Browsing Tag

ion grosu

EVENIMENTE

FEMEIE-IDEE

Cînd mi-o fi mai rău, aşa să-mi fie…aşa zic moldovenii?

Apoi, se pare că despre asta ar putea fi postarea mea de azi.  Despre cum îmi freamătă sufletul de satisfacţie. Despre cum mă încîntă evoluţia statutului unei femei în noua societate a unei ţări prăpădite.Iertaţi-mă pentru prăpădită. O spun cu dragoste.

Acum 3 săptămîni am zis „da”,amânând o decizie anterioara, atunci când am zis „nu”. Până aici, e clar totul? Păi, iniţial am zis că nu voi participa la un eveniment, al cărui specific îmi cerea prea multă responsabilitate, dar şi timp în plus de pregătire, ori eu chiar nu-l am.190774_206640096013109_100000013594535_852498_7793968_n

Este vorba despre Women’s Envision. Ce nu mai am eu sau, cel puţin, cred că nu am, este siguranţa că experienţele mele de viaţă ar putea interesa pe cineva la nivel de transmitere a lor prin intermediul unei conferinţe de acest gen.197948_206644189346033_100000013594535_852526_6911953_n

Atunci când mi s-a spus că va veni şi Natalia Morari şi Onorica Banciu (despre care am auzit doar lucruri frumoase), şi Angela Stafii, şi Ludmila Andronic, şi Sanda Filat, m-am gândit de ce oare nu. De ce oare nu, să spun Nu unui Nu spus anterior şi să spun DA. Aş fi chiar onoarată să fac parte din această gaşcă de idei-femei.dsc_0020dsc_0029dsc_0052dsc_0056dsc_0070

Pregătirea discursului. Contrar unor critici, eu nu l-am pregătit în ultima noapte, ci l-am scos în capăt în ultima noapte. Iar de pregătire m-am apucat cu o săptămână înainte. Cum? Am citi o grămăzenie de sondaje, studii şi mai ales maxime, citate despre suferinţă,ale unor oameni interesanţi. Iar tema discursului meu a fost una deloc inovativă. Suferă.Caută.Crește.Mai cu seamă o concluzie inspirată de vremurile prin care am trecut şi încă mai trec.

dsc_0001

Cum m-am simţit eu? Emoţionată, jenată, dar curajoasă şi puternică. Cum s-au simţit cei din public? Diferit. Unii entuziasmaţi şi receptivi, alţii plictisiţi şi distanţi. Am vorbit despre suferinţă şi despre cum am învăţat să trăiesc cu ea, să o accept şi să învăţ din ea. Bineînţeles că au fost şi critici, dar cel mai necruţător critic îmi sunt chiar eu. Aşa că staţi pe pace, n-am ieşit de acolo cu senzaţia că am rupt…Şi-mi pare tare rău că nu am putut asista şi la discursurile celorlalte colege.

Acesta este un feedback puţin cam întîrziat. Conferinţa a avut loc acum o săptămână. Scriu acest mesja tot de atunci, dar nu-l puteam scoate în capăt, din lipsă de timp. Poate era cazul deja să-i dau şi-un cancel. Dar m-am încăpăţînat să-mi exprim plăcuta uimire şi mai ales bucuria că ideile femeilor de la noi încep să ia pondere. Trezesc atenţie, inspiră….

P.S. Pentru cei dornici de cunoaştere: http://www.youtube.com/user/TEDxTalks

Pe 7 mai vine un nou episod. Se aşteaptă 12 vorbitori. Organizatorii au spus că negociază chiar şi cu Paulo Coelho.Oare el ştie despre Asta? Ţara asta care se numeşte Moldova? Cărţile lui mă interesează deja mai puţin. Dar un speech despre mecansime de gândire montată spre un trai fericit m-aş fi bucurat să aud.

Mâine vă spun cât costă tona de relaxare. Despre o altă experineţă vă voi  povesti. Împachetarea în ciocolată.

