Dragii mei prieteni din Belgia,Olanda, Germania, Franta, Maria Briatanie, Canada, Italia, SUA si Romania. Poate suna prea tare cuvintul “prieteni” cind ma adresez celor care intra pe blogul meu. Din momentul in care am inregistrat cel putin cite o suta de vizite din fiecare din aceste tari, m-am gindit sa personalizez mesajele mele. Sunt foarte interesata de istoriile voastre. Mi-ar placea foarte mult sa mi le povestestiti. Unde ati ajuns, de ce, cum e ? Ma adresez moldovenilor din strainatate care navigheaza pe net si fac o pauza si pe la mine. Mi-ar placea sa tin legatura cu voi mai activ. Inca nu stiu cum. Poate incepem prin a ne scrie cite un mesaj, macar aici pe blog.
De-ale mele
12 Comments
Sunt de acord. Am si eu o mica istorie ce tine de viata mea timp de 1 an in SUA. Un an de neuitat!!!
salut ! am atitea sa povestesc,dar totusi trebuie sa ma limitez,deoarece ma aflu de ceva timp in Dubai alaturi de sot,iar aici viata e total diferita de cea di tarisoara noastra,…ce mi-a artas atentia este ca aici femeia e ffoarte protejata de lege,iar noi europenii sintem foarte stimati de ei…cu toate ca am renuntat la fuste mini si hainutele mai transparente nu-mi pare rau deloc,mi-am dat seama ca cu adevarat femeia poate sa fie frumoasa nu doar dezgolita mai mult…aici totul e foarte frumos,dar cel mai tare imi place ca toata ziu la ore anumite in tot Dubaiul rasuna rugaciunile lor…..dar totusi imi lipseste aerul din Moldova si parintii,rudele,prietenii mei…dar sint fericita ca imi voi putea realiza visul,ca sint alaturi de sotul meu ,si vad o alta lume total diferita…
Multumesc Nata !!!
Salve,Nata.Strainatatea te ajuta sa cresti,dar in acelas timp ucide ceva din tine,iti modifica caracterul contra vointei,faci noi conostinte,noi prieteni dar ìi pierzi pe cei vechi,descoperi o alta cultura dar fara sa-ti dai seama iti lipseste lumea ta.Motivul la care sintem in strainatate e la fel “vreau un viitor mai bun”cred ca noi toti am pronuntat aceasta fraza atit de scurta dar atit de dorita,cind am plecat de acasa.Te rog mult daca ai legetura cu Nelli care conducea prg “Asculta-ti muzica”la Pro Fm,da-mi de stire.cit am fost acasa am fost mereu pe fregventa “voastra”.Te salut si multa bafta.
As putea sa-ti dau coordonatele lui Nelli daca te intereseaza.
letters from abroad…
Lumea pleaca si revine, toti au un motiv sau nu-l au, noi nu suntem un popor nomad, noi cautam un confort, o liniste sufleteasca si ceva de agonisit pentru a lasa si la copii!
cruda realitate a existentei noastre o vad zilnik la Gare de Lyon in Paris, unde la 7.00 si la 18.00 pleaca si revin de la serviciu cei veniti aici la munci. Ii recunosti de departe mari, sanatosi dar cu o privire trista, o fata incretita si aceeasi mimica eu ii zic “parca-s in cimp in bataia vantului si soarelui”, ganditori paraca i-ar preocupa ceva…cred ca dorul, frica si disperarea ca nu vor mai ajunge sa profite de tot ce agonisesc.
PS: dar sunt si aspecte pozitive aici nu este universul ala”glamuros de 2 bani de la noi”, nu tre de makiat parca mergi la nunta zilnik, nu tre paillete sa mergi ca un soare pe strada, vreau calc tee-short-ul vreau nu, amicii te apreciaza pentru ceea ce esti si ce zici dar nu pt ceea ce ai, nu este boiereala de-a noastra, la facultate nu merge varianta “pe pile” (un univers atit de aparte, cosmopolit si colorat), copilul a avut loc la cresa (a fost greu sincer) o cresa unde la 8 copii sunt 4 educatori si de program nu va mai zic: 1 mln jucarii – piscina de la 6 luni – motricitate – spectacole- ferma ambulanta etc etc.
