De asta nu-mi place să scriu sms-ri de Paşte şi Crăciun….pentru că mă zacalibesc.Şi pentru că eu nu vreau să zacalibesc pe nimeni. Mai degrabă sun. Sau nu sun. E mai bine sa suni. Doar pe cine vrei tu.
De asta, probabil, am sarit peste toate urarile prilejuite de sarbatori, in speranta ca ma veti intelege. Vreau sa fiu sincera cu voi. E ceva ce nu mi se pare normal in toate aceste obiceiuri. Intii de toate superficialitatea cu care se tine un post. De aici, se uita cu tinjeala la carne, dincolo trage la tigari de-i crapa falcile. Evlaviosii iesiti din post si scapati la masa de sarbatoare. Oua inrosite cu, сhimicale. Mincare facuta joi-vineri si consumata timp de-o saptamina. Pasca si cozoncaci cu tonele, care se usuca undeva, in bucatarie. Da eu mai bine nu ma duc ipocrita la slujba de Inviere, decit sa ma duc cu 5 min inainte de a stropi preotul slanina, casul, si ouale cu agheasma. Am fost anul trecut. Diajiuns. Fie ma duc si stau cuminte toata slujba si ma las patrunsa de atmosfera, fie dorm pacatoasa. Dar nu incerc eu sa bifez de forma niste obiceiuri, in speranta ca Doamne Doamne e ocupat cu pacate mai grave, taman atunci cind fac ceva pe dos.
Ploua cu primavara. Mai. Luna mai. Sunt din nou o chisinauianca fericita. Mi se intimpla atit de rar pe parcursul unui an sa ma bucur de orasul nostru, incit vreau neaparat sa punctez momentul. Este singura luna din an cind Chisinau are un stapin, pe bune. Stapinul se numeste Mai si tine cam o luna.O luna de miresme imbatatoare, strazi nocturne, pustii si usor afectate de umbrele frunzelor proaspete. N-ar strica sa vindem pachete turistice: Chisinaul in mai. Mai verde, mai proaspat, mai curat, mai rar. A ramas doar o luna, iar eu tot nu stiu cine ar putea indeplini anul intreg functiile lunii Mai. Unul e balamut, altul necunoscut, unul e de forma, altul e mai batrin decit anii pe care ii are. Eu nu mai vreau sa aleg raul cel mai mic. Dar oare e cum vreau eu?
7 Comments
adevarat …si frumos spus:) esti bravo prin sinceritatea si simpletea ta!
si eu ador Chisinaul in luna mai…am fost dintotdeuna impresionata de schimbare dupa ce reveneam in Chisinau dupa sarbatori…e fenomenal ca dupa doua zile de vacanta si soare orasul isi schimba culoarea si atmosfera… acum sint departe si am parte de mult mai multa natura si locuri frumoase… insa Chisinaul in luna mai imi lipseste nespus…:(
Chiar ieri, venind de la tsara, dupa sarbatori, mi-am amintit senzatia de exaltare pe care o simteam cind, copii fiind, reveneam din vacantsa de Pashti intr-un Chisinau atit de veeeerde, atit de intinerit, atit de frumos! 🙂
asa este cu fumatu si … nu numai. Sa tii post inseamna sa te abtii de multe din cele “trupesti”, inclusiv si indopatu’ cu bunatatsuri, indiferent ca sunt sau nu “de POST”. Ai nostri ce fac? – merg la magazin, cumpara DE POST si indoapa cit incape, zato marca se tine si culmea – despre asta se anunta mindru “ciocolata??? nuuu, nu – eu tin post!”
Cit despre luna mai – mmmm, eu prosta il desfrutez :)))))))))))))
… de Pasti se strica mincarea aiurea, mai bine hranesti saracii cu ea… Anul asta am fost putini mai intelepti decit anul trecut… Nu s-a gatit mult si cit e de bine sa nu maninci carne
… am avut o slujba de Inviere deosebita… in fiecare an e ceva frumos, caci sunt alaturi de un om foarte drag mie, bunica, insa anul acesta a fost magic… asta nu se explica…
… abia am ajuns acasa, dupa ce am facut 11 800 pasi prin orasul invaluit de mai – linistit (poate pt ca majoritatea sunt la meciul RM – Barca), proaspat, imbietor. E atit de frumos acest Mai, incit n-as vrea sa plece.
Mie imi plac sarbatorile pentru ca ne adunam cu toata familia, iar la noi fericirea e un produs de casa.
Cind eram mai mica ma enervau toate traditiile estea pentru ca imi stricau somnul, sculatul ista la 2 si mersul la sfintit, apoi la intoarcere sa mincam si sa ne spalam cu un ou alb si unu rosu….
cind am mai crescut am inceput sa simt cu toata fiinta mea acest sentiment frumos si cald.
E adevarat ca e multa mincare si gateala asta de joi si vineri te face sa nu-ti simti picioarele, dar e placut in acelasi timp.
Dupa decesul tatalui meu toate aceste evenimente imi provocau scirba si vreo 3 ani evitam sau pursimplu evadam si gaseam tot felul de motive numai sa nu fiu de sarbatori acasa…
Au trecut 5 ani de-atunci, am un nepotel dulce. Ne adunam cu totii in jurul lui, si imi doresc aceste sarbatori, am inviat.
Probabil m-am refacut din cenusa si am inceput sa traiesc. Asteptam cu drag Craciunul!
Plus la asta trebuie de menţionat Deniile. Un obicei mai prostesc nu există, nu!
Se ard toate cauciucurile din sate, oraşe. Toate, într-o zi. Şi ce plăcere mai au oamenii să meargă la denii.