EVENIMENTE

Cum să tragi o beţie de care să fii mândru. A nu se repeta, a se inspira

Întrebaţi-l pe Ion Grosu. Sunt unii oameni care aplică trendurile şi alţii care le generează. Apoi, mătincă, în materie de petreceri, a apărut un nou trend. Bineînţeles că cei veniţi în djinshi la event nu se vor grăbi să confirme faptul că i-a apucat un soi de invidie albă pentru faptul că nu ei , ci anume Ion a dat tonul unei petreceri de zi de naştere, despre care toată lumea va tace şi va vorbi. Cert este, că cei prezenţi la sindrofie, vor încerca să nu se mai mulţumească cu beţii banale. Sau din protest, faţă de o idee atât de mişto, dimpotrivă se vor lăsa bătuţi şi vor bea neinspiraţi şi condamnaţi la chileală mai departe.  Până la urmă ele toate-s beţii. Mai mari sau mai mici, mai ruşinoase sau mai onorabile, mai pompoase sau mai dipizioşnice.

După petrecerea pe care a dat-o Ion Grosu, fiecare s-a ales cu câte ceva. Omagiatul cu vreo 70 de cărţi primite în dar. În fiecare carte are o rugăminte-rugăciune lăsată de invitat. Aşa că dacă vreţi să ştiţi  ce visează peste 10 ani să aibă consilierii lu Filat, profesoarele univesitare, pr managerii, bloggerii cu incisivi, deştepţii, sexoasele, managerii de proiecte,  sare şi piper, spuneţi-i lu Ion să vă împrumute vreo carte dintre cele primite în dar.

Foarte bună ideea cu prezentările. Atât de bună, încât nu mi-aş fi dorit deloc să fac parte din ea. Pentru că oi fi eu genială în mica mea lume de om complexat, dar nici până într-atăt încât să admit pentru o secundă că musorul reciclat de creierului meu, poate interesa pe cineva. Unii dintre cei care au înţeles că gunoiul trebuie sortat pe lăzi speciale şi atunci gunoiul în cauză se poate transforma în beneficiu, chiar mi s-au părut interesanţi.

De fapt în treaba asta cu prezentările  ar trebui să fiu mai atentă cu aprecierile. Întîi de toate, pentru că tot timpul mi-au fost dragi oamenii mai ciudaţi, şi n-aş fi vrut pe nimeni să judec şi nici să descurajez pe nimeni. Mai ales că întro săptămână s-ar putea, precizez s-ar putea, să trec şi eu prin experienţa de a vaccina un public mai larg cu ideile mele de viaţă. Apropos, dacă vrea cineva să mă ajute şi să-mi sugereze o temă mai interesantă, mai actuală, mai la modă, mai nelamodă, mai gustoasă pentru a mă exprima pe marginea ei, v-aş fi recunoscătoare.

Au mai fost ateliere. Iar invitaţii au putut alege între chiromanţie, curs de masaj, bătut în tobe, interpretare de vise, mafia şi desenat pe pietre . Eu mi-am adus câteva kilograme de pietre de mare, vopsele, periuţe şi m-am întors acasă tot cu ele,cu aceeaşi pungă, cu aceeaşi greutate. Numai că, atenţie, ce simbol frumos, punga s-a rupt în drum spre casă. Pentru că am plecat la petrecere cu pietrele moarte şi m-am întors cu ele vii. Un trofeu. Două trofee. Fără nici un fel de i în plural.

Autor:Dragoş Turea. A zis că viaţa lui nu va mai fi ca înainte din moment ce a descoperit această îndeletnicire

Autor:Dragoş Turea. A zis că viaţa lui nu va mai fi ca înainte din moment ce a descoperit această îndeletnicireimg_0830img_0838img_0839

Mariana Postovanu: prima piatră a pus-o în buzunar.Aici o vedeţi pe a doua şi cred nu e ultima.

img_0829

Doina, nu-ţi cunosc întregul nume, dar îţi cunosc semnătura, prin această piatră.Acum şi tu cunoşti secretele învierii pietrelor.

img_0832

img_0836

Un tânăr de la ArtLabirint. Pictează la fel de frumos precum bate în tobe şi suflă întro şmecherie

img_0833

Cred că se numeşte Inga.

img_0834

Valeriu Tihai a demonstrat încă o dată că bărbaţii nu-s ca femeile. În timp ce noi o desenam pe a 3-ea , a 4 -a, el o tot vrăjea pe prima. Cu multă răbdare, adusă la perfecţiune.

img_0835

Cine o vede pe Sabina, spuneţi-i că a pictat cel mai frumos mâncător de pizza

img_0837

Şi în final, înainte de a vă arăta şi pietrele mele, vă spun ca luni, la 13.00 la AquarelleFm Ion Grosu va veni să-mi povestească cât de mândru este de cea mai tare beţie de zi de naştere pe care a organizat-o chiar el.

img_0831img_0840