori “tirguiala de acasa, nu corespunde cu cea din tirg” sau cum mai zice proverbul dat. La fel, oamenii pe care azi ii vedem perfecti si ne angajam cu ei intr-o relatie de durata, peste citeva luni sau ani, nu mai sunt chiar ceea ce ne-am fi dorit. It’s called evolution. Adica, cei se afla in acelasi punct la pornire, nu neaparat ajung iarasi la un nivel egal peste citiva ani. Cind decalajul dintre cei doi devine prea mare, catastrofa este si ea pe aproape.
In pofida celor expuse mai sus (exista diferenta din “a fi in stare” – bazata pe instincte si sentimente, de multe ori- si a face u adevarat – care mai implica si oleaca de ratiune ajustata la circumstante), nu as insela persoana de alaturi. Nu as insela doar din respect. Or, respectul este un element la fel de important in cadrul unei relatii.
Adevarul este ca am inselat cu mai multi ani in urma (come on, stiu cu siguranta ca nu sunt unica – poate unica care o recunoaste pe acest blog). Eram intr-o relatie de citiva ani cu primul barbat din viata mea. Relatia se desfasura la distanta, ne vedeam doar o data la citeva luni. Plus, dupa patru ani, mi-am dat seama ca mimam acea relatie. Deci, am inselat cind nu mai iubeam persoana, cind eram presata de gelozia respectivului care dorea sa detina controlul asupra vietii mele. Eram prea tinara si neexperimentata pentru a pune punct relatiei, fara a insela inainte. Pe linga aceasta, fiind neinteleasa de cel de alaturi, mai aparuse si curiozitatea (eu cred ca fireasca) de a cunoaste si alti barbati. Treceam prin ceea ce se numeste “faza experimentelor”. Daca ma intreaba cineva de-mi pare rau ca am inselat, atunci raspunsul este: NU. Pentru ca dupa asta am primit o lectie de viata valoroasa. Se vede ca atunci cind inveti din propriile greseli, este mai eficient si mai de durata, desi nu incurajez. Ei bun, mai regret ca a suferit partenerul meu, dar asta deja e alta istorie.
Cred ca s-a primit un raspuns cam voluminos:)
Toate vorbesc cu vehementa si blameaza infidelitatea si tradarea partenerului sustinand sus si tare ca “nu ele vor fi cele care isi vor ierta barbatul cand acesta isi va mai impartasi privirile, timpul si mangaierile si cu altele”, ca “ele au deminitate si nu merita asa ceva”, si nu-si “doresc sa-l mai imparte cu nimeni”! Normal! Suntem oameni, avem simtul “proprietatii”, suntem posesivi, desi nu recunoastem asta aproape niciodata si preferam sa ne ascundem sub bine cunoscutele tipaje: “respectam libertatea partenerului” dar in adancul sufletului ne tocam nervii, ne punem la incercare imaginatia construindu-ne in minte tot felul de “filme” a caror scenarii ar putea concura la Palme d’Or.
Toti si toate ne credem deosebiti/e si preferam sa credem ca tot ce e rau si e catalogat drept rau nu are dreptul sa ni se intample noua si nici nu are cum sa ni se intample pentru ca suntem NOI!! Si incepem sa facem liste din ce in ce mai elaborate cu tot felul de calitati si puncte tari cu care am fost inzestrati de-a lungul timpului si pe care suntem stapane si care ar trebui macar sa ne scuteasca de acele evenimentele impovaratoare sufleteste!
Pana la urma, toti inseala, toti sunt inselati, fie ca sunt femei sau sunt barbati! Motivele sunt dintre cele mai diferite, cert e ca fapta se produce si… atat! Pe toti ne priveste, pe toti ne afecteaza, mai devreme sau mai tarziu!
Nu avem cum sa evitam aceste mici jocuri ale unui cuplu, putem doar sa incercam sa impedicam sa nu se mai repete! Toti suntem oameni, toti gresim, unii pot ierta, altii nu pot… nu exista reteta in ce priveste fidelitatea, sau capaciatea de a ierta infidelitatea, asha cum nu exista nici tipaje in ce priveste atingerea fericii!
Confessions of a biliard times broken heart: Barbatul este o fiinta, un individ fara de care nu mi-as putea niciodata imagina viata, pentru barbati fac prostii, renuntz la ceva sfint si imi pierd mintile, uneori kiar la mod direct:), reesind din toate astea pot afirma ca evident cred in barbat!Insa nicidecum nu am incredere!!!Cred ca este in stare satrezesca foarte multe emotii, care preda experienta vietii, insa nu pot avea incredere in ei pentru ca ei singuri nu stiu la ce sa se astepte de la ei:). La fel cum si noi, femeile nu stim. Viata are atit de multe intorsaturi, atitea cai si atitea ramuri incit uneori ma regasesc singura pe mine in ipostaze total noi pentru mine. Fidelitatea exista atunci cind iubesti, iubesti cu adevarat, si simti ca persoana de alaturi esti tu, cum ai putea sa te inseli pe tine?As insela doar in cazul in care nu as iubi, cind iubesc ma darui pe deplini si trup si suflet, si incredere este, si iertaciune, pentru ca asa este dragostea, odata ce ai gasit-o nu o poti pierde pentru simple aventuri sau curbe ale vietii.Nu pot sa iert lasitatea barbatilor si prin lasitate tradarea, atunci cind nu au curaj pur si simplu sa spuna “Nu vreau sa te mai vad, nu ne potrivim!”:)
THE END…
P.S. sper ca nu v-am pliktisit
pf ..Infidelitate ..
