Monthly Archives

October 2010

SARE SI PIPER

Timp de mine

img_7266Drăguţă seară. Fără prea multă agitaţie. Echipa de marketing de la Mall – destul de bine organizată şi inspirată. Deci totul a mers strună. Aşa cum îmi şi doream, rochia de la Ted Lapidus a fost, în primul rând, o sărbătoare pentru mine. Şi chiar dacă era cu o mărime mai mare, nimeni nu şi-a dat seama. Iar eu am avut loc în decolteu să-mi ascund şi rujul şi telefonul mobil.

Aşa deşteptare ca azi, mai des….Mi-am  luam elanul să ies din pat de vreo sprezece ori. Una dintre tentative a fost însă cea mai dulce. Când a venit cea mai mică, Sonia, în pat la mine, fiind dornică de comunicare, şi văzându-mă aşa somnoroasă, în loc să insiste, aşa cum fac de obicei copii, îmi declară: Mama, nu te mai deranjez. Mă duc jiosi. Hai domi, mama. Învăţ şi eu la 30 să fiu simţită, cum e ea 2,5 ani. Tot Sonia azi a înţeles legătura directă între faptă şi consecinţe. Mama, dacă facem dezordine, nu mai vin azi musafirii?

Eu azi am timp de mine. Frig aceste vorbe. Mai ales după ce ieri am revăzut o cunoştinţă care are tot timpul pentru ea. Este echilibrată. Este împăcată. Este împlinită. Nu, nu aş vrea să fiu ca ea. Dar nici ca mine nu poate mult dura. Se uita la mine şi mă întreba dacă mai pot. Eu de unde să ştiu?Când n-o să mai pot, atunci voi şti.

Dar să nu ne mai lingem rănile atâta. Azi aştept musafiri şi am o satisfacţie nebună din timpul petrecut la bucătătrie. Am ales 4 reţete de salate pe care nu le-am mai gătit până acum. Morcovi ca la El Paso, Salata de telina cu pui, Salata de pasta cu rosii uscate la soare si Salata de varză cu chimen şi alune.

Dacă Jamie Oliver lucrează azi la bucătărie, eu la bucătărie mă odihnesc – în mica mea biserică, în care intru foarte rar, dar în care mă încarc cu energie, ca în cel mai sacru lăcaş.  În curând, aceste sporadice plăceri de gospodină vor deveni partea din activitatea mea zilnică. Ştiu că vreţi mai multe detalii, dar încă nu, nu acum. Promit să vă placă.

Loading

EVENIMENTE

Vineri….tineri…seri…ieri…la mulţi ani….

O zi confuză.Dar nu proastă.Nu proastă. Nu există zile proaste. Există zile foarte proaste şi zile în care n-ai timp să te gândeşti cum e ziua.

Am început printr-un “La Mulţi Ani” cântat în cor cu 3 voci. Eu, Eva şi Sonia. Am continuat cu mască pe păr, lut pe faţă şi nici o picătură de apă în robinet. Asta e vesel. Tare vesel. Dar fiecare inel îşi are degetul lui, aşa cum fiecare pantof îţi găseşte Cenuşăreasa.Iar eu mi-am încălzit apă în ceainic şi mi-am imaginat că lipsa apei e doar o coincidenţă şi nimic nu mă poate împiedica să arăt azi bine. Azi e un Fashion Show la Malldova. Iar eu îl prezint şi abia aştept să văd dacă rochia aia super tare pe care am ales-o va arăta la fel de bine pe mine ca şi fără mine.

Dacă nu veniţi la Mall, să vedeţi care-s tendinţele de toamnă-iarnă, începeţi să valorificaţi cum se cade primele clipe ale acestui  weekend. Un film ca Inception puteţi încerca, nişte coşuri de ciuperci sau măcieş, un grătar în geci mai calde, nişte reţete noi la bucătărie, o carte demult amânată. Voi ştiţi mai bine ca mine ce să faceţi, ca să reveniţi la insuportabilul cuvânt LUNI cu bateriile încărcate. Dar aţi putea veni şi la Mall.

Loading