Azi am avut marea bucurie sa-mi revad toti oamenii apropiati emigrati in Canada. Toti la o masa. Am facut poze, mi-au povestit cum au plecat, dar mai ales de ce. De ce? Este intrebarea care ma doare cel mai tare. Raspunsul este atit de evident: Am venit intr-o tara straina in care am primit tot ce nu ne putea oferi tara noastra. I-am intrebat daca-i deranjeaza faptul ca nu pot participa la alegerile din Moldova. Mi-au spus ca nu-i deranjeaza, ca de fapt nu-i intereseaza deloc. Ce-i leaga de Moldova nu se cumpara, nu se vinde, nu se obtine si nici se pierde prin alegeri. De Moldova ii leaga sufletul. Ah, de-ar putea sa uite de el!Parintii…..iata ce le lipseste pentru a fi cu adevarat fericiti. Dupa o vizita recenta in Moldova cineva le-a spus ca nu prea au ce vedea. Ca nu s-a schimbat absolut nimic, poate doar un Mall nou si vreo doua-trei case “novostroichi”. Am mai aflat ca destul de multi moldoveni veniti in Canada nu reusesc sa se integreze si se intorc acasa. Din cei care emigreaza, cine reuseste sa reziste primul an, ramine pentru totdeauna. Adevarul e ca visele lor aici mi se par mult mai realizabile. Aici se pune problema de timp, munca si rabadre. La noi, oricit de mult timp ar trece, oricit de mult ai munci, oricit de multa rabdare ai avea (si cred ca asta avem din belsug cu totii), multe vise nu incep sa para mai realizabile. Nu ma refer la visul de a pleca in cosmos, ci la unul mai pamintesc, la o casa a ta, o masina, o vacanta, un parc de agrement pentru familii etc.Nu vreau sa par acum o persoana molipsita de stainatate. Sunt doar afectata de realitate.
M-am bucurat enorm sa-i vad pe ai mei multumiti, impacati cu viata si tara lor.M-am bucurat sa nu simt nici o diferenta intre ai nostri si ai lor.Ei respecta legile si politia. Au parte de casa, serviciu, medicina buna, natura ca-n filme, terenuri de joaca pentru copii, toate gustoseniile de pe lume. Bineinteles ca intotdeauna e loc de mai bine. Dar i-am vazut plini de sperante pe care ei stiu cum sa si le realizeze.
