Blog

Statistici, geografie și oleacă de poftă

Azi am intrat pe statistici. Îmi zic: ia să vă eu ce și cum…Descoperirea mea este una absolut fenomenală. Oamenii au început în week-enduri să-și mai bage piciorul în lumea virtuală. Poate pentru că vremea în lumea reală e ofertantă, poate atmosfera în cea virtuală e prea depresivă.  Eu una, nu mai verificam statistica blogului de ceva vreme și cred că nu ar mai trebui să o fac. E ca și cum te-ai uita în oglindă, știind că ș-așa merge, ca să te convingi că: da, merge.

Acest check însă uneori îți oferă și surprize. De exemplu, am aflat că de pe Island of Man am avut o vizită în ultima lună. Ca să nu pierd timpul acum cu traduceri:

The Isle of Man is a self-governing British Crown Dependency, located in the Irish Sea between the islands of Great Britain and Ireland. The head of state is Queen Elizabeth II, who holds the title of Lord of Mann. Mann is not a part of the European Union, but has a limited relationship concerning the free movement of goods.  isle-of-man

 Cele mai încîntătoare mi se par cele 4 vizite din Brazilia în luna aceasta. Ce țară fierbinte, n-ar fi rău să fie niște brazilieni. Deloc n-ar fi rău. Să mă consolez și eu cu ideea, că dacă nu-i știu eu pe ei,  măcar ei pe mine. Și de fapt, Brazilia, eu când te voi vizita, tu neapărat vei ști despre asta. Pentru eu am să vin în februarie, la carnaval și am să aflu secretul acestor rotunjimi de invidiat, ca să zic așa.

brazilia

Japonia, tu pe mine m-ai vizitat de vreo 3 ori luna asta, da eu așa te-aș mai vizita. Știu sigur că într-o bună zi voi păși pe meleagurile tale și imaginea pe care o am în cap despre tine va coincide întocmai cu peisajul pe care-l voi găsi. Pentru că eu mi te-am jiuruit. Tu înțelegi , Japonia, ce înseamnă a jiurui? Asta cînd ți-ai desenat o fignea în cap și ești tot timpul cu gândul la ea. Fix așa, sakura, acoperișuri, munți înzăpeziți. Hai, cine merge cu mine?japonia1

 

 

 

 

 

 

 

  Uganda, tu de 3 ori ai fost pe la mine. Tu ai o stemă așa de frumoasă. uganda-stemaO antilopă dintr-o parte,un cocor din altă parte. Îndată ți-e clar cu ce se mândrește țara. Da, noi? Noi cu ce mândrim? Cu aquile,zimbri, bouri? Noi nici măcar nu știm ce avem pe stemă: zimbri sau bouri? Ș-atunci cu ce să ne mândrim?

 Nu, nu, eu nu sunt nici pesimistă, nici optimistă. Eu am poftă, de cunoștințe, de emoții, de oameni  și fie ca aceasta să nu sece….ceea ce și vouă vă doresc, dragi prieteni, de prin toate colțurile lumii.

