Browsing Tag

gustos

De-ale mele

PÂINE DIN FĂINĂ DE SEMINŢE DE STRUGURI. ÎN CURÂND!

Acum câteva zile am primit un mail de la Alexandru, un tânăr care lucrează pentru compania Vegetal Org, producătoare de ulei din seminţe de struguri, de cea mai înaltă calitate, presat la rece.

„Buna Nata. Distanţa sper să fie doar fizică şi să fie posibil de făcut ceva frumos. Producem în Moldova ulei din seminţe de struguri şi în curând lansâm pâine cu praf din seminţe de struguri. Beneficiile acestor produse presupun că le cunoşti (vitamina E, proprietăţi antioxidande, îmbunătăţeşte activitatea sistemului cardiovascular, împiedică procesele de îmbătrânire, etc). Ne intereseaza dacă vezi posibil şi dacă eşti inspirată să facem o campanie de popularizare a acestui produs.”

Despre beneficiiile uleiului de seminţe de struguri am mai auzit, dar nu şi despre pâinea din făină de seminţe de struguri. Aşa că,  în primul rând, am intrat pe net. Am rămas plăcut convinsă de cele citite.  Este pâinea ideală pentru cei care fac alergie la glutenul din făina de grâu, dar şi pentru cei care au grijă de silueta lor, de tenul feţei dar şi sănătatea sitemului cardiovascular.

Apoi am vorbit la telefon şi Alexandru m-a întrebat dacă noi în Canada avem făină de seminţe de struguri în magazine. Am zis nu. Deşi eram tare curioasă să gust şi eu pâinea asta.  M-am gândit că cel mai sincer lucru pe care îl pot propune acestei companii este să pregătească câte un pachet frumos cu pâine şi ulei şi să-l livreze la câţiva oameni meseriaşi, care scriu pe bloguri sau site-ri culinare. Lista acestor oameni am făcut-o, iar de mâine sper să aud părerea lor despre acest super produs care vă apărea în curând în supermarkete. Apropo, dacă v-am făcut curioşi, cel mai indicat ar fi să mergeţi dumincă, pe 29 septembrie, la Bostaniada,. Acolo, Vegetal Org vor avea un stand cu produsele lor.

Personal, am o relaţie specială cu pâinea. Nu o percep doar pe ceva ce trebuie mâncat neapărat ca să nu te doară burta, cum eram noi învăţaţi de mici. Ştiu cât de mult îngraşă dacă nu o consumi pe cea corectă. Şi de cele mai dese ori noi apucăm anume cu cea mai nesănătoasă, din făină albă, să ne umplem stomacul.

Am tras o fugă până la market, am găsit praful din seminţe de struguri, ce-i drept într-o cantiate foarte mică,  într-un amestec de mai multe feluri de făină, şi m-am apucat de treabă. Fără nici o reţetă,  folosind doar experienţa mea de la Sare şi Piper, emisiunile de Paşti, în care gospodinele de la ţară mă învăţau să coc cozonac. Am amestecat praful de seminţe de struguri cu făină integrală. Apoi am amestecat ingredientele într-un vas de lemn extraordinar, care anume pentru aluaturi a fost adus de mine din Moldova.

Continue Reading

De-ale mele

Mesaj-masaj

– Să nu uit să trimit cele 2 mail-ri azi. Că le amân de prea mult timp. O să mă creadă o neserioasă…….relaxează-te, încearcă să nu te gândeşti la nimic.

Fac prima tentativă de a nu mă gândi la nimic.Eşuez.

– Aşa, trebuie de amintit Irinei despre poze….Albot uită, tu ai venit să te odihneşti….lasă naibii lucru măcar pentru 2 ore….

Nirvana. Abis….2 min…

– Şi încă să nu uit să le spun despre intervenţiile live celor de la Deşteptarea…….Albot,opreşte-te…azi e duminică….

Nirvană.Abis….încă 2 min….

– Sport. Urgent la sport. Când, de la 1 septembrie? Nu, hai mai bine din octombrie. Dar e urgent. Oare mă eliberez până atunci măcar puţin……Opreşte-te de gândit!