Iata universul nostru de aici in culori reale!
Buna, Nata, buna la toata lumea! Cind citesc astfel de articole ma duce gindul la cit de depasita este tema patriotismului. Traim in era globalizarii si asta e fantastic!!! De ce sa ne lamentam cu sentimentalisme siropoase vis-a-vis de o tara sau un loc pe care il numim patrie cind toata planeta este a noastra!!!! Personal ma consider extrem de norocoasa sa pot trai intr-o lume fara frontiere. Motivele plecarii peste hotare ptr. fiecare in parte sunt extrem de diferite, important este ca PUTEM!!! Imaginati-va viata acum 30 ani in URSS, altceva in afara de juma de continent Euro-Asiatic nu puteai sa vezi. Acum poti merge unde iti place. Asa ca fiti deschisi oameni buni, bucurati-va!!! Daruiti si veti fi primiti cu bratele dschise oriunde. Nu mai spun ca astfel de concepte precum Patrie si Patriotism sunt depasite in sec.21. Cel putin asa afirma specialistii. Si cred ca au perfecta dreptate. Daca ne uitam la noua generatie, nu cred ca mai avem nevoie de dovezi. Asa ca va doresc sa va puteti bucura de intreaga planeta!
Sa stii ca m-ai facut sa vad problema dintr-un alt unghi. Iti multumesc. Nu o mai vad la fel de grava.
Sigur ca da,multumesc mult.
Salut Nata. Cred ca risc sa ma repet, motivul pentru care am plecat din Moldova este acelasi “o viata mai buna” si sa stii ca nu regret ca am facut pasul asta. Suntem in Canada de 5 ani. Ne lipsesc doar fratii si parintii. In rest totul e foarte bine.
E posibil sa reusesti, trebuie sa ai dorinta.
Salut.Eu sunt in Germania cu sotul si desi ai spune ce poate fi mai drag decit DOAR persoana iubita alaturi, afirm ca nu este asa…Mi-e dor de parinti, prieteni, rude…dar cu toate astea, nu as vrea sa ma intorc inapoi, desi va trebui sa o fac peste cel mult un an…
salut. Din experienta de trai peste hoatare pe care am acumulat-o personal vreau doar sa mentionez ca foarte multi nu reflecta si categoric nu relataeaza staea ade lucruri asa cum este in realitate. Foarte multi moldoveni sunt pierduti, debusolati si nu se prea pot integra in societatea occidentala. Pentru mine e grav ca in pofida calificarii inalte a concetatenilor nostri ei nu pot ocupa posturile pe care le/ar merita ..etc si nu fac altceva decit sa se sacrifice pentru copii. Asta daca parintii sunt gata sa se jertfeasca pentru ca odraslele lor sa devina membri plenari ai societatii..adica dupa ace vor absolvi scoala, facultatea..etc un job….
pentru mine e vital sa ma realizez si nu as putea niciodata sa merg sa fac munca suncalificata doar pentru a avea un salariu mai mare…dar ma rog e mult de discutat la acest subiect.
P.SD Precizez ca am locuit in europa si am calatorit suficient pentru a putea sa ma dau cu parerea….
eu sunt in Germania de 2 ani si jumatate. am venit aici dupa facultate mai mult din curiozitate. fara planuri de a ramine aici. dar si fara sa stiu ca o sa ajung sa-mi gasesc jumatatea aici. primul an a fost o euforie: era totul frumos, roz si pufos. lume noua, locuri noi, calatoream din plin… dupa aia insa am aflat care e de fapt adevarata fata a “strainatatii”… si dorul de casa creste, chiar daca vin la Moldova de 2 ori pe an si vorbesc zilnic cu parintii.
nici nu stiu bine daca sunt eu printre straini, sau sunt eu straina printre aborigeni. un lucru e cert – eu nu mi-am gasit locul aici, inca nu. ma simt ca pestele pe uscat, incercind din rasputeri sa ma acomodez sistemului, sa il inteleg, sa ma schimb… nu-mi reuseste…
de aia imi suride din ce in ce mai mult ideea de a ma reintoarce la Moldova.
ah… as putea scri atitea despre viata de aici… frica-mi e ca multi n-or sa ma inteleaga… “strainatatea” fiind locul cel rivnit de multi…