Doi Hulubași din satul Pohrebea:
un vis despre revenirea acasă, la țară, la rădăcini
Doi Hulubași este, probabil, cel mai personal proiect pe care mi l-am asumat până acum. Evident, am pornit la drum cu imaginea din povești, dar fără un plan de business. Am căutat să combin malulul Nistrului, o casă veche, natură, tradiții și liniște.
În 2019, după prima ediție a festivalului Hodina organizat de echipa K Lumea, am căutat în satul Pohrebea o casă veche, pe care să o transform într-o căsuță de vacanță pentru familie. Am găsit-o pe vârf de sat, singuratică, pustie și de mulți ani în paragină. Avea în jur de 100 de ani. Nu era într-o stare bună, dar avea structură, identitate și, mai ales, context liniște, natură, apropierea de apă. Exact genul de loc care te scoate din ritmul obișnuit și te obligă să încetinești.
Pe 26 octombrie, de ziua mea, am cumpărat casa.
A fost o decizie romantică, deloc calculată în sens clasic. Mai degrabă o investiție în ceva ce nu putea fi măsurat imediat: un spațiu care să aibă sens, să fie folosit și să aducă oameni împreună.
În timp, proiectul s-a deschis natural și a devenit o pensiune, apărută din nevoia de a împărtăși locul cu oameni care caută același tip de experiență: încetinire, liniște, autenticitate, conexiune.
Procesul de restaurare a fost făcut împreună cu arhitectul Andrei Vatamaniuc de la Atelierul Miez și designera Nadya Damașcan, cu un principiu clar: să păstrăm cât mai mult din ce exista și să intervenim doar acolo unde era necesar. Casa nu a fost reinventată, ci readusă la viață, păstrând proporțiile, materialele și detaliile care îi dau caracter.
Numele de “Doi Hulubași” vine de la hulubașii sculptați pe ușile caselor din sat, sunt semne ale echilibrului și ale unei lumi construite cu răbdare și gândul la pace. A fost un mod firesc de a ancora proiectul în locul din care face parte.
Astăzi, Doi Hulubași funcționează ca un spațiu versatil:
pentru cazare, evenimente restrânse, ateliere sau întâlniri de echipă. Dar, dincolo de funcționalitate, rămâne un loc construit pe o idee simplă: că experiențele reale nu au nevoie de artificii, ci de context potrivit.
Proiectul reflectă și o direcție în care cred: lucrul cu resurse locale de la materiale și design, până la produse și colaborări. Nu ca element de concept, ci ca alegere practică și sustenabilă.
Pentru mine, Doi Hulubași este despre a face lucrurile la scară potrivită, în locul potrivit, cu oameni potriviți.
Și despre a demonstra că și aici, pe malul stâng al Nistrului, se pot construi proiecte relevante, bine gândite și durabile.
Mestesugarit, atelier de ceramica kjk
