înseamnă că îmbătrînesc :)) sau si mai simplu: am început să am nevoie. Iar ei nu întîrzie să apară.
Prietenii noștri nu mai sunt ca prietenii părinților noștri. Prietenii aceștia nu sunt ca toți ceilalți prieteni.
Mai exact, ei sunt prieteni noștri, dar virtuali. Astăzi tehnologiile îți permit luxul de a avea prieteni, fără ca să te oblige oarecum să meriți și să menții relația cu ei. Nu trebuie să-i suni, nu trebuie să ieși cu ei la cafea, nu trebuie să ții minte ziua lor de naștere, decît dacă vrei foarte tare să faci o supriza din tot sufletul. E suficient doar să le oferi un “smile”, “like” sau “invite” și gata: te-ai ales cu un nou prieten.
E ceva pervers în asta.Prea pervers, meschin și jalnic. Dar inevitabil.
Cîndva mi s-au parut oribile Tamagochi. Cum poți să îngrijești ceva care nu există și care pretinde că are nevoie de tine și de atenția ta?
De fapt, este vorba doar despre produsul unei fatezii de om bolnav care a încercat să mimeze ceea ce căutăm zilnic și ne lipsește cel mai mult: atenție și grijă din partea cuiva drag. Astăzi începem cu toții să ne transformăm în Tamagochi…
Încercăm din răsputeri să fim măcar încă un pic așa cum am fost. Dar nu se mai poate…tehnologiile nu ne mai permit…
Best regards la toți bloggerii activi. Că despre noi-voi este vorba.
Scuze de la cei care SINCER și irecuperabil… locuiesc în internet…
20 Comments
Tema asta ma atinge si pe mine de vreo doi, trei ani…si simt ca devine tot mai acuta printre civilizatie.
Internetul “ne-a scutit” de adevaratele emotii ale primelor “faceri de cunostinta”, de sclipirile din okii celuilalt cind vorbesti fatza in fatza…
Si e jalnic. Prea ne-a ushurat de implicarea emotiva, e in defavoarea noastra.
Oricum omul e un animal sociabil si inevitabil se ciocneste si cu lumea reala. Doar ca atunci n-o mai face cu aceeasi maiestrie pe care ar fi capatat-o de-a lungul timpului in care comunica virtual.
P.S. m-am bucurat cind am vazut ca Nata nu doarme nici ea acum 🙂
Tmagochi,sincer nici nu stiam cum se scrie corect:(
mereu mi-am dorit sa am macar unul,deobicei inprumut-am de la prieteni pentru ca parintii mei nu-si permite-au sa-mi cumpere unul…
dar am crescut si fara el:)si am inteles ca mai mult ca viata reala nu te poate ajuta nimeni.
sa traiesti sa iubesti si……….:)
Prieteni:D::D:D:D:D:D:D
cei din net daca nu te cunosc e bine
😛
dar m-am convins ca nici kiar in prietenii adevarati nu poti avea incredere:(
pentru ca cit de bine nu ii cunosti oricum intr-o zi te vor trada
Multi imi zic ca sunt pesimist…….
dar de fapt sunt realist
🙂
traiesc viata din plin
respir aerul curat
si traiesc
🙂
in fiece dinimeata multumesc pentru tot ce am:)
viata reala e mult mai dulce si mult mai frumoasa decit cea a netului:)
mi-a placut foarte mult articolul (pe bune 🙂
in schimb, aceste prietenii virtuale pot deveni cele mai trainice, caci nu sunt supuse niciunui test real. in asemenea relatii nimeni nu toaca nervii nimanui, nimeni nu trebuie sa suporte indispozitia celuilalt. exista asa, o aura de compatibilitate absoluta. atit timp cit perceperea reciproca este foarte selectiva, comuicarea oarecum minimanlista este foarte usor sa umplem golurile exact asa cum ne convine noua mai bine.