cred ca oricare femeie poate ierta daca a fost inshelata, pentru k il iubeste sau din obisnuintza sa fie ku el , nu stiu exact, dar ma framinta o intebare la kare nu stiu daca gasesc un raspuns pe masura , e posibil ka un barbat la care practic nu ai tzinut si ai fost indiferenta fatza de el , din momentul in kare a fost infidel sa devii atrasa de el mai mult ka niciodata , …si kiar sa incepi
sa -l iubesti ?!…
Probabil, pentru fiecare din noi pe parcursul vietii au loc careva schimbari. Schimbari ale caracterului, mentalitatii, viziunilor. In ceea ce priveste dragostea sau modul de coexistenta a doua persoane intr’un cuplu, pina nu demult imi imaginam ca trebuia sa fie ca in povesti, nu? Eu- princesa si el respectiv, print pe cal alb, banal dar perfect! El te iubeste, te salveaza, te protejeaza si are grija doar de tine si viitorii lui copii toata viata lui. A, am uita si normal tre’ sa fie destept, sanatos, inalt, frumos si nu in ultimul rind bogat sau cel putin cu potential de a se imbogati pe parcurs… Odata cu trecerea timpului, am realizat, ca de fapt poate fi si mai putin frumos, inalt ei bine chiar si bogat :), dar in ceea ce priveste fidelitatea, modul de comportament, la aceste caracteristici nu puteam renunta… pina cind intro zi, cind imi serveam cafeaua de dimineata in ceashca mea de lut (am impresia ca ceashca asta’i fermecata), m’am intrebat: “Bine, tu vrei ca jumatatea ta sa fie asa si asa si asa…spune’mi te rog, da’ tu cum esti? Oare vei fi si tu perfecta pentru jumatatea ta, oare si tu esti tot atit de desteapta, de frumoasa, de bogata precum asteapta el sa fii tu? Oare si tu vei fi atit de fidela si protectoare?” Atunci, mi’am raspuns: “Da ce, eu ii sunt datoare?” Dupa care a urmat al doilea gind: “Da ce, el mi’i dator?” Pina atunci, nu iubisem cu adevarat. Si pe linga asta daca iubesti, IUBESTI, cum poti pune conditii? Dragostea nu poate fi conditionata, daca apar conditii, dragostea dispare!
O sa’mi sara in cap probabil, femeile cu copii, care o sa spuna:”Ma, sa te vad cind ai sa ai un copil si va trebui sa’l cresti, da el va umbla pe la vecine…iar tu nu’i vei pune conditii!!! Matahalo! ” Dar daca barbatul, chiar ca are nevoie de o descarcare fizica si atit! Nu iubeste, pur si simplu face educatie fizica? :)) Dupa ce termina treiningul vine acasa si are nevoie doar de tine si copii lui, risipeste bugetul familiei doar pentru familia ta. Atunci ce faci? Il fugaresti, sau ii mai dai o sansa pentru a se corecta?
E foarte dureros sa afli ca persoana iubita si care iti spunea ca te iubeste te’a inselat. Chiar daca iti motiveaza ca a fost o simpla aventura de o noapte si atit, si mai ales cind afli de aventura cu ochii si urechile proprii. Dar, oare eu nu am inselat, fizic – nu, sufleteste – da! Atunci si eu in situatia data pot fi numita infidela… Deci, daca mi’am iertata eu infidelitatea mea care e mult mai grava decit al lui, de ce nu as putea ierta lectiile lui de educatie fizica 🙂
Iar atunci cind deja sentimentul de dragoste se evapora, din diferite motive, iar eu nu mai pot suporta fara a pune conditii, spun multumesc petru toate momentele frumoase petrecute impreuna si incerc sa uit clipele mai putin frumoase… asa mi se pare perfect acum.
PS: Multumesc, ceshtii mele de lut.
Cand esti la inceputul relatiei ti se pare cel putin straniu sa vorbesti de infidelitate. Totul e atat de clar si euforic incat uiti ca exista asemenea cuvant in dictionar. Dupa ani, chiar daca relatia e viabila si chiar trezeste invidii din exterior, te gandesti la infidelitate ca la un colac de salvare de la rutina. Nu mai simti ceea ce crezi ca e normal sa simti si intr-o buna zi iti zici ca ai putea-o face cu cineva, conditia e – nu cu oricine. Cand a descoperit sotul meu ca stau in chat cu vecinul am inceput a delimita impreuna gradele de infidelitate. Ceea ce faceam eu era clar o infidelitate la nivel emotional. Si atunci ce e mai important: sa nu te culci cu altul sau sa nu te gandesti la altul?
Pentru mine era o distractie, un pas pe marginea prapastiei, mai ales ca eram mereu cu ochii in patru sa nu ma deconspir. Pina la urma iese asa de frumos totul la suprafata si te simti cu adevarat oribil. Sotul a fost destul de intelept ca sa inghita argumentele mele. As fi fost eu oare la fel?
Am citit si m-am regasit in multe comentarii de mai sus. Cit de frumos scris pe alocuri.Mai des asa comentarii calitative pe bloguri, chiar daca motivatia e recompensa!
Of fetelor,dar voi sunteti bravo,ati scris foarte frumos.
Eu ce sa zic.
Sunt casatorita de 3ani,si niciodata nu stau cu gindul daca ma inseala sotul meu sau nu.?!nu am ideia asta fixa,de a spune tot timpul,vezi ce faci….,caci Eu…am sa-ti arat….
Sau sai caut prin telefon,de cine a fost sunat sau pe cine suna..niciodata.Dece?Ca chiar am incredere in el[nustiu cit timp…sper pe mult]Sau poate din frica de a nu a afla ceva.Iar daca o sa aflu,sigur ca nu o sa stau cu minele in sin.O sa rastorn munti si vai si o sa fac farfal…in rezultat vor fi bocete,tipete bagaje facute,si cred ca despartire.Si la cit ne e de bine acum,stau si ma gindesc am eu nevoie de acesta despartire?
Asa ca eu daca si vin la servici..,il sun… cind ma pornesc de acasa, il sun.. cind intru in spital,caci sotul e medic,si niciodata nu intru in cabinetul lor pe neasteptate,de ce ?am scris mai sus.;
La intrebarea daca as putea sa fiu infidela-raspunsul e un ferm Nu.
Poti sa filozofezi mult la tema aceasta,dar eu una singura asa fac si asa simpt.
Increderea si Respectul acestea au fost puse la baza casatoriei.si nu in ultimul rind Dragostea,caci chiar Il iubesc.
mesaj venit pe mailul meu: (publicat cu acordul autorului)
De la: iulia
Salut Nata!
