Chiar daca destinul fiecaruia dintre noi este o istorie hotarita, ma gindesc uneori ca deciziile pe care le luam, alegerea pe care o facem zilnic, depinde in mare parte de noi. Incepind cu ora la care iesim din casa si drumul pe care il alegem ca sa ajungem la destinatie si incheind cu alegerea tarii in care sa fii fericit, omului cu care sa-ti imparti patul si visele – toate sunt, pina la urma, optiunea noastra. Cind eram mai mica, eram si mai supusa in fata pornirilor mele interioare. Multe lucruri le faceam inconstient. Dar timpul trece, iar noi ne dezobisnuim sa ne ascultam vocea interioara. Asa ca incepem sa cautam semne in exterior.
Monthly Archives
November 2009
Sunt obosita si inaripata….M-am dezobisnuit sa rid cu pofta, dar ceea ce se intimpla in ultimele doua zile, simt ca-mi face muschi la abdomen de atita ris. Am adunat o echipa de oameni minunati,talentati, cu foarte mult bun simt si energie. Fiecare dintre noi isi face jobul, dar intii de toate am impresia ca fiecare se bucura de ceea ce ne iese ca rezultat al muncii noastre in comun. Cutreieram meleagurile Moldovei, descoperim peisaje uluitoare cu aburi de-asupra satelor si cu pete galbene de salcii pe fundalul cimpurilor goale. Ceea ce facem este un pilot. Pentru un nou proiect tv in a carui viata cred atit de mult, incit nu mi-i frica sa vorbesc despre el, chiar si la faza de pilot. Azi am revenit in brinci acasa si am aflat ca a venit mosul.Da, da mosul…oricare ar fi el…Cu ochii mari cit ceapa am descoperit atitea daruri: bomboane, ulei de masline, ciocolate, licheur de lamie, cadouri pentru mici si o noua orhidee, absolut fabuloasa. Cu flori mascate de culoare crem. Am gasit si un mic mesaj cu un numar de telefon. Eram atit de curioasa sa aflu cine l-a trimis pe mosul, incit am sunat destul de tirziu si am auzit o voce calda care m-a recunoscut. Era Ina si mama ei Valentina. Doua ascutatoare de radio, pe care le-am cunoscut acum 10 ani si despre care nu am auzit nimic tot de atunci. Au revenit din Italia, dintr-un loc minunat in care traiesc si cu care mi-au lasat si multe, multe vederi. E atit de greu sa crezi ca oamenii pe care i-ai cunoscut o data,intimplator, pot asa, pur si simplu, dupa 10 ani de lipsa,sa revina in viata ta pentru a-ti face o bucurie atit de mare.Eu stiam ca exista mosul, nu credeam insa ca stie ca eu exist…
Cui i s-a intimplat ceva foarte dureros in trecut, stie cit de greu e sa traiesti mai departe cu povara amara a amintirilor. E un chin si o schingiuiala emotionala care nu te lasa in pace…nici o secunda. Astazi m-am intrebat ce-as face daca mi-ar propune cineva sa fac un DELETE pentru tot ce-a fost pina acum. Nu stiu, daca vreau sa-mi sterg trecutul, chiar daca doare. Dar am inceput indata sa-mi amintesc de acele momente pe care neaparat le-as pastra. Acele momente la care apelez si eu si tu, cind ti se pare ca nu mai stii de ce traiesti. Iti propun sa faci acest exercitiu, sa-ti revizuiesti amintirile frumoase din toata viata de pina acum si daca vrei, sa mi le povesteti.
Vorbesc de la persoana I singular, dar sunt sigra ca as putea sa vorbesc si de la I plural…In fiecare zi imi pica in cale ispite. In fata unora pot rezista, pentru ca puterea ispitei e mult mai mica decit cea a ratiunii. In fata altora cedez. Cind rezist, ramin cu un gust ciudat de neimpacare, cind cedez, efectul este acelasi, dar vine mai tirziu. Ma adresez constiintei mele si o intreb de ce am nevoie de ispite. Si imi raspund: Ca sa ma cunosc, ca sa-mi masor vointa, ca sa-mi cunosc slabiciunile. Ca sa stiu de ce sa ma tem si ce sa binecuvintez.De ce nu le pot afla pe toate astea, fara ispite? Pentru ca, daca ispita este un “rau” pentru mine, inseamna ca numai aflindu-i gustul, voi intelege ce e “bine”. NU exista rau fara bine si vice versa. Ispitele pot fi de la cele mai banale pina la cele mai profunde. Toate insa iti lasa senzatia de neimplinire si dezamagire. Am cheltuit un ban mai mult, ca sa cumpar ce mi-am dorit. Stiu ca nu trebuia s-o fac, dar mi-am dorit atit de mult. In scurt timp, inteleg ca nici nu aveam nevoie de asta atit de mult si banul l-am dat in zadarar. Ma grabeam atit de tare sa ajung la destinatie ca sa impresionez pe cineva, incit m-am luat coada dupa o masina care mergea pe galben. La unul dintre semafoare masina din fata mea a frinat, iar eu nu. M-a impins ceva sa ma uit intr-un telefon mobil care nu era al meu. Intelegeam ca nu e bine.Dar am facut-o si am regretat. Sunt sigura ca te framinta si pe tine niste ispite. Ti-e greu sa rezisti? Ma intrebam cum te simti cind stii ca trebuie sa rezisti, chiar daca tare , tare iti doresti sa cedezi.
