Am fost placut suprinsa de reactia civilizata a d-lui V. Filat la cele intimplate azi in sedinta parlamentului. Nu pot spune acelasi lucru, urmarind comportamentul presedintelui. Mi-era mila de el. Cind l-am vazut asa, rezemat pe umarul d-ei Z.Greceanii, cu capul plecat si privirea-i obosita iesita de sub fruntea-i lata, ma apucase o jale. Nu mi-a placut deloc ce am vazut. Ce pacat ca unii alesi ai poporului nu inteleg la timp ca poporul nu-i mai vrea. Ce pacat ca nu-si pot face bagajele inainte ca sa li se arate cu degetul spre usa. Ce pacat ca nu-si pot accepta umila situatie, sa plece capul si sa se retraga. Pentru ca cel putin sa-si pastreze “fata” in fata celor care inca i-au mai votat. Si din acestia nu sunt chiar atit de putini. Cred ca un psiholog bun ar putea talmaci orice cuvint din memorabilul discurs al d-lui Voronin. Eu cred ca nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa intelegi ca “Nahren” este de azi un nou diagnostic. O afectiune cu tendinta de agravare. A celor care nu stiu la timp sa se retraga. A celor care si-au infipt prea adinc coltii in carne. Oare sa-l predispuna atit de negativ pe d-ul presedinte sarbatorile nationale?
