Monthly Archives

June 2010

De-ale mele

Cîteva rînduri din “CARTEA CU TITLU ATRACTIV”

DON’T HATE CAUSE I’M DIFFERENT, BUT BECAUSE YOU WISH YOU WERE…

Dedic aceasta carte clipelor fericite pe care le-am pierdut și părinților mei.

Dragoste. Multă dragoste. Este ceea ce mi-au oferit părinții din prima clipă de viață.Nu alintată, nu lăsată să fac orice… Dragoste și respect. Cînd îmi amintesc de botezurile în urma cărora mă alegeam cu tone de haine, care într-o lună nu se mai potrivea pentru bebelușii mei, îmi vine să rîd. Tot de ce are nevoie un copil este sînul mamei, dragoste și doar un set de haine. Ei au nevoie atît de puțin de ceea ce noi, maturii, credem ca ar avea ei nevoie. În schimb, ceea ce le lipsește cel mai mult, noi le oferim cu țîrîita. Nu judec pe nimeni, nu sunt o mamă exemplară. E doar o remarcă, pentru viitorii părinți. Sînul mamei, dragostea părinților, sănătate prin călit…

De-ale mele

“CARTEA CU TITLU ATRACTIV”

SĂ LE FIE CLAR LA TOȚI

Scriu pentru că îmi place și pentru că mă simt liberă să fac tot ce vreau. Deci păstrați nevociferate orice fel de comentarii acide vis-a-vis de această intenție. Scriu o carte. Cartea are deosebit de atractivul titlu  “CARTEA CU TITLU ATRACTIV”. Titlul a fost inspirat de unul dintre comentariile voastre. Poate succesul acesteia va ajunge peste mări și țări, poate vă rămîne în  faza embrionară. Why not? Să zicem că nu mă voi simți suficient de mult încurajată. Chiar îmi rezerv dreptul ca într-o bună zi să apăs inocent pe un delete, dacă mă enervez. Dar sper să nu. Vreau doar ca cei care vor dori să mă apostrofeze într-un fel sau altul, să mă întrebe înainte de asta dacă MĂ interesează ce cred EI despre asta.Oare cum ar fi asta? Stimată Nata, vrem să vă întrebăm daca sunteț de acord să vă f… un pic pentru lipsă de modestie și vedetism.

Oare care ar fi primul pas? Ce fac oamenii care vor să dea jos de pe ei o povară? Dar oare vreau eu să dau jos o povară? Nu. E povara mea și o port cu mine. Și nu simt deloc necesitatea să scriu despre ea.

Așa s-a întîmplat că azi am reușit să împart niște prime. A fost o emoție plăcută și plină de recunoștință pentru cei grație cărora satisfacția mea pentru job nu este una deloc ușoară. Băieții au reacționat diferit de fete.Ca niște adevărați vînători. Au primit din vînatul comun și au hotărît să sărbătorească cu toată echipa. Ananas, napoleon, zâmbete.Frumos, mai pe scurt.

 Rîndul i-a ajuns și lui Alecu. I-am dat prima și în schimb, am primit de la el o povestire din cartea lui Florin Piersic jr. Istoria se întitulează The Producer. Alecu a fost destul de insistent chiar și văzînd că nu mă prea rup să citesc timp de 5 min o povestire de pe fix 2 pagini. Dar a fost ceva acolo care m-a atras. Poate pentru că exact cu 5 min înainte de asta am postat pe blog întrebarea despre carte.Reacțiile oamenilor pe blog au fost diferite, dar incitante.

So, încerc să fiu promtă și să reacționez la feng shui.Povestirea a fost superbă. M-am regăsit în ea. Eram gata să plîng și să rîd în același timp. Dar am simțit că într-atît de tare de de plîns încît îmi vine să rîd. E groaznic. Acest sentiment al autoidentificării cu un om pierdut.

Zacalibeală…asta simt acum. Să fie despre asta cartea mea? Uuuuu what a trash topic. Cîtă lume perversă s-ar aduna să citească despre zacalibeala unui om. Presupun că mult mai multă decît cei care nu s-ar aduna.Așa-i firea omului. Prea sadistă.

Dar pînă voi decide că nu voi scrie despre ceva anume, iau o pauză. Pînă mâine, or poimâîne. Dă-o măsa de feng shui…..Așa-i Dorin?