Loading

Blog

Vreau

Bine, bine, bine…hai că scriu ce vreau și nu ce cred că vreau. Vreau iar vacanță,vreau ca vacanță să fie la lucru. Vreau să-mi împlinesc cel mai mare vis al meu chiar de ziua mea. Vreau ca oamenii pe care îi iubesc să mă iubească. Vreau în fiecare vineri, după amiază, să știu că am un caiet cu 100 de destinații pe care încă nu le-am văzut în Moldova, iar sâmbătă , cam pe la 6 dimineața, s-o rup din gară și să mă întorc luni direct la Deșteptare – ÎNCÎNTATĂ. Vreau să plouă în fiecare zi ciobănește. Vreau să pictez toate clădirile cenușii din Chișinău în cele mai smintite culori. Aș găsi niște băieți talentați și le-aș spune: Zburați,pictați, hai, curaj! Vreau să am timp și convingere că vreau, să ma plimb zilnic cu bicicleta. Vreau să le am tot timpul lângă mine pe fetele mele. Lor să le placă să picteze, decupeze, citească, înmulțească, în timp ce mama lucrează alături. Vreau să reîncep să cred în ce-am încetat să cred acum un an.  Vreau să dispară toți oamenii răutăcioși și invidioși. Ce m-am mai săturat de ei! Vreau cei care nu mă plac să-și deschidă cîte un blog cu denumirea: “I dont like Nata” și să scrie acolo cât vor ei. Vreau ca toți oamenii împăcați cu viață să aibă în fiecare zi câte un polonic de fericire. Vreau toți copii voștri să fie sănătoși. Vreau măcar un teren de joacă civilizat. și neapart să aibă WC acolo. Pentru că cei care mai fac terenuri pentru copii, cred că nu știu că cei mici deseori vor la baie. Vreau să dispară menajeria și parcul de caruseluri din Valea Trandafirilor. Mai bine deloc decât așa.Vreau să se legalizeze ceva ce ne-ar aduce turiști și bani în țară.Vreau să apară cîteva autostrăzi care să scoată la naiba mașinile din oraș. Sincer, aș renunța cu cea mai mare plăcere la a mea. Și aș veni cu traista pe umăr, pe jos la servici. Vreau să am un lac în Valea Morilor. Vreau să nu mai fie mafie, asta-i mafie? Vreau să pot citi gândurile oamenilor. Vreau să citesc 3 cărți pe săptămână și măcar câte un film pe zi. Și să am după aia cui le povesti. Vreau să am mai multe speranțe. Vreau că cineva să inventeze sentimentul de la care îți cresc sânii sau se fac mai mici, cine și cum și-i vrea. Vreau că oamenii  să adoarmă seara obosiți de sinceritate. Vreau fețe de bărbați frumoși în stradă. Vreau ca lor, bărbaților, să nu le lipsească nimic din ce ne lipsește nouă. Și poate or vrea să se împartă și cu noi. Vreau fiecare să se uite doar în ochii celui sau celei pe care iubește. Vreau să dispară din DEX cuvintele rană, rutină, rar. Vreau…hai altă dată…

Loading

Blog

Incoerent

Mă surprindeți, de mai bine de 1 an. De cînd ne cunoaștem prin intermediul acestui blog. Pot să stau o noapte întreagă, să-mi frîng ochii în poze, filmulețe, photoshop și adobe premiere ca să fac un post “mai altfel”  și …ca să am interes zero din partea voastră. Alteori, scriu despre nimicuri și găsesc comentariile voastre zile în șir la postul respectiv. Încep să vă cunosc, încerc să vă înțeleg….. Știți cât de mult mă educați?

De cealaltă parte a blogului este o,un, om. Nu dintre cei mai împăcați cu scenariul vieții.

 Mama, vrei să ne jucăm de-a prietenele? Noi două suntem prietene, iar tu ești prietena noastră, care este tot timpul ocupată la calculator și n-are timp să se joace cu noi, vrei? 

Uneori sunt gata să mă bag în pământ, decât să primesc astfel de palme. Copii sunt cei mai sinceri călăi ai noștri.

Când mi-a fost cel mai rău, îmi doream ca între a fi sau a nu fi, cineva să facă alegerea pentru mine. Preferabil era să fie un pesimist. Dar uite că tocmai atunci când nu vrem să luăm decizii, suntem lăsați singuri-singurei în fața lor.

Cică omului nu-i este dat mai mult decît poate el duce…Și cică ceea ce nu ne ucide, ne face mai puternici. Pe naiba.De parcă ni s-ar da șansa de a alege.  

 Atîta lipsă de coerență într-o confesiune ca a mea, încă nu am întîlnit nicăieri în lume. Încep să preiau din simpaticele obiceiuri ale oamenilor cu care comunic.  Sper că lor le  reușește să preia obiceiuri la fel de utile de la mine. Oamenii când se tem de ei înșiși, se ascund după incoerență.  Apropos, pe voi niciodată nu v-a frământat întrebarea: De ce la ora cutare, a zilei cutare, a anului cutare, în cale v-a ieșit anume acest om și nu altul. Și ce-a vrut Doamne, Doamne să-mi  zică prin omul ăsta? Off, da pe mine mă frământă….Nu tare, doar atunci când mi-e foame de răspunsuri….Și cînd nu le găsesc, spun: mai târziu…. 100 % mai tîrziu va veni și răspunsul.

Vă mai amintiți de întîlnirile planificate și momemelile aruncate de acum câteva zile? Am prins peștirorul. Azi seara. Cine spunea că pescuitul pe-nserate nu prea merge? Promit detalii. Iată încă un post despre nimic. Să curgă comentariile….