Sunt o cititoare fidela a blogului tau, cu comentariile stau cam prost
deoarece mereu am preferat sa citesc decat sa scriu ( la liceu si
universitate mai bine rezolvam niste probleme sau ecuatii matematice
decat sa scriu vriun raport sau comentariu literar).
am vazut afisha pentru seminarul Irinei Hakamada la Sala cu orga si
mi-a atras imediat atentia.
Nu cred sa am shansa sa castig biletul pe care l-ai pus in joc de
aceea ash vrea sa imi oferi info unde ash putea procura un bilet.
Multumesc anticipat
Iuliana
P.S. La intrebarea pusa pe forum, daca m-ar inshela o data ash ierta,
daca se va repeta nu ash ierta.
la Coehlo citisem in Alchimustul Tot ce se intimpla o data are
probabilitatea sa nu se mai repete niciodata, ceva ce s-a repetat de
doua ori are o mare probabilitate sa se intample si a treia oara.
He, ar fi bine sa cistig, ma tenteaza mai mult ca as putea sa te cunosc personal. Stimez mult femeile puternice, dar am sa ma abtin de la complimente ca sa nu para a linguseala)))))
Pai, ce sa spun, eu stiu una: TOTI INSHEALA fie barbat, fie femei…DA, da, shi paznicul de la benzinarie, shi decanul, shi medicul, si deputatii, shi un slabanog prapadit, shi un “caciok”….
nici femeile nu sint busuioc de pus la icoana….Sintem oameni cu instinte animaliere…e genetik transmis de la strabunii nostri din evul mediu)))))))))))
Asta-i firea omului sa cunoasca ceva nou (ca sarmalele la vecin is mai gustoase ca acasa, sotia prietenului e mai frumoasa s.a) tot ce e nou ne atrage.
Nu poti sa afirmi tare ca “NU VOI INSHELA NICIODATA”. NEVER SAY NEVER. Nu poti sa spui ce vei face peste 10-20 de ani…ca caracterul shi viziunile oamenilor se scimba…Nici nu shtii cum ai ocazia pe la vreo treizeci de ani sa “pritechesti” vre-un hot boy de 17ani nu cred ce te vei da in laturi) si ai sa uiti de barbatu pe jumate de noapte.
Ma casatoresc cu gindul ca toti barbatii inseala…shi nu trebuie sa ne jucam de-a detectivu, sa cautam prin mesajele din telefon, sa citim mail-urile ca la sigur gasim ceva urit. De ce sa ne facem sa suferim?…mai putin shtim mai bine dormim…Asa ca daca vreti sa dormiti bine shi sa visati ingerashi nu va “bagati nasu unde nu va cerbe oala”))) Cauta-ti de treaba.
De ce barabatu inseala? shtiu doua motive:
-vrea raznoobrazie( pai shi normal ca toti ne saturam de rutina)
-nu-i oferi ceea ce vrea.Asa ca cauta, poate tu esti motivul cu pricina.
Daca s-ar desparti toti din cauza inselarii, ar ramine, cred eu, putine familii intregite.
DAR….ai inselat, fii bun shi acasa poarta-te frumos, shi demn…nu arunca tu cu ciaunile in “fumee”, sau sa-i arzi vreo doua pumne in cap ca tipa borshu nu-i bun…iubeste-o shi stimeaz-o….Sa shtii in toate masura shi sa shtii cind sa frinezi…
Daca s-ar desparti toti din cauza inselarii, ar ramine, cred eu, putine familii intregite. Orice experienta este o experienta fie rea fie buna…
P.S. Nu am inselat niciodata…Dar niciodata nu pe prea tirziu))))))))))))))
Demult nu am mai ris, ca dupa mesajul tau. Finalul piesei conteaza…:))ma conving inca o data despre asta….Esti la fel de tare, precum pari?
hm, ce sa spun…poate vreau neaparat sa cistig)))))))))))))))))))))))))))))))
Sincer, nu ma intereseaza biletul la intilnirea cu Hakamada. nu de atita ca nu mi/ar placea. Dar daca am analize viata ei sau actiunile sale, am afla ca este in fond aceeasi femeie, cu aceleasi pacate pe care le/a facut ;i le va face in lumea aceasta toate femeile. Patru divorturi si o cariera ratata, daca stai la rece sa te gindesti , sint argumente solide in acest sens. Si noi platim bani pentru bilete nu atit pentru a invata ceva de la ea, ci pentru a ne consola ca si oamenii de la curti mai mari au pacate omenesti. Tot ce va zice, fiecare mai devreme sau mai tirziu o va intelege pe pielea sa. Omul pina nu se frige nu intelege. Apropo de infidelitate. Daca cineva va merge la acea intilnire.s/o intrebati ce crede dinsa despre aceasta notiune si cine in cazul ei a tradat.
Pinguinii isi aleg perechea pe viata si doar daca unul din ei moare, celalalt isi alege o noua consoarta. Daca acest fapt e inradacinat in mintea unui mamifer atit de primitiv, spuneti/mi unde a evoluat omenirea.
Eu sint pentru rabdare si intelepciune.
Buna Nata vreau sa-ti raspund si eu la acele intrebari poate am norocul sa cistig acest bilet care mi-l doresc nespus de mult .Vreau sa-ti spun ka cred in barbatul de alaturi pina cind ma dezamageste si imi pierd increderea in el,in ceea ce priveste fidelitatea intr-o relatie vreau sa-ti spun ka este foarte importanta pentru mine nu stiu ce parere au ceilalti.Sunt in stare sa iert pina la o limita oarecare,stii kum se zice in popor ulciorul de multe ori la apa nu se duce.In ceea ce priveste inselarea vreau sa zic ca nu as fi in stare sa insel persoana iubita daca ea ma stimeaza si ma respecta reciproc.
Multe confesiuni sunt pe blog. Fiecare vizitatoare are farmecul său de a-şi expune părerea. Va fi greu de selectat cîştigătoarea.
Cred in pesoana de langa mine!!! Incerc sa savurez fiecare clipa de fericire sau de tristete pe care mio ofera viata!!!Vreau sa cred ca sunt iubita si ca peroana de langa mine e doar langa mine.
