Musli cu muște

De la un timp încoace, sar peste cină, dar mă oblig să am un mic dejun. Mai ales după ce am văzut cum un fermier englez, vegetarian, îsi începe diminețile și cum arata si ce stare de spirit are omul la peste 60. Mi-am cărat din Anglia și căteva cutii de musli extraordinar de bune, numai să mă pot obișnui cu cereale de dimineață. Dar s-au terminat. Și am hotărât să-mi iau de la Nr1 musli. Mai toate au porcării în ele, nucile din componență sunt oxidate, au prea mult zahăr sau nu sunt gustoase. Așa că mi-am zis să le cumpăr pe cele mai bio și deci cele mai scumpe. Dar cele bio nu numai mie îmi plac. Dimineața, în farfuria cu lapte, am cunoscut o specie de musculițe care și ele, probabil ca și mine, au hotărât să pună accentul pe cereale. E un semn bun că musculițele consumă aceleași musli ca și mine, dar mie nu mi-a mai venit bine. Le-am dus înapoi și, noroc de maică-mea că-i femeie străngătoare, am avut și cecul păstrat. Am pierdut vreo 15 min în așteptarea administratorului care mi-a returnat cei 70 de lei și care mi-a promis că vor face o expertiză și dacă se va repeta și în alte pachete de musli, vor retrage partida de pe rafturi. Dar nu cred. În concluzie: muștelor tot le plac musli. Păstrați cecurile de la cumpărături!

Comentarii