DEDICAȚIE ARTIȘTILOR NOȘTRI

Am luat o pauză de la scriere pe blog pentru că unicul lucru despre care am vrut să scriu în ultima săptămână a fost cum sunt văzute protestele din PMAN de departe, prin intermediul Facebook și presa online. Și tocmai din cauza felului în care sunt văzute, mi se făcea greu pe suflet și nu mai puteam scrie.

În plus, când năvălește un haos informațional atât de mare, este important să nu îți faci concluzii pripite și să lași să funcționeze regula celor 3 zile.  Dacă după 3 zile concluzia pe care ți-ai făcut-o rămâne valabilă, atunci poți risca să ți-o expui. În cazul protestelor care se întâmplă acum în Chișinău, cel puțin de departe, totul pare să fie un vis prea încurcat ca să-i poți da o interpretare. Ceva mă face să cred că nu doar eu simt asta, ci și foarte multă lume. De aceea, mă abțin să spun de bine sau de rău despre protest. Eu cred că e mai mult spre bine că se întâmplă.

Dar postarea mea de azi este dedicată unor oameni concreți. În preajma acestui 6 septembrie trecut, care cred că va intra în istorie, câțiva artiști din Moldova au făcut o alegere, pe care vreau să o consider de impact. Să iei o decizie care poate fi chiar și împotriva viitorului tău, nu este atât de simplu. Dar ei au făcut-o și asta nu poate să treacă neobservat.

După ani buni de televiziune și radio, în care am lucrat cu mai toți din Moldova, fie la evenimente, fie în emisiuni, pot să vă spun că există  cântăreți și există artiști. Cu cei din urmă ai tot timpul despre ce discuta, primii sunt buni doar la cântat. Uite-așa, o realitate dură: avem cântăreți,  lipsiți de personalitate, de umor, de cultură generală. Nu au o părere proprie despre fenomenele care se întâmplă în jurul lor, nu citesc, vorbesc împiedicat și cu greșeli, nu știu să se exprime în public, se tem de interviuri, nu vorbesc limbi străine, nu se interesează de alte lucruri în afara calendarului lor de nunți și botezuri, iar o călătorie la Milano se limitează la un banal shopping ”la Italea”. Și asta e foarte trist. Pentru că un adevărat  artist, odată bucurându-se de popularitatea sa, începe pentru anumiți oameni să devină un model. Asta  înseamnă că lumea care te îndrăgește pentru muzica ta, începe să te urmeze în felul în care te porți, te îmbraci, mănânci, vorbești, promovezi anumite valori, deci admirația trece dincolo de scena pe care cânți. Tu creezi niște tendințe și dai exemple de viață publicului tău. Și dacă Dumnezeu ți-a dat nu prea multă minte, exemplele date de tine îndobitocesc pe cei care te urmează și vice versa.

Eu cânt pentru oameni, eu nu fac politică, spune unul,  care se duce să cânte la concertul electoral a lui Dodon. Eu cânt pentru oameni, eu nu fac politică, spune altul și ia un onorariu gras de la PD. Eu cânt pentru oameni, eu nu fac politică, spune al treilea și se duce să cânte pentru Renato. Al patrulea tot cântă pentru oameni, dar nu cântă pentru nici un partid.

Dragi artiști, noi știm că voi cântați pentru oameni, asta doar e evident. Dar  voi mai cântați și pentru onorariile celor care prin voi cuceresc electoratul, acest electorat aducându-i apoi pe acești oameni la putere. Narodu nostru e naiv, lui mult nu-i trebuie. Un cântec, un jioc și ai obținut votul. Și voi la asta contribuiți. Nu, eu nu spun că asta e bine sau rău. Asta vă privește. Numai vă rog eu, nu mai spuneți că voi faceți muzică și nu politică. Ba da, voi faceți politică. Pur și simplu voi credeți că nu e neapărat dacă, acceptând un onorariu de la Dodon sau Ilan Șor, să împărtășiți convingerile sau valorile lor. Și asta e greșit. Pentru că interpreții trebuie să tindă spre a deveni adevărați artiști, adică să își construiască o personalitate integră. Voi trebuie să vă asumați cu cine vă asociați și pe cine susțineți din politică, să aveți valori și din ele să se construiască coloana voastră vertebrală, dacă o aveți bineînțeles. Deci dacă împărtășești viziunile lui Renato, e alegerea ta. Dar după asta mergi cu Renato până în pânzele albe, susții aspirațiile lui, mesajele lui pentru public și nu te mai duci să cânți și pentru Chirtoacă.

Iată de ce, vreau să îmi exprim recunoștința față de cei care pe 6 septembrie au dat dovadă de prezența coloanei vertebrale și au ales să nu cânte împotriva oamenilor. Eu m-am bucurat din toată inimă să văd că avem artiști, nu niște cucuvele. Și nu contează care primul sau utimul a decis să nu meargă în scena de la Moldexpo. Și nici măcar nu vreau să mă axez prea mult pe faptul că Bănică Junior sau Loredana au fost atât de receptivi. Eu mă bucur că îi avem pe ai noștri . Că avem un Pașa Parfeni, un Adrian Ursu, un Akord, o Tania Cerga, Zinaida Julea, Sun Stroke Project, Pavel Stratan și Ionel Istrati.  Nu mai vorbesc de decizia lui Dan Balan, care ne mai având multă teabă cu Patria lui, a fost într-un gând cu restul și s-a solidarizat împotriva unui plan meschin. Și nu mă interesează deloc felul în care fiecare a făcut-o. Stângaci ca Ionel, sensibil ca Pavel Stratan, sincer ca Adrian Ursu, sec ca Vitalie Dani, emotiv ca Pașa Parfeni sau discret ca Tania Cerga. Contează că în această zi cineva a primit o palmă dură din partea artiștilor noștri . Și această palmă este foarte neplăcută. Pentru că a demonstrat că nu doar frica și banii conduc cu oamenii. Numărați sunt cei care până la voi, artiștii, au avut curajul să facă asemenea gesturi.Și mi-e trist că veți suporta consecințe petru curajul vostru sau poate chiar deja le suportați. Curaj, dragi artiști, curaj!

Din păcate, nimeni nu vă va pune un monument și puțini oameni realizează importanța gestului vostru. Dar dacă pentru voi contează măcar cât de puțin calitatea acelor oameni care apreciază ce ați făcut, atunci fiți pe pace, ați făcut exact ce trebuia să faceți. Iar noi, muritorii, trebuie acum să avem grijă să nu regretați niciodată această decizie, să vă amintim că noi apreciem curajul vostru, să vă încurajăm cu o vorbă bună, un proiect susținut, un concert sponsorizat.

Pentru mine este evident că voi, în pofida tuturor riscurilor, colaborărilor și potențialelor contracte pierdute, ați ales în acea zi să NU cântați împotriva oamenilor, deci ați dat dovadă de personalitate, curaj și discernământ. Voi sunteți eroii mei de 6 septembrie, deși mi-e frică de asemenea cuvinte. Și chiar dacă asta nu contează foarte mult pentru voi, eu le-am povestit fetelor mele despre exemplul de curaj pe care l-ați dat. Pentru că eu vreau ca ele să urmeze exemplul vostru atunci când se vor pomeni într-o situație de viață similară, când au de făcut o alegere.

Și mie dar și acestui popor, după Ion și Doina,  ne era atât de tare dor de eroi curajoși în Moldova.

Comentarii