Uneori, noi femeile daca avem prea mult timp liber (sau poate nil facem pentru asta) cream in minte sute si sute de scenarii, ma inseala, are pe altcineva, de ce se retine atata…Oare de ce? Chiar nu avem ce face?De ce ne sticam dispozitia??? De ce nu am savura o ceasca de cafea cu prietenele, de ce nu ne uitam la un film pe care il adoram, de ce nu incarcam sa ne gandim la cu totul altceva?
Si barbatii si femeile inseala, eu vreau sa cred ca mai exista famiili care au acea relatie speciala, care sunt fideli unul altuia, care se iubesc cu pasiune si traiesc fiecare zi de parca ar fi ultima. Chiar daca sunt de multi ani impreuna!!!
Vreau sa cred ca relatia mea e la fel!!! Nu vreau sa insel niciodata si nici nu vreau sa fiu inselata!
Daca asi ierta…nu stiu..acuma spun nu, dar dupa un an, doi, trei, zece nu stiu daca asi da acelasi raspuns!!!
Familia este foarte importanta!!! Si pentru ea faci orice!!!
P.S
Dar in nici un caz nu voi lasa pe cineva sa ma calce in picioare!!Cred in mine si stiu ca oricand o pot lua de la zero! Chiar daca e foarte greu, daca crezi in tine vei reusi neaparat!! Poate nu imediat, dar cu siguranta voi ridica capul sus si voi merge inainte!!!
Am capsor pe umeri care slava domnului nu sta degeaba acolo!!!!!!
Daaa, acest bilet e o tentatie destul de mare…
Iata si opinia mea referitor la tema data: Cu totii suntem egali si facem greseli in viata, fie barbat, fie femeie, oricum te tenteaza, ceva te atrage dar trebuie fiecare sa stie cind e limita si trebuie sa te opresti. Cu totii avem ceva in noi ce joaca la orice compliment facut de o persoana straina. Asa suntem noi oamenii, asa e firea noastra… Ceea ce ne este interzis ne tenteaza si ne atrage, de fapt ca si la un copil cind ii spui sa nu faca ceva, atunci el intentionat o face, asa si noi maturii :))). Ca si vorba cea: niciodata sa nu spui niciodata, caci nu se stie ce te astepta pe viitor, caci viata e plina de evenimente neprevazute si care daca ti se intimpla ceva la care cindva te gindeai ca vei reactiona intr-un moment, atunci cind vine acea clipa reactionezi intr-un fel cum gindesti si poate nu gindesti la acel moment. Spui ca nu-l vei ierta daca te insala, dar chiar daca se intimpla atunci te gindesti ca totusi formati o familie si nu e chiar o persoana atit de rea si te simti bine alaturi de el.
Am incredere in persoana de linga mine, adica sotul, dar nu incredere totala, la moment pot sa spun ca am, caci e alaturea de mine si copil, are grija de noi si e mereu grijuliu, dar chiar daca se intimpla “sa mai calce strimb” atunci as prefera sa nu stiu, adica incerc sa nu-mi fac gindurii si idei negative, cautind in tel. mob. sau mai stiu eu ce, si sunt cu parerea ca daca chiar o face atunci sa o faca cu cap ca sa nu sufere acele persoane din familie care ii sunt zi de zi alaturi, de iertat – cred ca pot ierta dar totul are o limita, cum s-a mai scris ca ulciorul nu merge de multe ori la apa. As ierta, dar in suflet cred ca tot ar arde o flacara care ma va frige… dar oricum Domnul a zis: sa iertam si vom fi iertati… :).
Daca sunt in stare sa insel??? – La moment nuuu, caci am alte probleme mai mari la moment si nici nu-mi sta mintea si capul la asa ceva, dar nu se stie ce va fi pe viitor, nu stiu care imi este viitorul si nu pot “sa bag mina in foc” :))))) pentru ziua de maine. La moment stiu ca-mi iubesc cel mai mult copilul meu cel sfint si sotul. Domnul hotaraste ce va fi mai departe, dar sper intr-un viitor mai bun. Va doresc la toti sa iubiti si sa nu fiti inselati…
Dar la “Drive. Kaif. Kariera” totusi vreau sa merg, nu mi-ar strica o iesire impreuna cu Nata ;). Cele bune…
Pe mine tot nu m-a interiseaza biletul ce il oferi.
Am fost inselata fiind intr-o relatie, am iertat fiinca credeam ca poate asa salvez dragoastea noastra si de fapt imi era frica de singuratatea care urma sa vina dupa aceea. Am crezut …in el si in relatia nastra, insa a urmat si a doua oara, a treia oara…a intrat in obisnuita sa iert insa am rezistat pina la un moment in care am zis nu. Chiar nu merit ceea ce-mi ofera. Repet, am iertat ca am iubit orbeste! A urmat deznodamintul: despartirea. M-a durut ceea ce a urmat, dar de fapt am constatat ca acea dezamagire m-a facut mai puternica, mai calculata, incerc sa nu iau decizii pripite. Si cred ca tot ce se intimpla in viata asta nu este inzadar, este un semn de sus, urmeaza sa apara zimbet si pe buzele mele, imi ziceam. Si a urmat…sunt intr-o relatie, bazata pe dragoste, respect si dragoste. Imi iubesc omul de linga mine, iar iubirea noastra devine pe zi ce trece mai frumoasa 🙂
Fiecare dintre noi, prinsă în vîltoarea vremii, se schimbă. Binecuvîntez fiecare an nou împlinit, pentru că devin mai înţeleaptă: învăţ să preţuiesc fiecare clipă, învăţ să iubesc viaţa necondiţionat, învăt iertarea, dăriurea de sine. Am înţeles că menirea mea este să dăruiesc iubire şi să-mi tin grămăjoară familia. Am atîta încredere în soţul meu! Eu ştiu că niociodată umărul lui ferm nu va slăbi,că ar putea săvîrşi pentru mine ori copiii noştri jertva supremă, aşa precum ne învaţă credinţa. Ne maturizăm şi avem un trecut împreună, un singur drum în faţă:spre împlinire, echilibru, simplă fericire pămîntească. Şi atunci mă întreb: ce rost mai au ,,nourii”? Ei vin şi se duc. Şi dacă n-ar exista nouri, cum ne-am mai bucura de apariţia soarelui?
interesante confesiunile 🙂 de fapt, subiectul este unul ff delicat 😀 si nu poate lasa indiferent pe nimeni..
