Azi am cunoscut 4 fete, surori, cu diferenţa de vârstă de doar 1 an fiecare. Mama lor e bolnavă, tatăl lipseşte demult din viaţa lor. El nu are treabă. Adică are, dar nu cu cele 4 mici femei pe care le-a lăsat în urmă. Cele 4 surori stau săptămâna întreagă la internat, de vineri până sâmbătă sunt în grija unei singure bunici. Livia, una dintre surori, visează demult la o bicicletă. Mi-au spus că ar fi gata pe rând să o folosească, doar să aibă parte şi ele de o bicicletă. Sunt gata să le ofer o bicicletă, dar m-aş simţi mai fericită dacă am putea la toate să le oferim câte una. Asta ar însemna vreo 10000 lei, adică nici 1000 $. Din câte ştiu, gesturile de binefacere trebuie să le simţi, să le faci din suflet şi cu toată dăruirea. Cele 4 surori au fost azi la Sare si Piper, iar eu am simţit ceva abia peste câteva ore. Ajunsă fiind deja acasă.Puteţi să le cunoaşteţi şi dacă simte cineva, cumva, ceva, vă îndemn să vă alăturaţi şi să-mi scrieţi. Minunile nu au nevoie de sărbători ca să se întîmple, dar e frumos dacă acestea vin chiar de sărbători.Dar şi mai frumos era, dacă aceste surori îşi vedeau tatăl venind măcar pe o bicicletă la internat, să le întrebe de cum le mai merge.
Azi a fost o zi caldă. Mai caldă. Dar şi o zi în care am ascultat la telefon istoria unei femei puternice, dar incredibil de puternice, pe care fostul soţ încearcă să o îngenuncheze prin copiii pe care îi au în comun. De ce…oamenii pe care ajungem să îi iubim întro zi, devin mai târziu atât de străini şi atât de potlogari şi atăt de neiertători şi atăt de răzbunători şi atăt de întunecaţi. Ea ar putea să ceară ajutor celor din jur, dar nu vrea să-şi traumeze urmaşii. Ei au deja o gaşcă şi un mediu care ar putea să le facă rău. Aşa că îşi acceptă amarul destin şi încearcă doar printr-un avocat să facă ordine. Nu-i prea reuşete. El sfidează atât bunul simţ,cât şi legea.
Tot timpul îmi spuneam, auzind astfel de istorii, că Mamele poartă toată responsabiliatea pentru ceea ce educă în bărbaţii pe care îi aduc pe lume. Începând cu implicarea în treburile gospodăriei şi continuînd cu afecţiune, generozitate, compasiune şi grijă pentru cei dragi. Egoismul, grija pentru propriile plăceri, superficilitatea ar trebui aduse la rang de gunoi, mizerie. Multe mame însă, din prea multă dragoste, îşi protejează flăcăii de la cele mai elementare exemple de comporatment, nenorocindu-i atât pe ei, cât şi pe ulterioarele lor alese.
Azi m-a ţinut un prieten de mână şi mi-a spus că-i plac unghiile mele. Tot azi am înţeles cum voi petrece Crăciunul şi Revelionul. Nu e nimic deosebit, dar oricum e mai bine decât nuştiucum.Tot azi i-am îndemnat pe toţi spectatorii să recapituleze acest an în decolare şi să-şi recunoască greşelile. Eventual, să îi sune pe cei în faţa căror au greşit şi să-şi recunoască vina.M-a încălzit receptivitatea oamenilor şi pregătirea de a-şi vedea şi bârna din proprii ochi, nu doar paiul din ochiul vecinului.
E o perioadă sacră. Eu, cel puţin, aşa o simt. O perioadă în care ceea ce ni se pare de neiertat, se iartă mai uşor. Îndrăzniţi…
Aşa că mie nici Juraveli şi nici bere nu-mi trebuia. Am pictat la maiouri şi mi-am scos kitchul din mine, aşa încît azi să mă simt bună de vorbit cu voi. Dar la fete le-a plăcut. Au început să facă şi coadă la maiouri . Eu însă nu mai puteam de atâta selfart şi m-am dus acasă să dorm. Toate petrecerele astea -s la fel. Adică nu chiar toate, dar mai toate….
