Browsing Tag

palanca

De-ale mele, GUSTAR EXPERIENCE

GUSTAR EXPERIENCE. ZIUA II

Această zi a trecut sub semnul trăirilor de suflet.  Și pentru că sufletul nu este un camion de mare tonaj, când îi vine greu să care ceva după el, se descarcă sub forma unor lacrimi. Acest moment de eliberare l-am simțit la Palanca, când am primit o pâine mare și fierbinte din brațele Snejanei, după ce un grup de copii din sat ne-au oferit o primire atât de frumoasă și atât de emoționantă încât nu mi-am putut stăpâni emoțiile. Dar să ajungem până acolo. Azi grupul de fotografi a continuat călătoria GUSTAR EXPERIENCE pe meleagurile noastre. Azi ne cunoșteam puțin mai bine, discuțiile au devenit mai calde, de la priviri distante am trecut la glume, luat peste picior și îmbrățișări prietenești. Continue Reading

De-ale mele

Mai, bun

Сea mai frumoasă lună din viaţa Chişinăului e pe sfârşite. Nu e cea mai frumoasă  doar pentru că e primăvară şi e luna mai. Ci pentru că mai frumoasă ca luna mai nu e nici o lună mai frumoasă în Chişinău. Până aici totul e clar, nu-i aşa?

Cea mai frumoasă, dar şi cea mai plină. Cred că pentru prima dată de când iubesc această lună a primăverii, am trăit un mai atât de activ. Şi pentru că acest lucru nu are cum să nu bucure, aş vrea să trec în revistă evenimentele care au dat şi mai multă culoare Chişinăului în maiul lui 2012.

Pe 18 mai la Chişinău a avut loc premiera mondială a filmului “Tenis cu moldovenii”. Unii mi-au spus  că filmul e mai bun decât s-au aşteptat. Eu cred că este exact atât de bun, pe cât m-am aşteptat. Vreţi o porţie sănătoasă de haz de necaz despre moldoveni?Mergeţi la Gaudeamus! Filmul încă mai rulează. Hai să recunoaştem! Nu mai există pe globul pâmântesc un străin care să-şi omoare timpul, cu atâta zel, de dragul moldovenilor, aşa cum a făcut-o Tony Hawks. Sau poate inspirația lui Tony chiar a ajuns la fundul butoiul și numai moldovenii i-au putut fi o bună muză. Măcar şi pentru asta îi mulţumesc.

Pe 20 mai ni s-a amintit că trebuie să fim mai buni. Asta le reuşeşte de mai bine de 2 ani celor care au instituit tradiţia Yardsale la Chişinău. Mulţumesc băieţi pentru faptul că nu aţi stricat o idee atât de grozavă, implementând-o cu succes şi fâcând-o să reziste la Chişinău. Moldovenilor mai rar le reuşeşte preluarea cu succes a ideilor străine bune. Mai toţi caută să se evidenţieze prin improvizaţii stângace, nu ca la toţi. Eu am reuşit să fericesc câteva cuconiţe, care s-au ales cu rochii de-ale mele, la un preţ amuzant de mic pentru starea în care se aflau. Nu fetele, ci rochiile.Următorul Yardsale va fi prin iunie. Mă tot întreabă lumea cum să ajungă şi ei să vândă câte ceva?E foarte simplu. Căutaţi-o pe Eugenia Boldescu pe fb.Ea le ştie pe toate.

Mergem mai departe.Sacha Baron Cohen,tot el Ali G, tot el Borat, tot el Bruno, revine pe ecrane într-un nou rol. Filmul se numeşte Dictator. Eroul principal continuă să testeze în fiecare dintre noi limitele penibilului şi celui mai negru umor. În sala de cinema se poate râde în hohote, pentru că veţi număra maxim 10 telespectatori. Dar şi ei vor râde cu poftă. Filmul e simpatic.

Pe 24 mai, Karizma a susţinut primul său concert solo. Orice s-ar zice, mie Karizma mi-e dragă. Pentru că dintr-un pui de copchil de bani gata, a crescut o interpretă şi o femeie foarte tare. Karizma munceşte mult asupra calităţilor sale şi ele cu timpul devin tot mai bune. Karizma are gust la lucruri frumoase. Iar această fotografie, prin care le aduce un mic omagiu compozitorilor care scriu pentru ea muzică şi graţie cărora are un repertoriu de un concert solo, este încă o dovadă în plus că fata are idei frumoase. La concert nu am fost, am avut emisie. Dar am auzit numai lucruri frumoase despre spectacol.

