Dupa ani de zile traiti impreuna…
El: Tu nu esti nevasta pe care mi-o doresc. Sunt dezamagit.
Ea: Nu, tu esti sotul nepotrivit. Eu sunt dezamagita.
El: Eu ti-am dat tot tot ce ai vrut, masina, casa, calatorii…
Ea: Tu nu mi-ai dat nimic din ce era cu adevarat important pentru mine…tandrete, atentie, compasiune, sustinere…
El: Lasa tu astea.Tu nu stii sa gatesti…
Ea: Nu tu-mi ziceai ca nu vrei sa te indopi seara inainte de somn? Mai un iaurt, mai niste miere, mai niste fructe…
El: Da, dar eu oricum vreau sa-mi gateasca nevasta in fiecare seara, chiar daca nu maninc nimic.
Ea:Stii, in schimb eu iti fac alte suprize. Mai tii minte….
El: Aha, o faci doar din sentimentul de vina….
Ea: Pacat. La cite mi-ai facut tu, nici sentiment de vina nu ai si nici nu-mi faci suprize din cauza lui….
El: Gata. Nu mai rezist. Spune-mi tu esti gata sa fii sotia pe care mi-o doresc?
Ea: Asta eu nu rezist.Si-ti pun aceeasi intrebare. Tu esti gata sa fii sotul pe care mi-l doresc?
Si uite-asa au trait ei fericiti pina la adinci batrinete….
9 Comments
Cine a compus “BigBank-ul” acesta, are nevoie de un master class la Arbatova sau Hakamada:), si cel mai rau nu-i ca ‘nu-i de ris’ da e adevarat si-i de plins.
Situatie clasica:))))) Iar oamenii din jur nu se mai satura sa zica”Ce familie unita si fumoasa”:)))))
Dar daca serios ,cred ca acest dialog este lipsit de indiferenta ……..inseamna ca tot ce-i mai bun urmeaza:)))) Ehhhhhhh.(ma linistesc pe mine insumi:)
trist dar adevarat….
dragostea dispare dupa 3 ani fiind inlocuita de obligatii, frustrati, suparari si mai rar de respect. Putini oameni intelepti se gasesc care au destula empatie pentru a nu uri persoana de alaturi pe care candva l-ai adorat nebuneste :-}
problema vesnika intre barbat si femeie… doar reprosuri stim sa facem! toti am fost si suntem in astfel de situatii, dar niciodata nu ne oprim sa ne gandim:cum ar fi sa fii fara sotul asta al tau care vine tarziu de la munca, care nuti acorda atentie de cat ai nevoie, cum ar fi sa fii fara barbatul acesta care nu are timp decat doar de businessul lui, ca ma rog, si anul e greu… mam oprit si mam gandit cum miar fi mie sa fiu fara barbatul meu care vine tarziu de la munca si ma cuprinde cu atata dragoste, cum miar fi fara barbatul acesta care imi aduce flori venind mort de la munka, cum miar fi fara EL care tine minte ca tre sami plateasca abonimentul la sport in timp ce nare nici timp sasi ia masa, cum miar fi fara el ca el tine minte ca mi sa terminat remelul si mil cumpara in drum spre o intalnire de serviciu… RAU! toti avem noi “tarakanii” nostri in cap si nimeni nu e ideal! si tre sa invatam sa pretuim acele momente cand suntem impreuna, caci in acel putin timp cand suntem alaturi in lok sa ne certam si sa ne zicem lukruri “frumoase” mai bine ne iubim! si numi vine sa cred ca eu , femeie isterika ce sunt:), am invatat toate astea de la iubitul mue:)paradoxal, dar asa e!
Nu-i de ras, dar e adevarat!!!
opinia mea e ca convietuirea alaturi de cineva te face sa te simti obligat, si nicidecum invers, iar in povestioara data nu am intels tranzitia, ambii sint nemultumiti unul fata de altul si l-a urma se intreba daca sint gata sa fie soti, suna de parca s-ar lau peste picior
gatitul, chiar si cel mai sofisticat, nu scapa o casnicie de naufragiu! verificat pe piele proprie 🙂
un el şi o ea. inevitabilul. rutină, aşteptări, probleme multe şi de toate. inteligenţă. arta de a trăi frumos 🙂
nu-i de râs, e pe bune…