Browsing Tag

berlin

CĂLĂTORII

Berlin,Budapesta, Montreal

Multe zboruri în ultimele 2 săptămâni. Cu ocazia numeroaselor decolări și aterizări, mi-am amintit de multe ori  de vorba lui Johnny Depp în unul din interviurile sale, unde spunea că atunci când urcă în avion toți brusc devin religioși.

20120629-150759.jpg

 

În sfîrșit, după o sumedenie de povești spuse de alții despre Berlin, am reușit și eu să încep să-l citesc.Și pentru asta am un mare mulțumesc pt cei grație cărora această călătorie a avut loc. Nu știu daca aș mai fi apucat vreo dată intenționat să fac o vizită în capitala Germaniei. Din păcate am fost în Berlin doar o jumătate de weekend. Dar am încercat să captez pe telefon fiecare colț drăguț.

20120630-104105.jpg

20120630-104447.jpg

Am încercat bucătăria nemțească și bine că nu am stat mult timp, pt că sigur aș mai fi adus acasă acasă cîteva kilograme în plus. Ciolan cît un cap, crenvuști bavarezi cu muștar și varza murată. Casa celor 100 de beri a fost extrem de primitoare și asta nu din cauza berii pe care oricum numai făra alcool am gustat-o.

20120630-104702.jpg

 

În schimb, m-am plimbat pâna la Branderburger Tor și am inhalat aroma teilor care se aranjau din belșug pe alei. Am încercat să pătrund în spiritul acestui oraș, în care am prins și soare și ploaie torențială.

20120630-104344.jpg Poate n-ar fi rău să revin măcar încă o dată ca să-i mai dau o șansă Berlinului. M-au fascinat zborurile de imaginație arhitecturală a nemților. Nemții sunt maladeți, curajoș, calculați și talentați, calități care se regăsesc chiar și în arhitectura lor urbană modernă.

20120630-104413.jpg

20120630-104522.jpg

În această săptămână am prins și o bucată de Budapesta. Capitala papricăi. Aici sunt pt a doua oară.

20120630-105050.jpg

Priveliștea din camera hotelului în care am stat nu poate lăsa un aparat de fotografiat să dormiteze. 20120630-105218.jpgȘi cCred că ar fi fost mai simplu să vegetez în hotel, în puținul timp liber pe care l-am avut, dar am hotărât să mă țin de vechiul meu secret-obicei. Dacă vrei să descoperi și să te împrietenești georgrafic cu un oraș, într-un timp cât mai scurt, cea mai rapidă și ieftină metodă este să urci pt 20 de euro într-un autobus de excursii hop on hop off cu 2 etaje, să iei o hartă și să asculți în câști, în bătaia vântului care îți zburlește părul, povești pentru turiști. De obicei, biletele sunt valabile 48 de ore și asta înseamnă că și mâine poți veni pe același itinerar sau pe unul nou, iar cel mai comod este faptul că poți oricând coborî și reveni pe bus. Adică poți vizita muzee, merge la cumpături sau face o plimbare pe jos, ca după aceea, în loc să dai banii pe taxi, să poți urca în următorul autobus de pe aceeași rută și să continui excursia. Autobuzele de excursie sunt dotate cu wi-fi ceea ce nu poate să nu bucure broaștele călătoare dornice de socializare virtuală. Daca toarnă o ploaie – primești un trench impermiabil, iar dacă ești foarte pofticios de excursii, după călătoria cu autobusul poți beneficia și de o plimbare gratuită cu barca pe Dunăre. Budapesta și de data aceasta mi s-a părut o Frumoasă Adormită. Dar ăsta poate fi considerat și un compliment. Depinde ce cauți.

