Noroc de mine. Eu nu fac parte din blogosfera moldovenească. Pentru că mai jios de atât nu se putea. Pentru mine, dacă aș fi fost numită un câine turbat sau măcar o cățea turbată – ar fi fost o adevărată onoare. Sincer, eu absolut deloc nu m-am simţit ofensată cândva de replica lui Muruianu. Ba mai mult, am luat-o ca un compliment. Pentru că un câine turbă nu de viaţă bună. Turbat devine câinele fără stăpân. Aşa mi se păreau până nu demult şi blogherii noştri. Liberi, coloraţi, unici şi turbaţi. Şi asta era minunat. A fost adică….
Dragi navigatori de bloguri. Cei care ar da “un ban” pe blogosfera moldovenească. De acum o săptămână aceasta nu mai reprezintă câini turbaţi. S-a găsit un stâpân să-i vaccineze. Felicitări pentru stăpân, nu şi pentru câini. De aici încolo, ei se vor hodini pe pernuţe de catifea şi nu vor mai sorbi bere ieftină. De aici încolo, ei vor merge în workshopuri de bune maniere, se vor spăla la fund cu premii împărţite tot de stăpân, se vor linge unii pe alţii la fundişor şi vor transforma Blogovăţul în cea mai mare competiţie de lins la fund. Iar cel care va linge cel mai iscusit, va avea avea mulţi, mulţi , mulţi, mulţi…..bani.
Cineva mi-a spus că cel mai corect este să nu scrii nici de rău, nici de bine. Asta îl enervează pe stăpân foarte tare. Eu n-am putut. De-o săptămână trăiesc o mare decepţie. S-au dus 20 de căini turbaţi şi s-au întors aproape tot atâţia miei. Tot ce pot spune despre voi, se încadrează în 1,45 min din îndrăgitul meu meu film cu desene animate – Mowgli. Nu vă pierdeţi prea mult timpul. Urmăriţi acest video de la 16.10 şi până la 18.05. Succes şi adio, ex-câini turbaţi.
P.S. Propun să nu mai amânaţi mult cu această idee. Offline-le trebuie urgent comercializate. Se poate face o minunată afacere din asta. Multă lume e gata să plătească pentru un cântat în dudcă, bine organizat.
Acum o lună, din numele Jurnal TV, am invitat bloggerii la un offline, ca să vedem ce se poate face cu blestematele gherete din Chişinău. Şi noi am avut apă dulce şi biscuiţi.Şi ora era de seară, când toţi demult terminaseră munca. Ştiţi câţi au venit din cei invitaţi? Nici unul. Şi chiar dacă veneau, asta nu le-ar fi iertat prosti-tuarea noţiunii de blogger.
