Browsing Category

De-ale mele

De-ale mele

LECȚII DE LA REGINĂ

„Ia aceasta, Nata, se numește Regina Maria, îmi povestea Valentina Vidrașcu prin 2005,  când abia îi descopeream creațiile și ne apropiam sufletește. Regina Maria a fost o mare româncă, adăuga Valentina. Așa că i-am dedicat o colecție. Chiar dacă nu s-a născut în România și nu a avut în ea sânge românesc, a iubit România și a purtat-o în inimă ca nimeni altcineva. Nimeni până la ea și nici după ea nu a purtat cu atâta mândrie și bun gust ia românească. Nimeni dintre români nu a simțit ia, așa cum a simțit-o Maria”, mai povestea Valentina. Cam de pe atunci m-a vrăjit și pe mine ia și Maria. Continue Reading

De-ale mele

”THE SOVIET GARDEN” – ISTORIA BELȘUGULUI MOLDAV CRESCUT CU RADIAȚIE

Pe timpurile URSS Moldova era una dintre cele 15 republici, care alimenta toată uniunea cu struguri, fructe, vin, sucuri și conserve. Eu mereu povestesc asta străinilor, când vreu să-i fac să înțeleagă  din ce țară bogată și deosebită vin. Însă niciodată nu am pătruns în esența sintagmei ”Grădina Uniunii Sovietice”.

Documentarul lui Dragoș Turea ”The Soviet Garden”, pe care am avut norocul să-l văd înainte de premieră, m-a făcut să înțeleg partea întunecată a acestei reputații frumoase, pe care și-a câștigat-o țara noastră în vremurile sovietice.

Cel care a hotărât că Moldova trebuie să devină Grădina Sovietică este Nikita Hrusheov. Și din acel moment pâmânturile noastre negre și grase, au trecut printr-un viol fără precedent. Toate de dragul creșterii roadei, a volumelor de recoltă, care să hrănească o uniune întreagă. Pentru a face rost de apă  pentru irigarea câmpurilor, până și râurile erau forțate să curgă la deal, spune Dragoș Turea în documentarul său.

Printre acțiunile întreprinse în agricultura din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost și implicarea radiobiologiei. Mai simplu spus, utilizarea radiației pentru a provoca mutații în semințe și roadă cu scopul obținerii unor culturi mai rezistente la condiții climaterice sau recoltă mai mare. Existau obiective care trebuiau atinse, recorduri care trebuiau depășite, altfel Partidul nu te menționa la Congres și nu îți dădea Premiul lui Lenin.

Și nu contează cu ce preț erau obținute recoltele mari. Mașinării radioactive sofisticate erau duse direct în câmpurile noastre, unde bobul de grâu era iradiat ca să devină mai mare, iar știuletele de porumb primea doza de radiație ca să reziste la condiții climaterice și în fața dăunătorilor. Se ajungea până la 3 m înalțimea plantei de porumb! Ei cum să nu fii mândru că ai amăgit natura și ai executat ordinul partidului de a crește și a prospera pentru a hrăni clasa muncitoare sovietică.

Iar prețul îl plătim și azi. Terenuri infectate cu radiație, de pe care și mâncăm în continuafre legume și fructe. Tot mai mulți oameni bolnavi de cancer în Moldova, o bună parte din cei implicați în aceste experimente au murit foarte devreme. Echipamente radioactive utilizate în experimente, nefuncționale și ascunse azi în bunkere de beton pentru nu se știe cât timp. Știți că acestea vor fi periculoase pentru om încă mii de ani înainte. Și biodiversitatea Moldovei redusă la 75 %. Adică tot ce nu era bun pentru a da roadă mare, pur și simplu nu se mai cultiva și era sortit pierzaniei. Asta înseamnă un patrimoniu de semințe intenționat pierdut, diversitatea noastră locală de fructe, legume fiind redusă de la 10 soiuri de roșii,  de exemplu, la 2.

Dar voi ați auzit vreodată despre Câmpul Gamma de la Onițcani? Nu? Nici eu până acum nu știam de el. Am auzit de Onițcani însă, satul din apropierea Nistrului, unde mi-am petrecut o bună parte din copilărie, pentru că părinții mei încercau să căștige un ban, cultivând căpșuni  pe un teren de la Onițcani, iar eu eram mereu luată la cules. Păi iată satul Onițcani a fost în perioada sovietică gazda unui teren experimental, sub forma unui cerc gigantic, înconjurat de un perete înalt. În interiorul cercului, pământul era împărțit pe parcele, pe fiecare din ele fiind cultivate diverse tipuri de plante legumicole și copaci fructiferi.