20120630-104806.jpg

20120630-104746.jpg

20120630-104845.jpg

Dacă vrei plimbări romantice în doi pe malul Dunării – e super. Vrei o cină bună de tot, din orice bucătărie a lumii – și asta se găsește ușor. Budapesta e un oraș pt trai, nu pt distracții, așa mi-a spus cineva. Distracția mea a fost să imortalizez arhitectură neogotică prezentă din belșug în Budapesta, să mă minunez de talentul ungurilor de a reconstrui și restaura monumente istorice, distruse de cîteva ori, ba de un război, ba de altul. M-am topit în fața jocului de lumini și a unor clădiri de care nu mă pot sătura și pe care aș putea doar să le visez în Chișinăul nostru.

20120630-104858.jpg

La shopping nu am fost, că Zarele și H&Murile sunt aproximativ la fel peste tot. Dar am descoperit absolut întîmplător un ghid micuț cu harta către localurile și boutique-le din Budapesta, create după un concept inovativ de shopping unde fie o cafenea găzduiește un boutique, fie invers.

20120630-104728.jpg

Creațiile designerilor vestimentari maghiari se combină pe aceleași polițe cu obiecte de decor, create de designeri de interioare. Spre exemplu Hybridart – un mix de cafenea, unde poți prinde un latte, și un shop în care s-au adunat creații vestimentare locale, apropo destul de inspirate și trăsnite.

20120630-104913.jpg

20120630-105106.jpg

20120630-104954.jpg

20120630-104930.jpg

20120630-104942.jpg

20120630-105012.jpg

O duzină de zboruri în ultima vreme. Multe ore de gînduri lente. Zone de turbulență în care avioanele se umpleau de rugăciuni. Mâncare proastă în avioane.Nemții – lideri la servicii prestate în aer. Moldovenii și ei foarte bunicei.Lume de toate culorile. Duty free-uri parfumate. Bagaje înghesuite. Răni străine, răni personale – linse. IERTAREA e un lucru mare. Și de cele mai multe ori se ascunde sub o plită de beton pe care scrie mâșcat sau IMPOSIBIL sau NICIODATĂ.

Cu timpul totul e posibil. Chiar și imposibilul. Mie mi se întîmplă demult. Și acum.

Acum retrăiesc sentimentul căuia îi duc dorul tot anul. Sunt alături de fratele meu și familia lui. Ultima dată avea 37. Acum merge pe al 40. Ultima dată era doar cetățean al Moldovei. Acum e și al Canadei. Tot cea vreau e o familie reîntregită, măcar în vacanță.

 

De-ale mele

Mai, bun

Сea mai frumoasă lună din viaţa Chişinăului e pe sfârşite. Nu e cea mai frumoasă  doar pentru că e primăvară şi e luna mai. Ci pentru că mai frumoasă ca luna mai nu e nici o lună mai frumoasă în Chişinău. Până aici totul e clar, nu-i aşa?

Cea mai frumoasă, dar şi cea mai plină. Cred că pentru prima dată de când iubesc această lună a primăverii, am trăit un mai atât de activ. Şi pentru că acest lucru nu are cum să nu bucure, aş vrea să trec în revistă evenimentele care au dat şi mai multă culoare Chişinăului în maiul lui 2012.

Pe 18 mai la Chişinău a avut loc premiera mondială a filmului „Tenis cu moldovenii”. Unii mi-au spus  că filmul e mai bun decât s-au aşteptat. Eu cred că este exact atât de bun, pe cât m-am aşteptat. Vreţi o porţie sănătoasă de haz de necaz despre moldoveni?Mergeţi la Gaudeamus! Filmul încă mai rulează. Hai să recunoaştem! Nu mai există pe globul pâmântesc un străin care să-şi omoare timpul, cu atâta zel, de dragul moldovenilor, aşa cum a făcut-o Tony Hawks. Sau poate inspirația lui Tony chiar a ajuns la fundul butoiul și numai moldovenii i-au putut fi o bună muză. Măcar şi pentru asta îi mulţumesc.

