În cadrul turului fotografic pe care l-am organizat în acest an cu sprijinul USAID, am venit cu ideea unui sondaj de opinie gastronomic printre fotografii participanți. Un fel de focus grup pe un eșantion de oameni călători și cu un simț estetic dezvoltat. Am creat un formular cu mai multe feluri de bucate emblematice pentru Moldova. Și, totodată, am avut grijă ca fotografii participanți să aibă posibilitatea să guste aceste feluri de bucate în mai toate destinațiile pe care le-am programat. La final am colectat formularele și am făcut matematica. Iar mai jos vă invit să faceți cunoștință cu rezultatele,
CĂLĂTORII
Vara aceasta, precum probabil v-ați dat seama din postările mele de pe Facebook, am ales cu Andrei drumul unei vacanțe culinare în doi. Doar în doi, așa cum nu a fost demult. Eu am fost inspirată de ceea ce învăț la facultate, de profa mea Julia Csergo, care își trage originea din orașul Lyon și, care în timpul orelor noastre de curs, a avut grijă să ne molipsească de pasiunea pentru gastronomie. Iar lui Andrei îi place bunișorul, așa că propunerea mea nu a fost, cel puțin, respinsă. Hai să vedem, Andrei dacă gastronomia italiană își merită titlul de cea mai gustoasă bucătărie de pe glob.
Criț este unul dintre acele sate din Transilvania în care veți dori să ajungeți neapărat, dacă locurile care ascund povești, arhitectura veche și peisajele care îți taie răsuflarea, brodate în căpițe de fân, nu vă lasă indiferenți. Satul a fost menționat pentru prima dată la începutul sex XIII. Multe s-au întâmplat de atunci. Sașii au plecat în Germania, satul a devenit mai pustiu, dar biserica fortificată, frumoasele case colorate, cu acoperișuri din solzi de lut, obloane la ferestre și ornamente pe fațade, te fac să te simți norocos pentru că poți atinge și tu această urmă de istorie.
Am revenit dintr-o scurtă vacanță, spontană și fermecătoare. Dacă tot începe școala și în curând vine iarna:)), am zis să prindem vara de coadă și am improvizat pe loc o escapadă. Am urcat în mașină și după 4 ore de drum ne încălzeam picioarele în dune de nisip alb și în apele cristaline ale lacului Ontario. Ne-am bucurat mult să ne simțim aproape ca la Zatoka. Numai că puțin mai departe de Zatoka.
Prima dată am fost în Grecia prin 2003. Era sfărșit de septembrie, în Nea Moudania, din Halkidiki. Nisipul alb, apa super curată și plaja pustie adunau într-o impresie frumoasă farmecul sezonului de catifea. Dar gastronomia greacă, încercată atunci pentru prima dată, mi s-a părut formidabilă: cu multă verdeață și legume proaspete, cu mult ulei de măsline, cu pește și fructe de mare, cu iaurt delicios. De atunci tzatiki, plăcinta cu spanac, măslinele calamata, marinate în vin m-au cucerit pentru totdeauna. Mai ales așteptam să vină seara, când la un colț de stradă, o brutărie din localitate punea în vânzare plăcinte cu brânză, proaspăt scoase din cuptor. Le serveau cu iaurt răcoritor. Doamne, cît de mult gastronomia unei țări te poate îndrăgosti de ea. Dacă am reuși și noi, moldovenii, să înțelegem asta odată. Și să valorificăm asta cu mai mult bun gust și cu mai multă dăruire.
Acum, de când am devenit o victimă a gusturilor, caut prin călătorii să mă infrupt din tot ce poate oferi anume bucătăria locală.De obicei, asta se înțelege după o vizită la piața agricolă. La supermaket totul este ofilit, veștezit, prăfuit și îmbătrânit. La piață e o explozie de emoții: gusturi și sunete.
Am primit o invitaţie să merg la Strasbourg, la iniţiativa Atelierului de Stil, o comunitate de femei-mame-neveste-gospodine-deştepte-frumoase-talentate-moldovence care sunt stabilite acolo, fie din cauza misiunii diplomatice în care le sunt soţii, fie din cauza unui job primit acolo. Şi aceasta comunitate feminină este destul de prietenoasă, un fapt mai ciudat despre poporul nostru şi destul de solidară, un fapt şi mai ciudat despre poporul nostru. Ele se adună şi crează: bloguri, evenimente, bijuterii, decoraţiuni de Paşti, distracţii pentru copii. Şi toate acestea sub umbrela Atelier de Stil.