Sunt extreeem de curioasa cine va fi castigatorul 🙂
Succese!
buna, Nata, eu o sa fiu sincera ca asa sunt eu, da nu pentru bilet, nu ca nu mi-ar face placere sa te cunosc. Sincer, intrebarea asta mi-o pun si eu des, poate ar fi normal ca atunci cind iubesti nici sa nu iti treaca prin cap, ca s-ar putea sa te insele, sau sa il inseli, insa prefer sa fiu sincera, si tocmai de aia recunosc, ma intreb uneori daca ma iubeste, daca imi este fidel, si daca ceea ce avem de 5 ani, adica relatia noastra, este cea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Prefer sa nu “dau” in extreme, astfel nu sustin ca “toti inseala”, sau ca la sigur al meu nu a facut-o, sau nu o va face niciodata, fiindca acum dupa atitia ani de relatie, imi dau seama ca totusi “never say never”. Nu am inselat niciodata, nu ca nu as fi avut ocazia, nu o fac pe “sfinta”,am facut o pasiune de citeva zile pentru cineva, si chiar am vrut, insa in fata faptului pus, cind respectiva persoana si-a dat camasa jos, si a vrut sa treaca la faza urmatoare, m-am gindit, cum va fi cind ma voi intoace acasa, cum il voi privi pe cel cu care sunt de atita timp, si cel mai interesant, cum va fi sa fac dragoste cu el, evident in mintea mea comparand care e mai bun, si nu am indraznit, am o mare problema, nu suport sa am remuscari, si stiam ca la sigur vor fi, sincer cred ca intr-o oarecare masura a face sex cu altcineva, poate nu inseamna atit sa il inseli pe el, cit relatia in care esti implicata, si inseamna ca ceva nu merge bine, am venit acasa si am zis ca e timpul sa discutam, si sa facem ceva schimbari. In relatia pe care o am de atita timp, s-au intimplat atitea, adica nu o sa neg, ca chiar daca l-am iubit nebuneste, si il iubesc si acum, am fost ambii tentati de a “gusta” si altceva, zic ambii, caci posibil m-a inselat, evident el a negat, si o parte din mine l-a crezut, sau a vrut sa il creada, si am iertat, si nu regret, stiu ca poate suna ciudat, de obicei femeile moderne din ziua de azi, afirma ca nu ar ierta niciodata, eu insa prefer sa nu fiu moderna, prefer sa fac ceea ce simt, si asta am simtit, si faptul ca am ramas impreuna pina acum, imi confirma ca nu am gresit, si azi, se uita la mine ca in primele zile de cind suntem impreuna, adica cu pasiune, si azi, clipa in care avem ceva timp liber, si suntem doar in 2, e innebunit de placere cind ma atinge, si adora sa faca dragoste cu mine, da parca m-ar descoperi de fiecare data mai buna, si tremura cind ma saruta, mi-am pus intrebarea cit de tare cred in el, si sincer intuitia imi zice ca trebuie sa il cred, eu nu mai sunt indragostita orbeste, adica ceva rationalitate este in sufletul meu, cind e vorba de el, si tocmai de aceea, simt ca pot sa am incredere in el, vreau sa zic, ca, pentru mine, fidelitatea e foarte importanta, si ca nu mi-as dori sa vreau sa insel, nu mi-as dori ca infidelitatea sa fie un subiect despre care sa vorbim, as vrea sa fie ceva ireal, insa suntem oameni, si nu putem prezice faptele pe care le facem, si tocmai de aia, prefer sa nu ma gindesc daca am incredere in el, ci sa am, prefer sa nu am gindesc daca ma inseala, caci simt ca nu o face, nu stiu ce va fi miine, daca voi mai gindi la fel, da azi cred, ca sunt suficient de buna, si de senzuala, ca sa cred ca cel de linga mine ma iubeste si imi este fidel. Eu insa parca uneori imi pun intrebarea cum ar fi totusi daca as compara………..
P.S. poate am fost prea sincera
buna, Nata, eu o sa fiu sincera ca asa sunt eu, da nu pentru bilet, nu ca nu mi-ar face placere sa te cunosc. Sincer, intrebarea asta mi-o pun si eu des, poate ar fi normal ca atunci cind iubesti nici sa nu iti treaca prin cap, ca s-ar putea sa te insele, sau sa il inseli, insa prefer sa fiu sincera, si tocmai de aia recunosc, ma intreb uneori daca ma iubeste, daca imi este fidel, si daca ceea ce avem de 5 ani, adica relatia noastra, este cea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Prefer sa nu “dau” in extreme, astfel nu sustin ca “toti inseala”, sau ca la sigur al meu nu a facut-o, sau nu o va face niciodata, fiindca acum dupa atitia ani de relatie, imi dau seama ca totusi “never say never”. Nu am inselat niciodata, nu ca nu as fi avut ocazia, nu o fac pe “sfinta”,am facut o pasiune de citeva zile pentru cineva, si chiar am vrut, insa in fata faptului pus, cind respectiva persoana si-a dat camasa jos, si a vrut sa treaca la faza urmatoare, m-am gindit, cum va fi cind ma voi intoace acasa, cum il voi privi pe cel cu care sunt de atita timp, si cel mai interesant, cum va fi sa fac dragoste cu el, evident in mintea mea comparand care e mai bun, si nu am indraznit, am o mare problema, nu suport sa am remuscari, si stiam ca la sigur vor fi, sincer cred ca intr-o oarecare masura a face sex cu altcineva, poate nu inseamna atit sa il inseli pe el, cit relatia in care esti implicata, si inseamna ca ceva nu merge bine, am venit acasa si am zis ca e timpul sa discutam, si sa facem ceva schimbari. In relatia pe care o am de atita timp, s-au intimplat