Doar abis.Încă 2 min

-Da, şi să nu uit să-l întreb pe frate-meu unde se trece comisia medicală…..băi, las-o baltă….

Nirvană.Abis. Ţin 2 nuci de baobab. Una într-o mână, alta în cealaltă mână. Aspir spre echilibru.

– Interesant, dar prietena lui are parte de asta în fiecare zi? Sau e şi ea ca cizmarul fără cizme. Mă zbat între gânduri profesionale, casnice, personale şi intime, în timp ce 2 mîini dansează lent pe pielea mea. 1,2, 3, 1,2,3…asta parcă ar fi paşi de vals, nu?

Într-un final mi-a reuşit. Şi după câteva tentative mai apăsate de a mă forţa să nu gândesc, am reuşit doar să mă gândesc că în sfârşit nu mă gândesc la nimic. Este starea mea ideală de existenţă. Starea în care visam să ajung în acest weekend, căutând-o disperată pe Doina şi rugând-o să mă programeze la  masaj, preferabil chiar la două masaje consecutive.

În final, am ajuns azi la Welness Land. Am aterizat pe o masă de masaj unde am început cu tradiţionalul scrub. Cele 2 telefoane încă le mai aveam în vizor, cât despre Ipad am fost ceva mai categorică. Dă-l în măsa, vorba primarului nostru.  Apoi, la fel le-am zis şi telefoanelor. Pentru că a început marele răsfăţ. Au ei acolo un masaj african. De ce african? Poate pentru că pe fundal a cântat doar Sade. Of, ce mult mi-a plăcut să reaud, în timp ce zburam: Tell me why, tell me why, tell me why, why cant we live together? Se mai numeşte african pentru că în timpul masajului ţii câte o nucă de baobab în mâni. Când l-am întrebat pe băiat: la ce bun? mi-a spus ca nu cumva să zbori în cosmos de plăcere. M-am încreţit înăuntru după o astfel de prognoză. Am mai auzit eu din astea la viaţa mea. Dar de data asta n-a fost ca de obicei. Adică ce mi s-a promis, aia am avut. Un ulei cu un parfum superb, 2 mâini care te masează, şi eu cu o mătură virtuală alung gândurile, ca muştele, din capul meu .

Apoi, în drum spre casă, ceva pe şos Hânceşti m-a făcut să ocolesc din nou cartierul ca să revin la locul cu pricina şi să vă arăt şi vouă ceea ce mi-a stârnit curiozitatea. În primul rând e o splendoare de căsuţă. Nici nu-mi amintesc cum arăta clădirea înainte. Ştiu doar că aşa aş vrea să arate tot centrul istoric al Chişinăului. Îngrijit, reconstruit şi cochet.2 băieţi care făceau curat mi-au spus că aici va fi un restaurant.Când se deschide, nu se ştie. Felicitări pentru bunul gust al stăpânului pe care nu-l cunosc. Treceam seara pe acolo şi mirosea a grătar, se auzea muzică, ardeau lumini. Cineva deja se bucura de acest local pe care eu l-aş pune ca exemplu de bun gust şi atitudine de bun simţ nu doar faţă de propria afacere, ci şi faţă de oraşul care îţi oferă posibilitatea să-ţi deschizi această afacere. Jos arhitecţii netalentaţi (de unul am scăpat deja), jos steclopachete, jos stricăciunea.

Am trecut şi pe la piaţă. Şi când mi-am pus cumpărăturile pe masă, acasă, mi-a picat fisa. Brusc am mai găsit un motiv pentru a-i spune Moldovei pe 27 august  un sincer „Eu chiar te iubesc”.

De când am revenit din vacanţă mă trezesesc în fiecare dimineaţă foarte obosită. De parcă aş fi lucrat şi în somn. Corzile mele vocale sunt tare supărate pe mine, iar medicul mi-a spus că la femei acestea se uzează mai rapid decât la bărbaţi.Uneori mă apucă disperarea, la câtă treabă e de făcut ca să se vadă mici rezultate. Dar mă alin cu micile succese şi mai ales cu câţiva oameni de care am mare noroc.

Masajul african vi-l recomand cu drag. Doina,Evelina, Welness land,vă mulţumesc.