Pregătirile pentru Balul Brazilor de Crăciun sunt în toi. În toi, adică încerc să fac faţă unui multitasking (rădăcina cuvântului vine din rusă) de toată splendoarea. Prima sarcină: să stabilesc partenerii. Adică să înţeleg pe cine oare destinul tinerilor designeri din Moldova, dar şi un eveniment de iarnă simpatic, ar putea oarecum preocupa şi interesa?
Nu v-am spus niciodată: Toată viaţa am urât să vând. Primele emoţii de vânzător le-am trăit pe vremea când eram la Pro, când mi-am zis să încerc să vând şi eu nişte proiecte. Atunci am înţeles: E super tare să vinzi ceva care şi fără tine s-ar vinde. Restul: e chin şi nacaz. Or eu cred că profesia trebuie să-ţi aducă o mare satisfacţie. Cum adică să rogheşti şi încă şi fără plăcere? Deci n-a ieşit vânzător din mine. De aceea am şi ieşit de câteva ori la Yardsale cu torba de haine pe care nu le mai port. Ca să înfrâng jena vânzătorului timid. La Yardsale mi-a reuşit. Dar asta a fost mai mult o distracţie. Cu acelaşi succes puteam să mă întorc acasă cu torba plină de haine. Nu era super necesar să fac vânzări. Aici, intuiesc eu, se şi ascunde secretul unui vânzător bun: să nu uite să se distreze. Deci eu nu uit să mă distrez când dau telefoane şi le propun oamenilor şi ei să se distreze, în schimbul unei contribuţii, dar şi a unui scop nobil.
Ce oameni în ţara asta se pot despărţi de nişte bani pentru a participa într-un proiect ca Balul Brazilor, veţi afla în curând. Apropos, uşa pentru potenţiali parteneri nu e închisă.
Şi acum, să facem cunoştinţă cu lista obietelor de care are nevoie facultatea de Arte Plastice, de la Academia de Arte-. Imaginaţi-vă că p.10, p.11, p.12 , absolut necesare pentru oamenii care vor să înveţe designul, pur şi simplu lipsesc în facultate.