atitea, adica nu o sa neg, ca chiar daca l-am iubit nebuneste, si il iubesc si acum, am fost ambii tentati de a “gusta” si altceva, zic ambii, caci posibil m-a inselat, evident el a negat, si o parte din mine l-a crezut, sau a vrut sa il creada, si am iertat, si nu regret, stiu ca poate suna ciudat, de obicei femeile moderne din ziua de azi, afirma ca nu ar ierta niciodata, eu insa prefer sa nu fiu moderna, prefer sa fac ceea ce simt, si asta am simtit, si faptul ca am ramas impreuna pina acum, imi confirma ca nu am gresit, si azi, se uita la mine ca in primele zile de cind suntem impreuna, adica cu pasiune, si azi, clipa in care avem ceva timp liber, si suntem doar in 2, e innebunit de placere cind ma atinge, si adora sa faca dragoste cu mine, da parca m-ar descoperi de fiecare data mai buna, si tremura cind ma saruta, mi-am pus intrebarea cit de tare cred in el, si sincer intuitia imi zice ca trebuie sa il cred, eu nu mai sunt indragostita orbeste, adica ceva rationalitate este in sufletul meu, cind e vorba de el, si tocmai de aceea, simt ca pot sa am incredere in el, vreau sa zic, ca, pentru mine, fidelitatea e foarte importanta, si ca nu mi-as dori sa vreau sa insel, nu mi-as dori ca infidelitatea sa fie un subiect despre care sa vorbim, as vrea sa fie ceva ireal, insa suntem oameni, si nu putem prezice faptele pe care le facem, si tocmai de aia, prefer sa nu ma gindesc daca am incredere in el, ci sa am, prefer sa nu am gindesc daca ma inseala, caci simt ca nu o face, nu stiu ce va fi miine, daca voi mai gindi la fel, da azi cred, ca sunt suficient de buna, si de senzuala, ca sa cred ca cel de linga mine ma iubeste si imi este fidel. Nu neg insa ca uneori, da rar de tot, imi pun intrebarea cum ar fi, daca totusi as compara………..
P.S. Sper sa nu fi surprins pe nimeni cu doza mea de sinceritate, ca doar suntem intre fete
P.S. poate am fost prea sincera
__Nu cred in barbatu ce-mi este alaturi de o duzina de ani, dar presupun ca nici el nu crede in mine…
___Mi se pare corec sa studiem (ca o axioma, o idee)despre fidelitate, dar chiar sa cred in ea… e ca si cum sa ne deceptionam la virsta de 7 ani de existenta lui Mos Craciun…
___L-am iertat, il iert si o sa-l iert, e tatal copiilor nostri si in orce situatie de aceasta – – – vina o poarta ambii
____Cit despre inselat – fiecare pentru sine decide una incepe inselarea, cu ce fapta sau gest….
_____Mai multe discutam daca ne vedem…
vindeti sufletu pt un bilet :)))
Draga Anonim,
cred ca majoritatea celor ce posteaza isi permit sa-si cumpere un bilet si daca ai avea un pic de bun simt ti-ai da seama ca la baza posturilor nu stau intentiile mercantiliste,
Dna Hakamada e ok, doar ca nu e tocmai un model pt mine personal,
Cred ca majoritatea celor ce au postat doresc de fapt sa o cunoasca pe Nata,
Propunerea mea ar fi ca Nata sa organizeze o mini intilnire cu citeva dt vizitatoarele blogului (5 – 6) desigur in dependenta de program, eu de exemplu as fi incintata sa o cunosc!
va rog foarte mult sa nu lasati nici macar un pic de agresivitate sa se strecoare in mesajele voastre si sa nu luati chiar atit de serios comentariile rautacioase.
voi fi nevoita sa le filtrez.
Am toata increderea in sotul meu! si timpul deocamdata nu a schimbat nimic in relatia noastra.. cred m-ar durea mult, dar l-as ierta… desi la moment nici nu-mi pot imagina scenarii din astea..
“Victoria spune: eu de exemplu as fi incintata sa o cunosc!” Super idee, m-am gindit si eu la asta si doream sa postez, in multe din cele scrise m-am regasit pe mine, si ma ajuta kiar foarte mult, nu pot incepe ziua fara Blog, ,desi niciodata nu am fost adepta a astfel de lucruri, inseamna ca acest Blog intr-adevar merita mult atentia atit a mea cit si a altor persoane, pe care char mi-as dori sa le cunosc.:)
P.S. E ca un mini club 🙂
Eu cred ca multi am vrea sa o cunoastem pe Nata si ca biletul este doar un pretext. Nu stiu cum voi, dar eu simt de parca Nata nu-mi este chiar asa straina…iac-asa. Ar fi chiar interesant de organizat un offline, poate nu acuma, dar intr-o zi…chiar mi-ar placea. Ce spuneti?
Cred ca Doamnele, care au sa dea 800 de lei per bilet n-au nevoie de “sfaturile” HAcamadei:(
hmmm… nu cred.. sunt constienta ca se poate intimpla acest lucru intr-o zi, si stiu ca voi putea sa imi iau bagajul si sa plec.. cu nasul meu mucos in sus..
cindva demult am iertat.. am fost convinsa de lacrimile unui barbat.. acum cred ca e stresant sa le vezi.. atunci insa.. ma simteam ‘asa si iti tre kakacika ce esti’, dar totusi l-am iertat.. si pina la urma.. mare brinza nu a fost ca daca lui ii tremurau kilotzii dupa cealalta m-a mai inselat o data..
si eu cred ca as insela.. daca acel cineva s-ar obosi sa isi arda creierii macar un pic..pentru a ma determina sa o fac… sincer uneori intilnesti pe cineva.. si te gindesti ca ai fi gata sa il apuci de buci.. insa el sta in fata ta ca un bou, zimbind si aiurind…mde..
dar daca ar mai fi si copii la mijloc.. atunci nu stiu 🙁 chiar nu stiu.. dar stiu sigur ca voi suferi ca un caine..
