Azi am pentru voi un articol, după care sper să vă pasionez de căutarea experiențelor culinare. De ce? Pentru că, în afară de călătorii prin lume, niciun cadou nu mi se pare suficient de memorabil. Iar când nu poți, nu ai timp, nu ai suficienți bani pentru a călători și a descoperi locuri noi, doar o experiență culinară poate fi o alternativă onorabilă. Ideal este să le poți combina. Dar uite că, rămânând pe aproape de Chișinău, poți trăi emoții de călător gourmand.
Faceți cunoștință, Corneliu Tiulenev, somelier de profesie, locuiește la Copenhaga, cu școala făcută la Alma, în Italia. Nu știți ce e Alma? Dați un Google Search și imediat vă veți uita cu alți ochi la acest bărbos simpatic.
Corneliu, împreună cu Max Surdu, bucătar-chef la restaurantul Aamans din Copenhaga, au tras o fugă până acasă ca să organizeze la Castel Mimi o serie de expriențe culinare. Este un eveniment susținut de Diaspora Engagement Hub, iar eu am fost printre norocoșii care s-a aflat în sală și vă voi povesti despre cum a fost.
Ouă de prepeliță cu suc de agriș
Care este diferența dintre o cină simplă și o experiență culinară? În primul rând, bucătarul-chef e cel care alege bucatele pe care le vei mânca. Ele nu fac parte din meniul de rutină, dimpotrivă fac parte dintr-un concept creativ inventat de bucătar, care se manifestă în această experiență drept un arhitect al gustului. Iar somelier-ul, caută cea mai potrivită băutură pentru a stropi papilele gustative, puse la plăcută încercare.
DK:Tartar din sea bass cu stridii, sos de hrean, ridiche și mărar
Experiențele culinare spun o poveste. Cea de la Castel Mimi a fost despre cum, prin gastronomie pot prieteni două culturi culinare : cea daneză și cea basarabeană. În meniu au fost 10 feluri de bucate, alternându-se cele daneze, din ingrediente aduse de băieți din Copenhaga, și cea tradițională locală, cu anumite inovații introduse de Max Surdu. Fiecare fel a fost împerecheat, după gustul lui Corneliu, cu un vin de la Mimi.
Felul în care vedeți pozele aranjate în acest articol este un top al bucatelor, după cum mi-au căzut ele tronc la inimă. Acestea au fost servite în altă ordine decât le vedeți voi. Eu însă, le pun aici în ordinea după care ele m-au impresionat. Pentru început au fost ouă de prepeliță, cu fulgi de trufe proaspete, servite cu suc proaspăt de agriș. A fost, cu siguranță un start surprinzător.
DK: Gogoașă cu icre de pescar și smântână, somon Islandic afumat cu pâine de secară, chips de pui cu mayo afumat și praf de hiribi
Ceea ce mi-a rămas în memorie de pe acest platou de gustări daneze a fost tartina de pâine de secară cu somon afumat, sub care era un strat subțire de un sos, presupun aioli, ceapă și căpșuni marinate.Toate combinate pe limbă au dat un rezultat greu de uitat. Și chipsul de pui mi s-a părut delicios, cu praf de hribi a fost o asociere foarte bună.
MD: Melci din Peresecină cu unt aromat
Melcii de Perescina mi-au oferit, în primul rând, o satisfacție estetică numai de la felul în care au fost aranjați în bol, cu acea crenguță de viță de vie. Spuneți și voi, nu e o mică operă de artă? În combinație cu Pinos Gris de la Mimi, sosul acrișor și aromat, în care au fost gătiți melcii, a fost din nou un Wow! plăcut. N-ați știut că în Moldova sunt cultivați melci? Acum veți ști!
Unt și pâine de casă, cu maia
Într-o pauză între bucate, Corneliu, care toată seara mișuna prin sală ca să monitorizeze musafirii și chelnerii, ne-a adus unt de casă și pâine proaspătă, din făină daneză, cu maia, coaptă la restaurantul castelului. Este uimitor totuși, cât de delicioase pot fi lucrurile simple, dacă-s făcute acasă, din ingrediente calitative.
