Când te duci la pescuit, socoteala de acasă niciodată nu se potrivește cu cea de la târg. Și foarte bine….
Mă simt sărăca,vrând să povestesc despre această aventură. Săracă și total neinspirată. Probabil acesta este efectul pe care il lasă un frumos de nedescris pe care ai avut norocul să-l vezi cu proprii ochi.
Trezitul de dimineață nu e o noutate pentru mine, dar trezitul la o oră la care poți să-ți plimbi privirea într-o mare de aburi de lapte de-asupra munților….
Ajunși la locul cu pricina, lacul Tureau din regiunea Matawine îți vine să strigi de bucurie, dar te abții – atît de sacră este atmosfera.
Grație părinților mei, aventurieri în tinerețe, am aflat gustul vacanțelor în cort, cu mîncarea gătită pe rug,somnul în saci de dormit, pescuit, escapade după ciuperci și mure. Așa că, în afară de un refugiu în cel mai virgin săn al naturii canadiene, am avut parte și de o revenire în vremurile cînd grijile mele erau la fel de mici ca și anii.
Pescuitul este un alt energizer pentru mine. Aici vine vorba despre socoteala de acasă. Plecam cu ideea că știu să pescuiesc, dar am înțeles că n-am răbdare, dacă n-am noroc. În apele lacului Tureau vedetă este știuca, pe care eu n-am avut ocazia să o prind pînă acum. Aceasta n-are nevoie nici de rîme (care aici se vînd în magazine la cutie), nici de altă momeală naturală. Știuca este incredibil de proastă și șmecheră în același timp. Fiind un pește răpitor,știuca își păndește prada și văzînd că-i trece în grabă un peștișor în fața nasului, atacă fără să se dumerească de e unul adevărat sau nu. Așa dar, petru a pescui știuca, agăți de undiță imitația unui peștișor, din metal sau plastic cu cîrlig la capăt, și-atît. Arunci cît mai departe și îți pui pe foc răbdările. Unii dintre ai noștri au avut noroc.
Mie îmi place s-arunc undița și să stau la pândă. Pescuitul știucăi este unul activ. Stai tot timpul în picioare și arunci undița cam de 5-6 ori pe minut. Eeee, fraților,păi da nici nu tare mi-era poftă de știucă. Pierzîndu-mi zelul destul de rapid, am trecut la tradiționalele răme. Singura mea pradă – un somn mustăcios de toată frumusețea,dar nici pe ăsta n-aș îndrăzni să spun că l-am prins. S-a prins el singur, în timp ce eu încă mai visam la știucă, cu altă undiță în mână.
Somnul a avut noroc să ajungă în măinile mele. I-am îndeplinit singura dorință – aceea de a-l mai lăsa la fete. I-am dat drumul și mi-a îndreptat decepția pescărească spre un alt somn. Cel din cort. Nu-mi amintesc momentul deconectării, dar îmi amintesc cel al deșteptării. O gășcă de veverițe șotioase, fără nici o jenă, făceau ordine în mâncarea noastră.
Campingul în Canada este unul dintre cele mai populare moduri de a-ți petrece weekendul sau chiar întreaga vacanță. Magazinele oferă din belșug tot felul de accesorii și unelte pentru ca odihna în sănul naturii să fie cît mai confortabilă. Cei mai mari inamici ai confortului sunt insectele. Dar și pentru astea s-a găsit ac de cojoc. O diversitate de soluții eficiente care te protejează atît de țânțari, cât și de celelalte gânganii.
Nu vă mai spun despre apa limpede și caldă ca laptele, murele din pădure, ciupercile, diverși reprezentanți ai faunei și lipsa rețelei mobile care te rup de realitatea urbană și te fac să suferi atunci cînd vine timpul să te întorci acasă. Mai multe impresii – în galeria foto.
2 Comments
Nata, lacu’ si un somn )
Pozele, descrierea, tat rupe !
M-apuc s’adun documentele…Canada…eu viu la tine )
pozele sint super