Pe 20 mai ni s-a amintit că trebuie să fim mai buni. Asta le reuşeşte de mai bine de 2 ani celor care au instituit tradiţia Yardsale la Chişinău. Mulţumesc băieţi pentru faptul că nu aţi stricat o idee atât de grozavă, implementând-o cu succes şi fâcând-o să reziste la Chişinău. Moldovenilor mai rar le reuşeşte preluarea cu succes a ideilor străine bune. Mai toţi caută să se evidenţieze prin improvizaţii stângace, nu ca la toţi. Eu am reuşit să fericesc câteva cuconiţe, care s-au ales cu rochii de-ale mele, la un preţ amuzant de mic pentru starea în care se aflau. Nu fetele, ci rochiile.Următorul Yardsale va fi prin iunie. Mă tot întreabă lumea cum să ajungă şi ei să vândă câte ceva?E foarte simplu. Căutaţi-o pe Eugenia Boldescu pe fb.Ea le ştie pe toate.

Mergem mai departe.Sacha Baron Cohen,tot el Ali G, tot el Borat, tot el Bruno, revine pe ecrane într-un nou rol. Filmul se numeşte Dictator. Eroul principal continuă să testeze în fiecare dintre noi limitele penibilului şi celui mai negru umor. În sala de cinema se poate râde în hohote, pentru că veţi număra maxim 10 telespectatori. Dar şi ei vor râde cu poftă. Filmul e simpatic.

Pe 24 mai, Karizma a susţinut primul său concert solo. Orice s-ar zice, mie Karizma mi-e dragă. Pentru că dintr-un pui de copchil de bani gata, a crescut o interpretă şi o femeie foarte tare. Karizma munceşte mult asupra calităţilor sale şi ele cu timpul devin tot mai bune. Karizma are gust la lucruri frumoase. Iar această fotografie, prin care le aduce un mic omagiu compozitorilor care scriu pentru ea muzică şi graţie cărora are un repertoriu de un concert solo, este încă o dovadă în plus că fata are idei frumoase. La concert nu am fost, am avut emisie. Dar am auzit numai lucruri frumoase despre spectacol.

Pe 25, vineri, s-au bătut cap în cap 3 evenimente. Eu am apucat doar 2 dintre ele. Spre marea mea uimire, după 10 ani în care nu au mai păşit în Moldova, Vunk – una dintre trupele mele favorite din România, au venit la Chişinău să cânte la aniversarea de 65 ani a echipei Zimbru. Cum? Nici tu nu ai ştiut despre asta? Păi se pare că în afară de cei 400 de oameni care au venit la stadionul Zimbru, nimeni nu a auzit de această aniversare. Au mai cântat Zdob şi Zdub, Natalie Toma, Gândul Mâţei – dar ce folos? Nota 2 celor datorită cărora aniversarea Zimbrului s-a transformat într-o mare ruşine. Eşecul evenimentului ne demonstrează din nou că şchiopătăm rău de tot la capitolul marketing şi PR. Eu de Vunk oricum m-am bucurat. Un LIKE sincer pentru toată trupa şi pentru simpleţea şi omenia pe care au păstrat-o de-a lungul anilor. La emisiune, la Sare şi Piper, băieţii mi-au spus că sunt liberi seara şi că ar fi gata să cânte în vreun club din Chişinău dacă s-ar ivi ocazia. M-am gândit atunci că nu ar fi chiar atât de complicat să repet experienţă unui mare DJ, probabil Tiesto, dacă îmi amintesc bine, care a reuşit în 2 timpi şi 3 mişcari să adune prin twitter o sală întreagă de fani. Ceva însă m-a oprit să-mi asum această îniţiativă. M-a speriat probabil ideea că aş putea trăi o decepţie visavis de capacităţile mele de organizare la viteză a unui eveniment. Acum regeret că nu am avut suficient curaj. Mai ales după ce am aflat câtă lume a fost pe stadion la concert.