MD: Friptură de iepure în chiflă de pâine cu cărbune
Un alt fel de bucate, care mi-a plăcut mult a fost această friptură de iepure, servită într-o chiflă neagră, crocantă. Combinația de smântânos, aroma fripturii de iepure și crocantul chiflei, pe bază de cărbune, a fost iarăși ceva nemaipomenit. Sper că apreciați și platingul.
Deși porțiile erau deloc mari, pe la felul numărul 7 devenise deja greu de respirat la masă. Dar deserturile promise în meniu sunaa prea ademenitor, ca să mă las bătută.
DK: Piersici cu zmeură și prăjitură de alune
Ambele deserturi au meritat așteptarea până aproape de miezul nopții. Și cel de mai sus, din piesici și zmeură, cu un mousse fin din alune de pădure, și cel cu înghețată din vin Cabernet Sauvignon, pară și jeleu din vin – toate au fost orgasmice. Pe cât de greu era să mai bag ceva în mine, pe atât de bine înțelegeam că așa o seară nu degrabă se va repeta.
MD: Înghețată din Cabernet Sauvignon cu pară și jeleu din vin
Urmează bucatele mai puțin preferate de mine și voi explica de ce. Celebrul pateu de la Mimi a ajuns aici, pentru că nu-s o mare mâncătoare de carne. Dar vreau să subliniez că acele retușări introduse de Max în rețeta tradițională a restaurantului ”Bufnița Albă”, i-au făcut doar bine. Așa dar, pateul mai avea în el ceapă marinată, tocată marunt, alune de pădure, gem de caise, făcut în casă.
Iar stafida rețetei a fost acea crenguță de cimbru proaspăt, din grădina castelului, care a fost aprinsă pentru câteva secunde, pentru a elibera o aromă potrivită cu gustul pateului. Am crezut că încă un pic și mă pomenesc în jurul unui rug, în pădure, la vânătoare de iepuri.
MD: Pateu de casă cu gem de caise și alune de pădure
Felul de bucate de mai jos, mi s-a părut o combinație perfectă de gusturi pentru un mic dejun. Ceapa pitică, marinată, a fost la locul ei, sosul cremos, oul poșat. Dar floarea de dovleac avea o crusta de aluat cam groasă și dură, iar acel pecorino de 24 luni, ras de-asupra, pentru mine a fost prea sărăt. Ce-i drept, Pinot Noir de la Mimi, ales pentru acest fel de bucate, a fost un bun anihilator de sare.
DK: Ou poșat cu dovlecei, kale, sos holladaise de hasmațuchi și pecorino de 24 luni
Precum am menționat, nu mă dau în vânt după carne, dar mereu, când am ocazia, gust de toate. Prepelița cu hribi m-a lăsat mai rece, deși combinația cu trufe proaspete, rase de-asupra, am apreciat-o. Cred că hribii la gătit și-au pierdut aroma de pădure sau sosul în care au fost serviți avea un gust prea intens și a înghițit aroma lor.
DK: Piept de prepeliță cu hribi și trufe
Seara a ieșit miunată, pentru că, dincolo de un meniu rafinat, au fost alese vinuri pe potrivă, muzica îți dădea senzația că te afli în filmul The Great Gastby, chelnerii lucrau impecabil, Corneliu era mereu în vizor și se apropia din când în când să povestească ce se întâmplă, iar Max a avut câteva apariții în sală, ba să radă o trufă, ba să facă o poză. Cu ocazia asta i-am prins pe ambii că să le exprim admirația pentru această experiență, care a fost mai mult decât o cină bună. În câteva săptămâni îi voi vizita la Copenhaga și voi merge chiar în restarantul în care Max muncește zi de zi. Să vedem cât de stăpâni ei sunt acolo pe situație.
Eu cred că o astfel de revenire a profesioniștilor noștri acasă este la fel necesară ca și proiectele în care diaspora se mobilizează să tragă lumină sau canalizare în sate. Asemenea seri te fac cumva să te umpli de mândrie pentru talentele conaționalilor noștri, într-un domeniu care încă mult timp va rămâne unul prea sofisticat și îndepărtat de nevoile primare ale țării noastre.
N-aș fi postat fotografia asta, pentru că-s mare și rotundă, dar e singura pe care o am cu gazda serii, Cristina Frolov, pe care vreau să o felicit pentru acest eveniment ca la carte.
Un mulțumesc special Cristinei Perciuleac, pentru poze frumoase.
No Comments