Pe 25, vineri, s-au bătut cap în cap 3 evenimente. Eu am apucat doar 2 dintre ele. Spre marea mea uimire, după 10 ani în care nu au mai păşit în Moldova, Vunk – una dintre trupele mele favorite din România, au venit la Chişinău să cânte la aniversarea de 65 ani a echipei Zimbru. Cum? Nici tu nu ai ştiut despre asta? Păi se pare că în afară de cei 400 de oameni care au venit la stadionul Zimbru, nimeni nu a auzit de această aniversare. Au mai cântat Zdob şi Zdub, Natalie Toma, Gândul Mâţei – dar ce folos? Nota 2 celor datorită cărora aniversarea Zimbrului s-a transformat într-o mare ruşine. Eşecul evenimentului ne demonstrează din nou că şchiopătăm rău de tot la capitolul marketing şi PR. Eu de Vunk oricum m-am bucurat. Un LIKE sincer pentru toată trupa şi pentru simpleţea şi omenia pe care au păstrat-o de-a lungul anilor. La emisiune, la Sare şi Piper, băieţii mi-au spus că sunt liberi seara şi că ar fi gata să cânte în vreun club din Chişinău dacă s-ar ivi ocazia. M-am gândit atunci că nu ar fi chiar atât de complicat să repet experienţă unui mare DJ, probabil Tiesto, dacă îmi amintesc bine, care a reuşit în 2 timpi şi 3 mişcari să adune prin twitter o sală întreagă de fani. Ceva însă m-a oprit să-mi asum această îniţiativă. M-a speriat probabil ideea că aş putea trăi o decepţie visavis de capacităţile mele de organizare la viteză a unui eveniment. Acum regeret că nu am avut suficient curaj. Mai ales după ce am aflat câtă lume a fost pe stadion la concert.

La Vunk nu am fost, dar în schimb am aplaudat în picioare la deschiderea festivalului BITEI. Spectacolul coreenilor Taegeuk a fost un start excepţional pentru a 10 ediţie a acestui festival. Mergeţi la teatru, oameni buni! Este o şansă unică de a consuma cultura altor ţări, fără a merge neapărat în aceste țări.Mai puteţi prinde câteva spectacole minunate. Despre ele aflaţi chiar pe www.tei.md. Miercuri şi joi îl puteţi vedea pe Viktiuk. Iar în ultima zi a festivalului nu rataţi spectacolul “Iosif şi Amanta sa”  după piesa lui Val Butnaru, în regia lui Petru Vutcarău.

Tot vineri seara am reuşit la concertul Carla’s Dream. Despre asta am povestit destul.


Pe 26 mai, sâmbătă, a fost o adevărată bătălie pentru public.Pentru că  evenimente au fost multe. Unii au asistat întâmplător la un festival de capoeira.

Sâmbătă seara, pe 26 mai, lumea bună s-a înghesuit la BITEI ca să-i vadă pe Tiger Lillies. Daţi un search pe youtube ca să vedeţi ce aţi ratat.  Tot în această seară fetele mele au fost cu buneii la spectacolul Art Studio Repede. Un ansamblu de dans mixat cu acrobaţii, botezat, n-o să vă vină să credeţi, în cinstea….sponsorului, dlui Repede. Ai mei au rămas încîntaţi de show.

Duminică s-a încheiat festivalul Tandem. Un eveniment binevenit atât pentru artiştii locali cât şi pentru consumatorii de artă modernă din Moldova. E un schimb cultural între artiştii din foarte multe ţări. Sper într-un viitor, poate nu foarte îndepărtat, să vedem şi noi roadele acestui schimb cultural. Să ne convingem că există şi la noi în ţară artişti moderni, care se pot exprima şi prin alte forme decât cântând la nunţi şi decorând recepţii. Visez să avem oameni inspiraţi, care să creeze artă stradală, graffiti şi tot felul de manifestări de talent, care mai de care mai ciudate şi neaşteptate. Deocamdată ne putem bucura pentru 3 moldovence din satul Palanca. Acestea au colaborat timp de 1 an cu designeri vestimentari din Germania. În urma acestei colaborări s-a născut o colecţie de haine ce poartă amprenta ornamentelor noastre tradiţionale. Colecţia va fi prezentată la săptămâna modei din Berlin. Iar moldovencele noastre au fost invitate să meargă într-o vizită la Berlin. Frumos?

Nici duminica nu a fost mai liniştită. Eu, cel puţin, a trebuit să aleg între prezentarea de modă a colecţiei Hai Moldova! realizată în baza deşeurilor, adică un Eco Fashion Show şi Future Shorts, a 2-a ediţie a festivalului de scurt metraje. Imagini de la Eco Fashion Show am urmărit doar în reportajele de la tv. Şi recunosc, am fost plăcut suprinsă să văd lucrările prezentate. Unele detalii precum cravata din carton sau ţinuta din ţolul bunicii au fost fascinante. Păcat că nu avem un muzeu în care să le expunem. Aşa se şi pierd aceste creaţii din deşeuri, fără ca să le  vadă mai multă lume.

Eu însă am mers la Future Shorts. Şi am văzut 7 scurt metraje despre dragoste. Sunt sigură, la fel ca şi oamenii de ştiinţă de la OMS, care au introdus-o în registrul maladiilor, ba chiar i-au dat şi un cod: Dragostea este o boală. Urăsc efectele nocive ale acesteia. Dar e minunat atunci când ţi se dă şansa să iubeşti şi să fii iubit. Aş da orice să pot schimba toate bolile pe una singură. Mai ales că dragostea se tratează în 4 ani. Nu rataţi următoarea ediţie Future Shorts. Organizatorii o promit în vreo 3 luni.

Deci a fost un mai, bun. 12 evenimente , 12 emoţii pozitive într-o singură lună. Deci se poate.

A 13 emoţie au trăit-o cei care s-au uitat la Eurovision. Pentru mine a fost deja cam mult. Aşa că eu, cu mult succes, am tras un pui de somn  în timp ce Pasha la Baku îşi forţa corzile pentru Moldova.