Pentru mine, coptul de Paști nu e o nevoie de a respecta orbește o tradiție. Mai cu seamă, e un soi de terapie. Pentru că atunci când iese bine un lucru, aparent complicat și anevoios, ai senzația unei mângâieli pe cap. Iar vocea interioară nu obosește să îți mulțumească pentru misiunea împlinită.