Lumeeeee…aceasta intrebare a patruns prin inima mea si m-a fulgerat…e ceia ce de citeva saptamini ma intreb in sinea mea si nu gasesc un raspuns…undeva o inteleg pe Nata, si poate intuitia ma insheala, dar cred ca shi ea cauta un raspuns…shi nu unul general…este ca o scuza pentru ceea ce eshti…ce faci…sau cum procedeaza altsii in situatsii de genul asta…nu vreau sa generalizez…dar trec acum prin cea mai dificila situatsie din viatsa mea…am inshelat “persoana de linga mine” cea cu care am concubinat(ca nu m-am casatorit) timp de 5 ani…am inshelat…D-zeu shtie e bine sau rau…m-am dedat intr-u totul valului…ca niciodata…daca ma-ti shti cit de ratsionala sunt shi cit de mult tineam la omul de linga mine shi credeam ca sunt responsabila shi il respect…shi s-a produs..cel mai strashnic e ca nu este o chestie fizica e ceva mai adinc aici(nu de lungime ziceam:)…am tremurat de dorintsa…m-am inaltsat la fiecare atingere..am dansat pe malul marii si am visat ca o pushtoaica…culmea..el ma vrea de sotsie(patima asta care a aparut de niciunde)..ce simt..nustiu..mii o rushine de nu mai pot in fatsa persoanei care ma iubeste atit de mult si care mi-a dedicat 5 ani frumoshi din viatsa..nu mai zic de societatea si tot ce am creat pina acum…nici nu cunosc macar persoana si nici nu-mi pasa daca voi suferi sau nu…ma doare pentru el, pentru sufletselul care tsine la mine enorm…Viatsa e mai complicata decit pare(sau poate daca nu doream sa adaug niste indigo, poate era simpla: masa ,casa(asta undeva in vreo 10 ani ca in tsara noastra mai repede “ne polucitsa”), in future children—-). Raspuns…raspunsul e in mine…si ma tem sa-l spun
Dorothy mi-ai devenit soră. ))
Numai că diferența este că suntem căsătoriți și avem un bebe.
Părerea mea, este totul la nivel de insincte. Proces fiziologic. Nu am remușcări. Și dacă aș vrea aș mai faceo. Fiecare din noi vrea să fie redescoperit.
Este ceva mult mai scump. Căminul familial. El trebuie să rămână întreg. Ca un zid.
Ceea ce ține de fidelitate în timp? Nu cred că a suferit metamoroze. Totl e vechi, ca mamonții.
Dorothy ma gindeam la tine.
Parerea mea in cazul tau este ca daca n-ai cultivat in sufletul tau nici un sentiment fata de pesroana cu care ai inselat…poate fi o scuza. Oricum ai inselat – deja sa ne gindim altfel ca n-o mai intoarcem.
Am inteles ca tii mult la partenerul tau si-ti pasa ca “ai fost nevoita sa inseli”.
Eu am inteles o chestiune din experienta unei prietene .Il iubeste enorm pe puiu ei(iubi) insa iese inca cu doi barbati care nu se stiu intre ei.Iese cu Mr. M. pentru ca o curteaza frumos si ii ofera super-sex. Cu Mr. SH. iese pentru ca ii place s-o asculte si sa se plimbe. ………Iar pe puiu il iubeste mi-o spune de 100 de ori. Insa ii lipseste atentia ii lipseste intelegerea se cearta des dupa care se iubesc si se impaca.
In cocncluzie pot spune ca oamenii inseala pentru ca le lipseste ceva. Deci Dorothy nu te mai invinui atita.
Eu as solutiona altfel.Daca imi lipseste ceva in relatia noastra i-as sugera partenerului poate ca mi-as dori altceva decit mi se ofera.Cred ca poate fi receptiv.Totusi vorbim de doua persoane care se iubesc nu doar de 2 parteneri de sex sau care impart o casa…
Comunicarea este o solutie.Te deranjeaza ceva- spune.Daca lasi – o cauti in alta parte.
tre sa rekunosk, ka fiekare mesaj are multe chestii utile, carear trebui servite ca mott-uri pentru viata de zi ku zi! ce sa mai zik?BRAVO fetelor!!!!!!
E.T. – “…Eu as solutiona altfel.Daca imi lipseste ceva in relatia noastra i-as sugera partenerului poate ca mi-as dori altceva decit mi se ofera.Cred ca poate fi receptiv.Totusi vorbim de doua persoane care se iubesc nu doar de 2 parteneri de sex sau care impart o casa…” – rar cind ajuta, sau daca ajuta pe foarte scurt timp (din exp. mea – nu mai mult de o zi)
Niste intrebari pt E.T.: Cit dureaza dragostea? Ce inseamna doi oameni care iubesc?
Draga Lilea
Eu cred ca Dragostea intre doua persoane (femeie-barbat) dureaza atit cat ai pe cine iubi si cat timp iti impartaseste aceleasi sentimente.
Cu timpul apar niste detalii(le numim rutina) ca sa scapam de ea incep aventurile.La revenire ne simtim mai bine mai fresh(cu o minciuna in spate)si mergem mai departe.
Daca obosesti- variezi dar cu partenerul/partenera ta.Nu cu altcineva.Comunici-explici argumentezi in asa mod sa fii inteleasa.Poate si el simte asta…Mentionez chestia asta merge atunci doar cind doi oameni se iubesc.
Iar daca ai ginduri “to refresh your body with somebody” as intrerupe relatia. Inseamna ca esti ineteresat de altcineva- deci nu mai iubesti.
Concluzionez: daca iti trec prin minte asemenea ginduri sa inseli….mai bine cauta solutii.Sa revigorezi relatia.
Cind iubesti cauti solutii- cind nu-cauti motive.Este bine stiut.
Iar daca ne referim la familii-cred ca dragostea e respect.Daca respecti deasemeni nu poti insela.
Cazul lui Dorothy e special. A inselat. Se simte prost.Poate nu a stiut ca daca vorbeste cu partenerul se va simti mai bine si va uita de ginduri negre.
A fost necesar s-o intelegem.
Eu personal am fost intr-o reatie de lunga durata si niciodata nu l-am inselat. Ma suparam ne certam insa nu indrazneam sa-l insel desi aveam barbati care ma curtau demult.Desigur ma gindeam ca daca as fi fost acum cu cutare sau cutare n-ar fi procedat asa sau…stii tu.Dupa ce ne-am despartit definitiv m-am distrat cum mi-a placut si cu cine am vrut.
