Orice devine o rutină. Chiar şi rutina devine o rutină. Mie îmi place rutina, dar nu-mi place când rutina devine o rutină. Mai pe limba noastră asta înseamnă că nu e foarte bine când cele mai sacre vise ale tale devin realitate. Rolul unui vis este să te ţină pe jar, să te aducă în clocot, să te facă să vibrezi. Or când acesta prinde materie, când poţi pune mîna pe el sau chiar să muşti din el – ce te mai face să vibrezi? Corect! Or fructele visului or un nou vis! D-ap de unde, oameni buni, atâtea vise?
Rîvna nu e un izvor nesecat. Are şi ea nişte limite de bun simţ, nu? Sau n-are….Ş-apoi vorba părintelui Vasile Ciobanu: Dumnezeu e de partea celor săraci, bătuţi de soartă, horopsiţi! Adică a celor care mereu viseză. În afară de stomac plin, ei la ce mai visează?
Cât despre fructe, trebui să mă învăţ să le prelungesc gustul, că tare repede se uită….Încep să fac conexiuni neconstructive, rozătoare cu fălcile ghiftuite, între vârsta reală şi cea calendaristică a unui om.Cine are în portofel, pe lângă 300 de lei, 150 de euro de dinţi,vreo 300 lei romăneşti şi loc pentru noi vise – e veşnic tânăr şi neliniştit (mă gândeam eu).
Erai şi tu aşa în tinereţe?,mă-ntrebă azi un tînăr, veşnic rumăn, neatins de antonimul tinereţii.Stăteai şi tu cu căşti pe urechi, cu faceboook, beatles, iar facebook , iar beatles la 11 noaptea şi visai? Stăteam! eam-ul ista de la sfărşit nu-mi dă pace. De când naiba, a început să mă preocupe nou meu prefix? De când e nou! Adică nu de mult timp. Când eram la 20, 30 păreau prea departe, acum este exact invers, de râs? Ş-apoi, după aşa alegeri, eu câţi ani o să am când Moldova o să arate măcar ca Olanda? Concluzii: accept uşor un creier dobitoc, că nu am încotro, visez pe lângă el mai greu, că nu am încotro….Pentru că eu am nevoie de inspiraţie. Pănă acum mă înspirau visele, acum visez la inspiraţie….
Şi? Gata? Nici un fel de gata! Eu încă, ohohoho…Noi femeile, nu prea suntem cruţate de prefixe. Unele îşi bagă botox cu această ocazie, altele silicon, altele ranchiună, ciudă, supărare, invidie sau….vise….Recomand insistent! Nu se vînd nicăieri şi sunt tare scumpe….vise, curate, pure, fără E-ri, efect întineritor uimitor. Savanţii din MB nu dorm noaptea, întrebându-se cum să-i facă pe oameni să viseze mai mult…
În fiecare zi pornesc să vă scriu ceva. Probabil că unii au observat că nu prea se întîmplă lucrul ăsta. Sunt mai tot timpul înreruptă. Cu cît mai multe gadgeturi mă înconjoară, cu atăt mai mari sunt şansele să nu duc la bun sfărşit un gând…Îmi place însă uneori să revin la ce-a fost întrerupt. Mai jos aveţi o selecţie din câteva texte neterminate…sau întrerupte….fenomen care, din orice punct de vedere, face rău…inclusiv la vise…
Azi am pornit să scriu şi nu am mai…
“Vouă vi se întîmplă lucruri despre care nu se povesteşte, nu se scrie, nu se spune, nu se arată?
Şi mie…
Ş-atunci? Stăm cuminţi ş-aşteptăm, inventăm teme de discuţie doar că să ne ţinem de vorbă sau cuminţi, rămânem fiecare în cuşca lui şi aşteptăm să răsară soarele..”
Pe 27 noiembrie am pornit şi nu a mai….
“Eu deja incep sa ma intreb. Eu deja incep sa te intreb. Eu deja. Mai simplu e sa fii nesincer.Dar oare e mai simplu? Cind mi se rup vorbele din gura, hop! si-mi apare reminderul: oamenii nu vor sa stie adevarul. Oamenii sunt comozi si te vor comoda. Iar incomozii pica in disgratie. Incomoda sau sinceră? Pina la urma, daca stai sa te gindesti….”
06 noiembrie
“Ieri probe la perete. Pe la 4.45 dimineaţa am ajuns în pat.A fost taaaare greu.
Azi probe la perete. Deja e un pic mai bine.
Măine probe la perete. Trebuie să fie mult mai bine.”
4 Comments
…iar eu visez să mai fiu în viață să văd și Md noastră mai… așa cum o vrem toți, sau o bună parte, excepție celor cu mintea îndobitocită și cu hemoragii pe creier…asta ca să nu vorbim de politică…
și mai visez ca într-o zi să revin în țara mea!
Buona note Nata 🙂
Salut,
mi-a placut mult familia Manciu, trei baieti- trei comori. Bravo! Am observat in ultima vreme ca te aranjezi cu tot felul de agrafe, eu in ultima vreme imi schimb cerceii, cum se numeste asta cind in toata ziua vrei sa fii alta chiar daca schimbi cel putin un detaliu?:)
Ma bucur c-ai revenit, pentru mine dimineata incepe cu blogul tau+ cafea+facebook+DESTEPATREA(unde lipseste Alina si Andrei…. pe bune, ce ma enerveaza Ilinca, in fine, Sergiu e ok deaceea urmaresc:))
Succese si Numai bine!
Si eu urmaresc doar ca sa-l aud pe Sergiu,ca Ilinca ,imi pare rau dar nu e omul potrivit la locul potrivit. Imi place si Mariana.
“Erai si tu asa in tinerete?”- cred ca putea fi reformulata, altfel face aluzie la batrinete si-ntradevar te pune pe niste ginduri.” Erai si tu asa la 20 de ani?” suna altfel nu? 30 de ani nu fac nici o diferenta de 22 sau 25 sau 28. Doar poate cu niste riduri si fire de par carunt in afara. Inauntru o femeie se simte la fel. Poate mai sigura si mai coapta ca la 20. Eu personal nu mai “calculez” anii dupa 21. La ce bun, ma simt la fel, ce au anii? 🙂 De ce zicem ca trec anii repede, odata ce ajungem sa fim mai maturi? Pentru ca nu mai tinem cont, nu tindem sa crestem mai mari, sa zic asa. La 10 vrem sa avem 16, la 16 vrem sa avem 20. Iar dupa 20, tot 20 avem.