Prietenilor astia le-as spune mai degraba cunostinte 🙂 Nu neg ca ei nu pot deveni prieteni adevarati, doar ca prietenii se cunosc la nevoi si nu dupa numarul de comentarii.
ai dreptate asta am inteles si eu.
am si eu prieteni pe net, totusi cred ca e mai “sanatos” sa ii ai in viata reala, nu asa…
sa ii vezi reactia , sa ii poti atinge, sa fie clar daca sunteti pe acceasi lungime de unda… asta vreau mai mult…
si in plus, este riscul sa dispara de parca nici nu au fost….
nu prea imi place scenariul asta…
hmmm,inseamna ca eu ma hitresc:) ultima vreme incerc sa ma dezbaier de tot felul de prietenii “fantoma” si sa lichidez orice protagonist de acest gen….Atita m-am fript de prieteniile estea false si de lunga durata incit imi vine sa rad cu lama trecutul si s-o iau de la inceput.Cind o sa am copii o sa le repet intr-una”Oamenii sunt slabi si rai Oamenii sunt slabi si rai Oamenii sunt slabi si rai Oamenii sunt slabi si rai Oamenii sunt slabi si rai…”spune Geta Burlacu (intr-un interviu acordat Jurnal.tv)
E adevarat dar ….poate e o greseala ca nu stiu cum sa-i aleg sau poate depinde de cum ti-i norocul…Dumnezeu stie.
da bine zici Nata, e trista aceasta stare de lucruri.
Nata, da de farm/pet/cafeville ce sa mai zici? oamenii sadesc kilobyti de hz ce, hz unde, si cel mai grav… hz de ce. De-a dreptul hilarios. Cat despre prieteni si socializare, INET-ul e mai bine sa-l folosim pentru a mentine relatii peste sute si mii de km, decat pentru a construi relatii noi. Nici o pagina personala de facebook nu te va face sa cunosti o persoana la fel ca o singura privire, ochi in ochi.
Toate bune,
Paste Fericit la toata lumea (inclusiv internautilor rataciti)
Nu e nimic la tema, dar,asa, ca idee, ce zici de asta?http://www.protv.md/stiri/social/si-a-pierdut-copilul-din-cauza-unui-moft.html
Stiam ca erai pro nasterilor acasa. Se pare ca nu e tocmai asa simplu si frumos totul cum pare.
compari si tu…
ca vorba aia “ce are coada vacii cu stampila primariei”?
se scrie “Tamagotchi”
Deja am devenit oameni cu surogaţi pe net – locuim aici, vorbim aici, creştem animale, cumpărăm în magazine virtuali, cînd vom putea ieşi la o cafea pe net?
De parcă ar fi 2 lumi paralele…
Am devenit nişte suflete virtuale, ca să nu spun fantome… 😉
Pe mine un prieten virtual m-a salvat de la suicid, (l-am cunoscut in prioada de depresie urmata, de incercari de suicid nereusite,vorbeam cu el si era singurul care-mi provoca o reactie de bine,caci in acea perioada uram pe toata lumea, nu aveam nici mama nici tata, nici frate…. dupa care o perioada de 6 luni am inchis orice contact cu lumea si prietenii: net, mobil, TV, ziare), acum iarasi am reluat “prietenia” el a facut pentru mine ceaa ce nu a facut psihologul meu juma’ de an si nici sedintele de psihoterapie cu “pastiluta minune”, nu stiu ce e asta, iluzie dulce, prostie, nebunie, dar ma ajuta……
nu am avut Tamagoci niciodata..si ma bukur tare .. era mare nebuneala …..
lumea virtuala ..imi place tare…..
Nata!!! ai dreptate cind spui cà prietenii noshtri nu mai sint ca ai pàriintilor.eu am avut parte de 3prietene fàrà familii si din trei am ràmas cu una,sper sà fie ce-a mai sincerà,uneori in internet intilneshti persoane cu aceleash exsperiente de viatà,intimplàri si parcà iti este mai ushor cind poti spune ce mai ai pe suflet.doresc la toti sàrbàtori fericite .
o personalitate! o pot numi o DOAMNA BOVARY din rezumatul lui Gustave Flaubert citit in anii de liceu…are un nume..asemanator cu al meu NATA…sunteti bravooo..so tine-ti tot asa!!!
Hmm…ce sa facem daca virusii din internet patrund si in suflet…cu regret …dar acestea sint preocuparile de ultima ora…am impresia ca in curind vom procura din farmacii “antivirus” pentru inimi…ca realmente iubim mai mult virtual!
E adevarat ca petrecem mult timp in fata calculatorului: la servici, acasa. Si cind mergem la prieteni in vizita si acolo mai stam pe net. E ca un drog. Dar daca e sa vorbim de prietenii de pe net- e posibil sa-ti faci prieteni buni, rar , dar posibil. Prieten, caruia sa-i spui totul, sa-i spui ceea ce nu spui nimanui….si asta te ajuta sa te descarci….
100% adevar ! …