Care-i rostul sau patosul sa stai linga o persoana carei ii pui coarne? Mie nu mi-ar face placere.
Concluzia care mi-o trag eu: Fetelor din Ch le-ar prinde mai bine un master-class la tema “Drive, Kaif, Kariera” in interpretarea Natei Albot. Nu ironizez… Ce zici Nata, te-ar pasiona o astfel de activitate?
Nu m-ar pasiona. Am inca foarte multe de invatat de la femeile din jur.
Am scris o data ce am avut de zis, insa mai scriu ceva, Irina Hakamada este o personalitate, si Nata la fel, da nu cred ca exista vreo persoana pe lumea asta, care ne-ar putea invata pe toate sa gindim intr-un anume fel, crezind ca asa e corect, fiecare din noi constientizam ca suntem diferite, si nu trebuie sa ne fie rusine sa recunoastem ca am putea ierta barbatul de linga noi daca inseala, si din contra ca l-ai parasi daca ai afla de o alta, important, e sa fim corecte fata de noi, si sa simtim ca am facut cum e mai bine, dar nu cum trebuie in viziunea cuiva, si banuiesc ca ceea ce face Irina Hakamada, este de fapt ca o reuniune cu femeile, care au ceva de zis, sau care au ceva de ascultat, si nu numaidecit trebuie sa ai probleme ca sa mergi la seminar, sau sa te simti mai inferioara si sa crezi ca acest seminar este calea disperata prin care vei afla un oarecare raspuns, si nu trebuie sa vii acasa zicind ca gata sunt puternica si imi las barbatul, sau il iubesc pina la moarte ca asa a zis cineva, important, e sa talmacim corect sensul la ceea ce se va spune, caci un om destept, vorbeste frumos, dar trebuie sa fii la fel de destept ca sa intelegi corect ce vrea sa zica, si sa facem asa cum consideram ca e corect. Daca voi merge la seminar,sper sa vin acasa cu ceva nou, care se va adauga la compartimentul: Asa da…a fost interesant.
P.S. Nata sper ca dupa ce vei merge la seminar sa impartasesti si cu noi cele care poate nu vom ajunge, impresiile tale, caci simt ca va fi ceva deosebit.
Eu vad seminarul acesta ca un refreshing mind.Mai asculti si de la altii mai inveti ceva nou.Inteleg ca d.Hakamada nu vine sa ne impune ideiile ei sau sa ne “bage” in mentalitate ca uite asa e corect.Cred ca isi va expune punctul de veredere in domeniu(la subiect) si vor fi intrebari si raspunsuri.
Anyway e un eveniment.Femeiel au nevoie de promovare.
încredere … oricie ce nu facem noi , orice plan ce realizam, cunoastem ceva- noi ne bazam pe increderea. Daca ea dispare inseamna ca pierde totul.
Sunt căsătorita de peste …10 ani. Ne-am căsătorit studenti. In viata am inceput totul sa cunoaştem împreuna. Însa tot timpul eu mă pregăteam că tot ce este acum nu va fi veşnic. Ca si orice început are şi sfîrşit, depinde de tine cit de curind va fi sfirsitul. Si stieam ca niciodată nu voi fi indeferentă la ifedilitate. si totodata imi spuneam că toţi avem dreptul să greşim.
Timpul trece , focul se stinge, intri in rutina cotidiana-serviciul, casa, copii, sot. Dar intr-o bună zi stind la masa cu familia, sotul sare ars cind mobilul da de stire ” mesaj”, cind raspunde la telefon se inchide in camera si vorbeşte incet. Si atunci de gîndeşti ce nu am facut corect, unde am greşit ! Totul pierde orice sens, raţiunea ta începe să fiarbă, apar mii de întrebări fara raspuns. Si daca mai spune-am ceva de încredere acum am uitat-o.
Si acum începe sa fiarba viaţa din jurul tău. Devii suspicioasă la orice pas al barbatului, urgent te programez la frizerie si consumi toate serviciile oferite, iţi scoţi cartea de bucate prafuită din dulap, mobilizezi forţele launtrice şi ….. aştepţi.
Iar soţul ca deobicei vine la aceiaşi oră acasă, se duce la pescuit si vine cu peşte, stă la bere cu prietenii cînd il suni îi auzi vorbind. Oare mi s-a părut!
Te linişteşti şi îti priveşti barbatul cu alţi “ochi” , te bucuri privindu-l cind se joacă cu copii, cind îţi mărturiseşte ce i s-a întîmplat la serviciu, cind noaptea de cuprinde in braţele lui , îţi rămîne să multumeşti Domnului pentru tot ce ai , şi să te rogi că aşa va fi pînă la moarte.
nu are rost sa-mi subestimez preferinta pentru o relatie monogama, dar pornesc, totusi, de la ideea ca o aventura se poate intimpla si deci e bine sa-mi formez o teorie personala despre infidelitati. gindindu-ma la asta, mi-am dat seama ca nu as lua-o drept tradare. apoi, nu as prefera ca partenerul meu sa cedeze unei banale atractii pentru formele alteia. ideea ca a fost doar o chestie fizica nu m-ar calma ci mai degraba m-ar dezamagi, pentru ca s-ar dovedi ca partenerul meu e lipsit de orice rafinament. ca e in stare sa cedeze unei banale reactii chimice. ca poate fi sedus de orice mironosita. dimpotriva, as prefera sa stiu ca l-a atras ceva deosebit la femeia cu care a fost: poate simtul umorului, carisma.
nu stiu daca s-ar pune problema iertarii. e ceva ce as putea intelege, punctum. nu as putea, insa, ierta o aventura secreta de lunga durata, care ar implica minciuna si ipocrizie.
e posibil ca in practica toleranta mea sa se dovedeasca a fi mai modesta decit imi place sa cred. nu exclud ca o infidelitate ar produce o ruptura intre mine si partener. dar, ma rog, am descris acum reactia pe care as vrea s-o am la modul ideal, reactia pe care o cred potrivita. sper sa am suficient calm cind si daca va veni momentul.
eu imi bag varvarisiu si nu mio trimat pi fumeimea ca nam capica acum