Loading

Blog

Welcome back! to reality….

http://desteptarea.jurnaltv.md/?p=2965

Eu simt că trebuie să scriu ceva, dar nu sunt în stare. Diferența de fus orar mă lipsește de somn noaptea și mă doboară ziua. Cei care au experiența, spun că va dura o săptămână să redevin om normal. Deocamadată, tot caut chibrituri toată ziua, ca să mi le bag în ochi. Zăpușeală, praf, caniculă:I LOVE IT. Luna august. Iți place și ție? Atunci scrie! Scrie cum te-a ajuns la os stresul? Cît de nedrept e ca picioarele să-ți revină din vacanță, iar spiritul să rămînă acolo? Cât de ciudat este  să ai o ispită și să nu-i faci față? Cît de greu este să le răspunzi într-o singura zi la 20 de oameni care caută un job, că munca de reporter este una dintre  cele mai dificile și distrugătoare , dar și interesante meserii? Cât de incitant este să mergi la întîlnirile pe care le-ai programat de cîteva săptămâni și să te alegi doar cu momeala aruncată?Cât de uimitor e să nu mănânci toată ziua și să nu simți foame? Cât de înalt ți se pare muntele pe care trebuie să-l urci, iar  necruțătoarea  frică îți șoptește suav: nu te vei descurca….Voi nu știți despre ce vorbesc eu, nu-i așa? V-am spus eu că-s obosită. Iar voi: scrie, scrie….

Așa că azi eu arăt cam așa:

euP.S Dragoș, tu azi m-ai ghicit cu poza. Citești printre rînduri, șto li? 

Loading

CĂLĂTORII

Te pup

img_0797Ziua a început cum nu se putea mai bine. La 6 dimineața cineva mă suna insistent pe mobil. N-am răspuns. Apoi a venit și un sms: “Sunt însărcinată. Te pup.” Am căscat ochii. Trebuia neapărat să aflu la cine o să vină barza peste 9 luni….

Ei cum să dormi după astfel de vești? Aici ori te apuci de sărbătorit, ori dacă nu ai cu cine,te îmbraci și te duci…Unde te duci? Eu încă nu știu…mă duc…am nevoie. Casa doarme. Agăț apatul de gât, muzică în timpane și afară….Afară e răcoare…Liniște.

img_0818

Ultima dimineață în Canada. Mie mi-a fost atât de bine cu tine…atât de bine, încît sunt gata să remarc acum multe lucruri și să mă încânt de fiecare dintre ele….Cum o nevastă în pijama își petrece soțul…cum o tanti în șorți albi, se plimbă pe role, trasă de cățelul său zglobiu, cum miroase în stradă a cașă din ovăs, cum se uită drept în ochi și zâmbește un biciclist, cum soarele începe să alunge răcoarea, cum lumea și-a scos tot gunoiul în stradă (azi e joi, singura zi  din săptămână când aici se încarcă gunoiul). Azi îți fac multe poze. img_0851

Mi-ar plăcea atât de mult și acasă, în Moldova să ies în stradă și să fie frumos, să se dea jos gardurile, să crească multe flori în fața caselor. Mi-ar plăcea că și pentru oamenii noștri, în afară de cine și cui i-a tras-o, cine-i mafiotul țării, cine și cu cine e drug de demult sau de nu tare demult, cine și cum se îmbracă, cine și cu ce mașină se plimbă, oamenii să se întrebe cum să își transforme habitatul într-o bucurie atît pentru fiecare în parte,cît și pentru cei din jur. Asta nu e simplu, dar e mult mai mai util decît să devenim parte a unui scebnariu murdar, să ne scormonim în rufele altora și să rămânem frustrați de neputința noastră cronică de a schimba lucrurile. Mai ales că toți cei care au devenit subiect fierbinte de discuții în aceste zile, nu dau un ban pe ceea ce credem noi despre ei și isprăvile lor. Te pup, Canada! See you soon!

img_0866

Loading

Blog

Băgați la pușculiță

Nu-mi amintesc când am auzit prima dată “Jealous”. Și asta este absolut irelevant. În timp, însă, piesa asta a devenit ca și o carte la care te întorci, dacă ți-a plăcut ceva în ea. Treceți și pe la lyrics. Nu strică.

Loading

Blog

Don’t talk. Just love.

Astăzi la plimbare.

– Mami, hai să ne jucăm de-a Romeo și Julieta!

– Dar voi de unde știți despre Romeo și Julieta?

– Am văzut un film cu desene animate.

– Și cine este Romeo și Julieta?

– Romeo este un băiețel. Julieta o fetiță. Și ei se iubeau.

– Și ce s-a întîmplat cu ei?

– Au murit.

– De ce?

– Vorbeau mult.

Loading