De-ale mele

Mesaj venit la redacție noastră….

  “Migram” acum pe site-ul tau si nu stiu de ce mi-a venit geniala idee sa vin cu un sfat, si anume cred ca ar trebui sa scrii o carte! Probabil te-ai gandit si tu la acest lucru, si sincer, cred ca ai avea multe de povestit! Ba chiar consider ca ai fi in masura sa dai si niste sfaturi, muuuuulte sfaturi pe care, cu singuranta, sute de tinere din Republica Moldova le-ar “asculta” cu placere!  Indiferent de cand se va intampla acest lucru, eu voi astepta cu nerabdare acest evenimet – lansarea cartii Nata Albot. Te pup si o zi frumoasa in continuare.

Aud asta destul de des.Primesc și mesaje. Cineva chiar ar da un ban sa citească o carte scrisă de mine?

De-ale mele

De la fină mai puțin, de la Filat mai mult…

Astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, organizate la Gara Feroviară (vă place locul?) a fost anunțată inițiativa unui grup de oameni care vor să fac un film moldovenesc. Știu că praful adunat pe cinematografia moldovenească a fost șters recent destul de dubios de  “Lupii și Zeii”. Și că acest praf mai rămâne așezat cu un strat gros și aproape împietrit. De ce oare ne-ar sensibiliza un grup de oameni care vor să facă un film, fie el chiar și foarte valoros, ca impact social?

Știu că nu e o afacere și nici măcar o foarte mare distracție să faci film în Moldova. Și mai știu că o inițiativă cum e “2438 km sau Toate drumurile duc spre Roma” va sensibiliza guvernarea noastră, dar nu și pînă la acțiuni concrete de susținere financiară. Proiectul are la bază  problemă emigrării ilegale a  moldovenilor. Producția ar costa circa jumătate de milion de euro.Și dacă cetățenii rămași în țară ar fi gata să doneze fiecare cîte 120 de euro de – proiectul ar avea sorți de izbîndă.

Ideea este că proiectul este doar la stadiul de scenariu. Iar pentru a se trece la acțiuni concrete, echipa în frunte cu regizorul Sergiu Prodan, a organizat conferința de azi.

Tot azi a apărut și www.2438km.md care ne va ține la curent cu orice noutăți. Apropos, am putea să ne permitem niște fantezii. De ex:

Șocant! Incredibil , dar adevărat! Consilierii primului-ministru, care accesează zilnic blogul Natei Albot, au sugerat șefului lor să-și echilibreze eforturile și să fie mai receptiv la problemele din cultură. Un gest frumos ar fi să susțină echipa de creație, aceasta fiind formată de oameni cu profesioniști care își doresc foarte mult să nu-și plece brațele și să facă ceva cu adevărat valoros pentru plaiul ăsta mioritic, de pe care moldovenii pleacă, fix ca șobolanii de pe Titanic.

Da, am un naș cu care mă mîndresc. Și îmi doresc din tot sufletul să-și împlinească visul. Altfel, ne ducem cu toții în Italia sau în Canada….

De-ale mele

Gaga epatează!

Am auzit azi piesa la radio. Mi s-a părut extrem de cheap, adică foarte slabă. Chiar am rămas uimită să aflu mai tîrziu că e cîntată de Gaga. Și mai uimită însă rămîn după apariția videoclipului.Premiera a avut loc chiar azi. Apropos, nu în zadar Lady Gaga își permite să facă cele mai lungi videoclipuri muzicale din showbiz. Sex sales…Nici nu știu cum aș putea să vă doresc vizionare plăcută.Dar, vă doresc.

De-ale mele

Despre petreceri….

În ultimul timp am devenit prea selectivă.Anii…. De fiecare dată cînd ajung la un eveniment care îmi place, mă prind pe gîndul că nu este organizat de moldoveni. Așa s-a întîmplat și ieri cînd am ajuns la o zi de naștere pe malul Ghidighiciului.Știați că în lume există două GOA – în India și la Ghidighici.

Aș începe de la cordeluțele roz cu floricele, pe care domnișoara le-a legat de arbuștii aflați pe marginea drumului, ca sa-i ghideze pe invitați spre locul campingului. Altfel, căutam mult și bine locul evenimentului ori nu-și mai dezlipea omagiata urechea de mobil, explicînd musafirilor itinerarul. Continue Reading