Pe centrul cercului se aflau două instalații radiologice, care periodic iradiau culturile cu Cesium 137, substanţă radioactivă foarte periculoasă, care a dat mari bătăi de cap omenirii în cazul avariilor de la centralele nuclerale din Cernobîl şi Fukushima. Scopul era să producă mutații în culturile agricole și, respectiv, să experimenteze cu potențialul lor de roadă. Harbujii nu încăpeau în brațe, așa de mari rodeau acolo. Unii angajați spun că parcă ar fi fost un Colț de Rai, totul creștea și înflorea incredibil de frumos. Iar locuitorii din Onițcani erau ținuți în beznă informațională. Obiectul era strict păzit şi aici intrau doar angajaţii şi studenţii Universităţii Agrare ce-şi făceau practica. Majoritatea celor care au muncit aici au murit tineri și nimeni nu poartă nicio vină pentru asta.

Citiți aici mai multe despre Câmpul Gamma de la Onițcani: https://observatorul.md/cultura/turism/2016/10/15/19273_campul-gamma-de-la-onitcani

V-am intrigat? V-am pus pe gânduri? Mergeți începând cu 31 octombrie la Cinematograful Patria, unde va începe rularea filmului lui Dragoș Turea ”The Soviet Garden”. Apoi chibzuiți mai mult asupra vieții, politicii, intereselor de partid, aparențelor, lăcomiei, ignoranței și prostiei umane și, nu în ultimul rând, puneți-vă conștient tot mai multe întrebări despre ce mâncăm, unde crește mâncarea noastră, din ce semințe este ea cultivată și ce putem noi face pentru a salva ecologia acestui ”Colț de Rai”.

De-ale mele

VINĂRII PRIN CARE SĂ DESCOPERI MOLDOVA

Hai să vizităm vinăriile Moldovei! Cu fiecare an numărul lor crește, iar condițiile în care sunt primiți turiștii devin din ce în ce mai bune. Am făcut o listă de recomandări pentru tine: vinării care te pot primi, hrăni și aghesmui. Degustează și povestește-le prietenilor unde ți-a plăcut mai mult. Iar data viitoare mergeți împreună la descoperit vinăriile noastre.   Continue Reading

De-ale mele

PRIMA DULCEAȚĂ, ÎN DOI TIMPI ȘI TREI MIȘCĂRI (P)

Pe mine, colaborarea cu Pomușoarele Moldovei, începută anul trecut, m-a făcut să redescopăr aromele și gusturile acestora. Zmeura, coacăza, murele, agrișul, afinele sau goji le consider acum o bogăție locală, pe care nu o conștietizăm și încă nu știm să o ambalăm drept o carte de vizită locală. Acum, când am ocazia să compar pomușoarele noastre cu cele de peste ocean, realizez că diferența este foarte mare între copt de soare și copt în camioane, crescut local sau importat, ieftine, multe și dulci  sau scumpe, puține și fără gust. Continue Reading

De-ale mele

CUM S-AU IUBIT VINURILE CU ARTA CULINARĂ LA CASTEL MIMI

Unii sunt gata să dea un ban gras pentru noul Iphone, alții pentru o nouă pereche de papuci văzuți în vitrină, pentru o copertă de revistă, care să le afișeze fața prin tot orașul natal sau pentru o pereche de buze noi. Tot omul are ceva pentru care ar fi gata să dea mai mulți bani, decât ar da alții, ca să fie fericit. Să le numim slăbiciuni sau mofturi, sau orgolii, whatever. Continue Reading

De-ale mele

MISIUNEA „COZONACUL DE PAȘTI” (P)

Pentru mine, coptul de Paști nu e o nevoie de a respecta orbește o tradiție. Mai cu seamă, e un soi de terapie. Pentru că atunci când iese bine un lucru, aparent complicat și anevoios, ai senzația unei mângâieli pe cap. Iar vocea interioară nu obosește să îți mulțumească pentru misiunea împlinită. Continue Reading

De-ale mele

CINE-S CEI MAI BUNI BUCĂTARI DIN MOLDOVA?

Hai să vă întreb ceva!  Căți bucătari celebri în lume vin din Moldova? De-acord, Moldova e plină de probleme, gastronomia nu e cartea de vizită a țării noastre și, în genere, n-avem noi timp să ne ocupăm de o materie atât de fină. Dar câți bucătari celebri măcar pe local cunoașteți? Celebri, în sensul că lumea îi cunoaște la față, îi știe pe nume, îi recunoaște în stradă, sunt vedete la TV, apar în reviste, lumea rezervează din timp un loc la ei la restaurant, au contracte cu companii locale din sfera agroalimentară, merg la concursuri să ne reprezinte? Vreo doi? Atât? Sunt sigură că fiecare dintre voi poate număra, cel puțin, vreo 10 locuri din Chișinău, unde îi place să  meargă pentru mâncare bună. Cine gătește această mâncare, v-ați întrebat vreo dată?  Oriunde în lume, cu mici excepții, nu patronul face reputația restaurantului, ci omul care gătește mâncarea. Acela care concepe meniul, dozează ingredientele, își folosește toată experiența, secretele și creativitatea. Continue Reading