Un nou magazin de diamante la Chișinău? Dar la voi ce, nu e criză?
Se întreba prietenul italian al prietenei mele.
În Moldova e criză acută și magazinele din centre comerciale sunt pe brânci.Cu toate acestea unii îndrăznesc să-și riște averea și deschid noi afaceri. Poate,pentru că diamantele sunt una dintre cele mai sigure investiții în peroadă de criză. Iar cînd diamantele sunt atât de frumos ambalate, se poate adeveri că riscul nu e chiar atât de mare.
Tot în cămin am trăit o altă experiență. Am aflat ce este moartea. Un băiat de la un etaj de mai jos, s-a spânzurat chiar de niște copaci din apropierea căminului. În capul meu de copil de 4-5 ani s-a întîmplat o confuzie:cum adică vecinul pe care îl cunoșteam putea să se spînzure? Ce-I lipsea?Părea un băiat împăcat cu viața?De ce oare ar vrea să se despartă de ea? Atunci probabil am înțeles absurdul unui astfel de gest disperat. Moartea însă nu a rămas pentru mine doar o descoperire a copilăriei. Abia acum înțeleg că această are loc în fiecare zi. Trece prin destinele multor oameni, iar într-un moment dat și destinele acestor oameni se încheie cu o moarte. Știu că mulți ar putea să mă condamne pentru că vorbesc atât de ușor despre ea. Eu însă nu i-aș condamna.
Părinții mei, fie au avut prea multă încredere în mine, fie erau pre ocupați de serviciu, casă, griji. Pentru că mi-au dat destul de multă libertate. Eram mică, nici nu mergeam la școală cred, cînd m-a înscris mămica la școala de balet. Despre balet nu-mi amintesc mare lucru, dar despre drumul pe care trebuia să-l fac pînă acasă, singură, cu troleibuzul – asta da experiență! Vai, ce mică și măndră eram să știu că sunt atît de mare, încăt pot singură să merg acasă.
That’s what friends are for! Ca să-ți amintească de clipe pe care memoria ta selectivă a hotărât să le arunce cîndva la gunoi. A mai dansat cineva pe piesa asta, demonstrînd în fața celei mai bune prietene o pereche de cizme negre, mulate, pînă la genunchi? Jagger o prezenta lumii pe Angelina Jolie, iar eu pășeam în lumea mare cu o pereche de shoes absolut fenomenali. Tu te simți the sexiest in the town – prietena ta, sincer, se bucură pentru tine…
P.S Asta se întâmpla pe vremea cînd în Chișinău nu exista nici un centru comercial, iar SHOPPING putea fi făcut doar la Calea Basarabiei…
Cred că am înțeles că tata este tata, atunci cînd după prînz, pe care vara îl luam la balcon, am intrat în odaia răcoroasă, m-a culcat pe pat și am auzit ceva sub masă. Era un șoricel. Am strigat bineînțeles. Taică meu a intrat în odaie, a luat o mătură și jnap! După aia ținea triumfator șoarecele de codiță în drum spre lada de gunoi. Iar eu m-am simțit atît de protejată atunci. Senzația de protecție încerc să le-o ofer și copiilor mei. Orice s-ar întîmpla, le cuprind, le țin mult timp în brațe și le spun că mama este alături.
[nggallery id=22]
Și pe voi vă îndemn. Cele mai frumoase pietre le-am făcut cadou. Păcat că nu le-am făcut cîte o poză.Așa că de aici în colo fiecare piatră întîi va ajunge în galerie și apoi în dar.
DON’T HATE CAUSE I’M DIFFERENT, BUT BECAUSE YOU WISH YOU WERE…
Dedic aceasta carte clipelor fericite pe care le-am pierdut și părinților mei.
Dragoste. Multă dragoste. Este ceea ce mi-au oferit părinții din prima clipă de viață.Nu alintată, nu lăsată să fac orice… Dragoste și respect. Cînd îmi amintesc de botezurile în urma cărora mă alegeam cu tone de haine, care într-o lună nu se mai potrivea pentru bebelușii mei, îmi vine să rîd. Tot de ce are nevoie un copil este sînul mamei, dragoste și doar un set de haine. Ei au nevoie atît de puțin de ceea ce noi, maturii, credem ca ar avea ei nevoie. În schimb, ceea ce le lipsește cel mai mult, noi le oferim cu țîrîita. Nu judec pe nimeni, nu sunt o mamă exemplară. E doar o remarcă, pentru viitorii părinți. Sînul mamei, dragostea părinților, sănătate prin călit…