La Vunk nu am fost, dar în schimb am aplaudat în picioare la deschiderea festivalului BITEI. Spectacolul coreenilor Taegeuk a fost un start excepţional pentru a 10 ediţie a acestui festival. Mergeţi la teatru, oameni buni! Este o şansă unică de a consuma cultura altor ţări, fără a merge neapărat în aceste țări.Mai puteţi prinde câteva spectacole minunate. Despre ele aflaţi chiar pe www.tei.md. Miercuri şi joi îl puteţi vedea pe Viktiuk. Iar în ultima zi a festivalului nu rataţi spectacolul „Iosif şi Amanta sa”  după piesa lui Val Butnaru, în regia lui Petru Vutcarău.

Tot vineri seara am reuşit la concertul Carla’s Dream. Despre asta am povestit destul.


Pe 26 mai, sâmbătă, a fost o adevărată bătălie pentru public.Pentru că  evenimente au fost multe. Unii au asistat întâmplător la un festival de capoeira.

Sâmbătă seara, pe 26 mai, lumea bună s-a înghesuit la BITEI ca să-i vadă pe Tiger Lillies. Daţi un search pe youtube ca să vedeţi ce aţi ratat.  Tot în această seară fetele mele au fost cu buneii la spectacolul Art Studio Repede. Un ansamblu de dans mixat cu acrobaţii, botezat, n-o să vă vină să credeţi, în cinstea….sponsorului, dlui Repede. Ai mei au rămas încîntaţi de show.

Duminică s-a încheiat festivalul Tandem. Un eveniment binevenit atât pentru artiştii locali cât şi pentru consumatorii de artă modernă din Moldova. E un schimb cultural între artiştii din foarte multe ţări. Sper într-un viitor, poate nu foarte îndepărtat, să vedem şi noi roadele acestui schimb cultural. Să ne convingem că există şi la noi în ţară artişti moderni, care se pot exprima şi prin alte forme decât cântând la nunţi şi decorând recepţii. Visez să avem oameni inspiraţi, care să creeze artă stradală, graffiti şi tot felul de manifestări de talent, care mai de care mai ciudate şi neaşteptate. Deocamdată ne putem bucura pentru 3 moldovence din satul Palanca. Acestea au colaborat timp de 1 an cu designeri vestimentari din Germania. În urma acestei colaborări s-a născut o colecţie de haine ce poartă amprenta ornamentelor noastre tradiţionale. Colecţia va fi prezentată la săptămâna modei din Berlin. Iar moldovencele noastre au fost invitate să meargă într-o vizită la Berlin. Frumos?

Nici duminica nu a fost mai liniştită. Eu, cel puţin, a trebuit să aleg între prezentarea de modă a colecţiei Hai Moldova! realizată în baza deşeurilor, adică un Eco Fashion Show şi Future Shorts, a 2-a ediţie a festivalului de scurt metraje. Imagini de la Eco Fashion Show am urmărit doar în reportajele de la tv. Şi recunosc, am fost plăcut suprinsă să văd lucrările prezentate. Unele detalii precum cravata din carton sau ţinuta din ţolul bunicii au fost fascinante. Păcat că nu avem un muzeu în care să le expunem. Aşa se şi pierd aceste creaţii din deşeuri, fără ca să le  vadă mai multă lume.

Eu însă am mers la Future Shorts. Şi am văzut 7 scurt metraje despre dragoste. Sunt sigură, la fel ca şi oamenii de ştiinţă de la OMS, care au introdus-o în registrul maladiilor, ba chiar i-au dat şi un cod: Dragostea este o boală. Urăsc efectele nocive ale acesteia. Dar e minunat atunci când ţi se dă şansa să iubeşti şi să fii iubit. Aş da orice să pot schimba toate bolile pe una singură. Mai ales că dragostea se tratează în 4 ani. Nu rataţi următoarea ediţie Future Shorts. Organizatorii o promit în vreo 3 luni.

Deci a fost un mai, bun. 12 evenimente , 12 emoţii pozitive într-o singură lună. Deci se poate.

A 13 emoţie au trăit-o cei care s-au uitat la Eurovision. Pentru mine a fost deja cam mult. Aşa că eu, cu mult succes, am tras un pui de somn  în timp ce Pasha la Baku îşi forţa corzile pentru Moldova.