Minune la patrat..continuare…

Am venit seara acasa si dadaca mi-a spus ca a vazut-o pe vecina noastra Natalia, plingind. M-a gindit in prima clipa, ca poate a suparat-o cineva. Era in a 37-ea saptamina de sarcina gemelara, era convinsa ca vrea o nastere naturala si se gindea ca saptamina viitoare va veni fericitul eveniment. M-am dus pina la ea si am inteles ca e usor speriata. Nu stia ca, ce i se intimpla si doare tare sunt, de fapt, primele contractii. Am stat putin cu ea, i-am facut masajul care mai scoate din dureri, am cronometrat intervalul intre contractii si i-am spus ca, decit sa se duca la spital, mai bine sa mai stea acasa.  Sotul ei era plecat cam la 2-3 ore distanta de Chisinau,asa ca i-am propus sa o duc eu la spital. Intre timp, mama-soacra a sunat medicul care urma sa asiste la nastere si pe care Natalia nici nu a avut ocazia inca sa-l cunoasca. 

De aici incepe  adevarata istorie…. Medicul  le-a spus sa cheme salvarea. De ce? Chipurile, nu o vor primi in spital pe polita de asigurare, daca nu este adusa cu ambulanta. Can you imagine? Nu e deloc complicat sa convingi o femeie care naste, ca poate sa i se refuze internarea in spital, daca nu vine cu ambulanta. Chiar daca e lipsit de ratiune si incalca juramintul lui Hipocrate. Deci,a fost chemata ambulanta. In 30 min a aparut de dupa colt. Iar medicul ajuns la destinatie ne intreaba: De ce n-ati plecat la spital? Pentru ce ne-ati asteptat? Hai ca-i bun….ori avem prea multe ambulante in oras si prea putini oameni care au cu adevarat nevoie de ele, ori nu mai inteleg nimic…. Ajungind la Matenitatea nr 1 de pe Viaduct, aflu cu stupoare ca: din cauza gripei, nimeni din rude nu este lasat sa asiste la nastere. What? Cum asa? Pe ea, o acceptati fara nici o dovada ca nu este purtatoare de H1N1, iar pe mine, care locuiesc cu ea intr-o casa (aici am spus o minciunica) nu? Cum sa o lasi singura, asa speriata,  fara nici o idee despre ce inse intimpla? Nu, si nu, si nu…Intre timp pe usa intrau surori medicale, care veneau din strada, care veneau din suprmarket, unde puteau contacta nu doar gripa si nimeni nu sta la usa sa le verifice. Am asteptat pina sora de garda a uitat de prudenta si m-am strecurat la et.5:))Sa nu credeti ca eram in cautarea unei aventuri. Mi se parea nedrept sa accept smerita aceasta situatie si sa o las in voia medicilor, fara nici un suflet, chiar si vecin, alaturi.

Acolo la et. 5, am descoperit ca nu sunt singura care s-a strecurat printr-o fisura a sitemului nostru medical.Mai era un barbat. Statea saracul de la pe la amiaza si astepta macar vreo veste. L-am intrebat de ce nu intra sa-si sustina nevasta. La care el, s-a uitat foarte mirat la mine si mi-a spus: Pai cum, daca e gripa? Nu dau voie. Locuiti intr-o casa, respirati acelasi aier?, il intreb eu. Mie mi-e mai bine aici, zice el.. Si ea, acolo nu se simte singura, parasita?

Cind insa l-a sunat nevasta sa-I dea vestea buna, am ramas cu gura cascata.“Cit are? 1 metru si  20 (ride) si cit cintareste? 2 kilograme 400 grame? da de ce asa putin?” Deci, nu-l intereseaza cum se simte, daca a obosit, nu-I spune cit de mult o iubeste, nu-I multumeste pentru mostenitor. Il intereseaza ca s-a nascut copilul de numai 2,4 kg.

 

Ma intorc la vecina mea. I-am spus sa mai iasa in coridor, sa ne mai plimbam, sa-I mai fac masaj, sa-I mai povestesc ce o asteapta. Pe ici-colo, mai trecea cite o sora medicala si bolborosea ceva sub nas, foarte nemutumita ca am scos gravida din zona interzisa. I-am propus Nataliei, sa mergem in intuneric, pe coridor. Si aici Dumnezeu ne-a trimis o moasa care ne-a spus ca Natalia trebuie sa revina in odaie, “iar cu dvs. D-na Nata, acus vedem ce facem”. In 10 min sunt chemata, mi se da un halat, bahile. Intru in camera in care Natalia este cazata.Am realizat ca, intre timp, conditiile din maternitate s-au imbunatatit. Nu  mai domina atmosfera aia sinistra de spital. Este o minge pe care lauzele se pot relaxa, mai sunt citeva dispozitive prevazute special pentru a usura durerile. Vecina mea incepe sa se simte tot mai rau, durerile devin tot mai puternice, iar eu ii spun ca asta e abia inceputul, ca trebuie sa se mobilizeze si sa fie absolut sigura ca nu mai e cale de intoarcere si ca ne vom descurca. Ii arat cum sa respire, ca sa suporte durerile, ii fac masaj, schimbam locatia, se culca pe stinga, se culca pe dreapta, se aseaza pe minge, ii stropesc fata cu apa rece, o tin de vorba. I se face tot mai rau.Pe la 23 vine si medicul cu care s-au inteles pentru nastere. Mi s-a parut destul de draguta. Nu stiu cit de greu i-a fost sa-mi accepte prezenta, dar eu nu aveam de gind sa renunt. Am reusit intre timp, sa fac cunostinta cu medicul de garda, D-ul Constantin. Primul lucru pe care m-a intrebat a fost: Daca ai nascut acasa, de ce ai mai venit cu ea la spital? Nu vreau pe nimeni sa conving cum sa nasca. Asta a fost alegerea mea si nu regret deloc. Ea hotaraste singura unde sa nasca. Si daca a ales sa vina la spital, trebuie sa se increada in medici, in metodele lor, in analegticele care li se adminstreaza gravidelor si pastilutele de sub limba. Eu nu accept asta, dar pe cine intereseaza. Nu eu nasc, ci ea.

Mai departe tot mai interesant. M-a imprietenit atit de bine cu medicul, incit m-a lasat sa vad un bebelus tare frumos, nascut putin prematur, m-a lasat sa mai vad o nastere si mi-a povestit diferite istorii din maternitate. Am aflat ca in aceeasi noapte s-a nascut prematur un bebe care cintarea doar 800 g si TRAIESTE!….

Nu stiu daca povestea mea nu e prea obositoare.Daca vreti continuare….scrieti-mi….

Comentarii