Poate cineva isi aminteste, eu nu-mi amintesc un an in care sa fi avut vreme atit de frumoasa la mijloc de noiembrie. Probabil ca de asta, lumea a fugit azi de rutina urbei spre aroma codrilor batututi de toamna. Sa prinda un weekend cu citeva ore din ramasitele de soare ale acestui an.Soseaua spre Leusieni a fost impinzita de oameni,masini, gratare.Am vazut si ciupercari cu pungile goale.Ultima iesire la natura…Cind gasesc timp sa ma duc dupa ciuperci, de fiecare data am emotii.Oare ma intorc cu plinul sau nu am noroc azi. 
Din cite stiu nu a fost un an al ciupercarilor. Asa ca eram mai mult sceptica. Dar am descoperit acum o saptamina un loc atit de frumos in Codri incit, bucuria de a revedea privelistile ruginite ale padurii a prevalat asupra indoileilor mele de ciupercar.Azi am avut un vinat bun. Am respirat aer de noiembrie, am cules ciuperci pentru mai mult de-o ciorba, am baut ceai de tei la marginea padurii. Cred ca anume dorul acestor clipe il duc cei care se afla departe de Moldova. Gratie unor astfel de momente mai reusesc sa-mi tin la suprafara patriotismul slabit de puteri.
P.S.Nu ma intrebati unde-i locul cu ciupercile. Ciupercarii nu-si tradeaza secretele.Cit despre locurile pentru terapie impotriva patriotismului rasculat – astea fiecare si le alege dupa propriul plac.
In radio exista o lege nescrisa: daca ai facut o gafa, bilba, nu-ti cere scuze si nu sublinia gafa, mai mut ca sigur ca nimeni nici n-a observat-o.Cred ca in cazul tv-lui e altceva. De aceea, tin sa-mi cer scuze pentru dificultatile de sunet din ep.7 al Aventurii Americane. Am avut 2 personaje foarte bune in acest oras.Din pacate, nu ne-am asteptat ca NY sa fie un oras atit de zgomotos si sa ne mai pice si sunetul, pe linga toate. Am avut nevoie de alta dotare tehnica pentru captarea sunetului. N-am inteles acest lucru decit in momentul in care am captat materialul la Chisinau. Tin la termenul de “profesionist” si vreau sa-l aplic in cazul meu cu inima impacata. Imi recunosc gafa si vreau sa anticip valul de nemultumiri.Imi cer scuze in fata voastra, a telespectatorilor. Experienta adevarata, din pacate, se acumuleaza pe propriile greseli.
Astazi m-am pomenit cu doua Vip-ri in mina: unul mirosind a tipografie si inca a ceva….a schimbare, celalalt cu un luciul de octombrie.O simpla intimplare: Sergiu Garvrilita, redactorul sef al Vip-lui mi-a transmis editia proaspata si a hotarit sa ataseze si una ramasa din stockul lunii octombrie. Le-am pus linga laptopul la care lucram si mi-am zis ca ma apuc de ele cind imi termin treaba. In acel moment intra cineva in odaie si-mi spune: Oh, ce misto coperta are Vip-ul din aceasta luna. Are personalitate, are stil, da cine-i nenea asta? De fapt eu am remarcat coperta inca din masina, cind treceam pe linga un lightbox. Si pe mine ceva m-a prins pe cirlig….Nu atit nenea de pe coperta, cit noua abordare a copertei.Gata?Nu vom mai vedea fetze cu toti cei 32 de dinti afisati, fericite nu se stie de ce, asa, glamuros visatoare (am fost si eu printre ele de vreo 2 -ori).Vom vedea fizionomii inteligente, cu priviri imbibate de scop si ambitie? Curios…
