Natalia Barbu se autodepaseste. Alaturi de fenomenala sa mama,alaturi de incomparabilii “Lautarii” se naste un album lucrat de Corneliu Botgros. Iata o piesa care musca din inima.
Suntem un popor de orfani. Un popor de oameni ramasi fara frati, surori, verisori, neveste si soti. Un popor crescut departe de cei care ne dau viata sau fac parte din viata noastra. Asta pentru ca ei vor sa traiasaca mai bine, ei nu se descurca in tara lor. Cind ma gindesc la cit de mica e Moldova si cit de modeste sunt proportiile populatiei noastre. Cum oare se intimpla, la cit de mici suntem, sa ne impacam cu gindul ca cei dragi isi cauta norocul departe de casa?
In Moldova nu exista macar un om care sa nu aiba macar pe cineva emigrat in strainatate!!!!!!! Deci, de-ai nostri sunt acum imprastiati prin lume, aproape de doua ori mai multi decit sunt acum in tara. Cum ar fi, daca ei s-ar intoarce? Cum ar fi daca forta fiecarui neam ar deveni mai mare odata cu intoarcerea fratilor , verilor, mamelor si tatilor nostri. Eu as fi mai fericita.
Sunt pentru prima data in Canada. Impresiile mele isi schimba culoarea ca si cameleonii. Mai am nevoie de timp sa sa scriu despre Canada. E prea mare. Azi am fost in Montreal pe o strada in care paralel se intimpla doua evenimente. Ambele foarte importante pentru aceasta metropola. Festivale de Francofolie (Una dintre cele mai fastuoase celebrari ale muzicii frantuzesti”) vs. Festivalul “Diver/Cite” al Gay-lor. Ambele sunt extrem de populare si atrag multi turisti si aduc un venit nebun orasului.
Combinatia simbolistica ale celor doua Festivaluri este suficient de relevanta pentru formarea primei impresii. Dar as putea sa gresesc. Stii cum e cu prima impresie….
Am stat toata noaptea pe net. In vreme ce la Chisinau se facea ora 7 dimineata, aici ceasul se apropia de miezul noptii. Ziaristii care au muncit pe net in tura nocturna, la un moment dat au avut cu totii aceeasi reactie: pe la 3.15 dimineata o crestere suprinzatoare de voturi in favoarea guvernarii???
Am stat in acel moment si m-am gindit. Suntem ca un furnicar: multi, diferiti, fiecare cu viata, grijile, necazurile si bucuriile lui. Fiecare isi da seama cum ar trebui sa fie ca sa traim mai bine in Moldova. Parca avem o atitudine, parca incercam sa ne facem cunoscute viziunile si sa descoperim ca mai sunt oameni care gindesc la fel. Si parca nu am fi putini. Si parca am avea o putere de decizie. Dar cind ma uit la aceste momente suprinzatoare, realizez cit de neputinciosi si neinsemnati suntem.
In ultimele 2 saptamini am comunicat cu mai multi studentii moldoveni veniti pe vara in America. Circa jumatate din cei pe care i-am cunoscut, vor merge azi sa voteze in sectiile consulare din SUA. Tot de la ei am aflat ca sunt doua posibilitati in America: una la Washington si alta in New York.
P.S Optiunile unor studenti din Moldova m-au suprins. Poate chiar e mai bine ca sunt mai lenesi si nu se duc sa voteze).
In Canada, tara in care anual emigreaza circa 5000 de cetateni din Moldova nu exista o sectie de votare, pentru ca nu exista un consulat al Moldovei. Nu pot sa cred!!!? De ce?
Americanii pot vota pe internet, daca vor. Moldovenii din Canada practic sunt lipsiti de dreptul la vot. Mai bine zis, le este atrofiat simtul responsabilitatii civice. Li se demonstreaza cit de neimportaant este votul lor. Sa nu se deschida un Consulat al Moldovei in Canada pina acum, mi se pare o mare porcarie. In fine, vroiam sa spun altceva.M-a luat valul.
Introduc adresa protv.md si descoper ca nu merge. Sper foarte mult ca si colegii mei stiu despre asta. Mai incerc jurnaltv.md- aceeasi “kartinka”. Infomarket.md, allmoldova.md – stiri reci si seci. Ultima speranta: stireazilei.md si unimedia.md. Victorie!! Am stiri de casa. Tineti-o tot asa. Am nevoie de voi.
Am ajuns spre seara in Hampton Beach. Un ambuteiaj enorm ne face sa intelegem ca orasul va fi aglomerat in week-end. Am venit cu o zi mai devreme decit am planificat si nu am rezervat hotel. Dam o tura pe la citeva hoteluri. Peste tot: Sorry. We are Fully Booked.(adica “N-avem locuri” spus pe la noi).
Mda………, nu avem cazare pe noapte. Poate raminem pe plaja? Incepem sa cautam corturi prin buticurile de pe pkaja. Legea americanilor insa, nu le permite turistilor ramasi fara acoperis sa-si implineasca somnul pe plajele statale.
Intr-un final, studentul basarabean pe care am venit sa-l filmam in Hamilton, ne sugereaza o solutie – sa raminem la el peste noapte:
Vadim: “Eu oricum am un job de noapte, asa ca voi lipsi.
Noi:…misto…. Decit nimic.
Vadim are 3 joburi, doarme 3 ore pe zi. Vrea sa se intoarca acasa cu vreo 10000 $. De fapt, si-a pus in gind sa-si cumpere o masina.
_____________________________________________
P.S Nu prea ai ce vedea in Hampton Beach.Ocean, fast-fooduri ingrozitoare la tot pasul, o gramada de turisti. Mare plictiseala.
Too good to be true…… Amintiti-va de tara elfilor din cartea lui Tolkien “Stapinul Inelelor”. UIte asa arata Provincetown. Un oras – poveste. Casute frumoase, cu flori la geamuri, in curte, oriunde. Statuiete, figurine suspendate, galerii de arta, magazinase cu suvenire nemaipomenite….si barbati, multi barbati. Ei se tin de mina, sunt foarte frumosi, foarte bine facuti, foarte bine imbracati. Am ajuns in paradisul gay-lor. Aici pe fiecare drapel al curcubeului este scris “Peace”. Nu suprinzi nici o privire de barbat indreptata spre o femeie si nici invers. Pentru ca si femeile stiu bine unde au ajuns. In rest, o splendoare de oras, barcute parcate pe mal, muzica rasunind de peste tot, miros de fructe de mare gatite delicios. Aici, in sfirsit am mincat un lobster. dupa atitea zile pe Atlantic- era si timpul. Un lobster – 36 $. Si cind dai sa maninci din el – te opresti doar la coada. Acolo se ascund bunatate de proteine. Apropo, l-am mincat in localul in care munceste Vasile, un student din Moldova, venit pentru prima data cu work-& travel in USA. Am fost cu el sa vedem balene. In curind si istoria lui o vei putea vedea. Pacat ca nu putem sa mai stam aici mai mult. E prea frumos, pentru a fi adevarat.