Browsing Tag

mame de ingeri

De-ale mele

UN 2015 OPTIMIST

Al 6-lea an scriu aici. Încep tot mai puțin să cred în nevoia de a mai avea un blog. Dacă pe vremuri radio a fost ucis de televiziune, atunci azi Facebook ucide nevoia de a mai avea un blog personal. Poate e doar o sictireală temporară.

Efortul pe care l-am depus de data această, într-o săptămână petrecută la Chișinău, a fost cam mare. Și brazii, și banca și Mame de Îngeri. Dar tot ce s-a întâmplat a fost atât de puternic pentru mine ca și impact emoțional, încât nu-mi imaginez să fi lăsat ceva din cele întâmplate pentru altă dată. Și trebuie neapărat să vă spun cât de norocoasă mă simt că pot aduna de fiecare dată o echipă. O echipă în care nimeni nu este în plus. Fiecare om are un talent pe care dacă aș putea să-l valorific cum mi-aș fi dorit, chiar am fi răsturnat și munții. Cine știe, poate chiar îi vom răsturna:))

DSC_2201

BALUL BRAZILOR DE CRĂCIUN 2014

Continue Reading

De-ale mele

PENTRU MAME DE ÎNGERI

Mothers are AngelsS-au făcut 5 ani de când îl port pe Bogdan doar în suflet. 5 ani pe parcursul cărora mă găsesc mame care și-au pierdut copii și care nu se descurcă cu durerea lor. Nu mai fac față. Le chinuie gânduri urâte, le sufocă irecuperabilul. Ele caută un remediu care să le scape de ucigătoarea suferință rămasă în urma copilul pierdut. În sufletul meu am simțit nevoia să deschid o comunitate . Încă nu am curajul să-i dau o formă socială. Poate după această postare și după reacțiile voastre voi prinde la curaj. Această comunitate o numesc pentru mine Mame de Îngeri. Și de 5 ani înscriu în ea istorii pe care le păstrez doar în memorie. Nu vreau să speculez cu ele, nu vreau să storc lacrimi și nici vizualizări. Sunt istorii care ne unesc pe noi, mamele de îngeri, care avem atâtea de împărtășit, dar vrem să fi puternice și înghițim în tăcere amintirile.

Recent m-a contactat o mamă care și-a pierdut copilul într-un accident rutier. Era de vârsta lui Bogdan. Omul care se face vinovat de asta e unul mare. Nu-l paște pericolul unei justiții bune. Ciuda e și mai mare când apuci să-ți iubești copilul mai mult decât pe un bebeluș. Când începi să ți-l imaginezi cine va deveni când va crește mare, cum va face curte fetelor, cum o să-i cumperi costum de mire și într-o clipă, din cauza unui dobitoc, toate visele tale se spulberă. Acea mamă mă întreba ce-am făcut ca să supraviețuiesc? Ce pot să-i spun? Oricum există ceva care nu se tămăduiește niciodată. Ce-am făcut eu a fost să încerc toate metodele, dar absolut toate, pentru a supraviețui: călătorie, muncă, multă muncă, salvatoare și distructivă în același timp, meditație, psihologie, iubire, evadare. Dar sufletele noastre de mamă sunt toate atât de diferite și atât de fragile și toate își iubesc atât de intens și irecuperabil copiii pe care îi aduc pe lume, încăt e greu să spui că există remedii universale și atot tămăduitoare.

Continue Reading