Monthly Archives

June 2011

De-ale mele

Obşarpe – criza e la modă

Acum câteva săptămâni, într-o dimineaţă însorită de duminică, mă puteai vedea  frumos îmbrăcată, alături de Valentina Vidraşcu şi Violet Malibu (fotografă) în preajma celor mai frumoase locuri arhitecturale ale Chişinăului. Hotărâsem să folosesc o bucată de weekend pentru a realiza o idee pe care o tot amânam din lipsă de timp. O sesiune cu noile creaţii ale Valentinei,  într-un context urban special: locuri din Chişinău, pe care nici timpul, nici Modârcă şi nici un primar n-au apucat să le distrugă. Mici oaze ale Chişinăului care îi dau un farmec şi  un romantism de poezie.

Am schimbat 12 ţinute şi cred că şi vreo 12 locaţii. N-a fost uşor. Mai ales că aveam un deadline cu Valentina. Să apucăm în acea duminică, la 17.00,master classul criticului de modă, venit din Rusia – Alexandr Vasiliev . Dacă nu mă convingea Valentina că merită, probabil că nu am mai fi ajuns acolo, după o zi atât de plină şi istovitoare.

Pe la 17.30 am ajuns şi noi în sală, unde pe scenă defilau modele care purtau nişte haine oribile. Iertată să-mi fie atitudinea categorică, însă eu veneam după o zi în care m-am scăldat în ţinute unice, lucrate manual, haine care îţi ţin privirea captivă şi de care cu greu te desparţi. Or pe scena defilau paiete, imprimeuri, rochii mult prea colorate şi kitchioase, haine fără gram de personalitate. Ieri lângă piaţa centrală văzusem câteva din astea şi băiatul care le vindea propunea cumpărătoarei să probeze un maiou drept pe marginea drumului, sub umbrelă. Să revenim la acţiunea de la Operă. Aşa dar master class-ul începuse cu defilarea unei colecţii prezentate de un magazin local. De aia mă scuz pentru impresii, mai ştii poate omului care vinde aceste haine, chiar îi place ceea ce vinde.

Apoi, un nene scund, cu burtică şi cu ochelari, a apărut în scenă şi a început să ne povestească, în baza unui slideshow cu imagini din Vogue, despre tot ce se poartă, ce-i la modă, ce-i trendy, ce-i cool. Vasiliev e un foarte talentat povestitor. Puţin acid, puţin tăios, are umor şi chiar dacă a insinuat că unele moldovence se îmbracă fix ca nişte femei cu moravuri uşoare, asta, mi s-a părut, că n-a supărat pe nimeni. Vasiliev e un specilist cu un foarte impresionant background. A muncit mulţi ani pentru teatre din străinătate, creînd decoruri de scenă. Ştie cum să aranjeze lucrurile pe policioară şi să povestească despre modă, fără ca să te plictiseşti.

Într-un moment dat mi-am zis: ce-ar fi să fac nişte notiţe în telefon? Omul povesteşte cu atâta pasiune despre tendinţe. Poate cineva tocmai se gândea să dea o tură pe la magazine şi nu ştia cum să-şi cheltuie cel mai bine banii.Ascultând recomandările lui Vasiliev am înţeles că în sfârşit voi fi şi eu la modă. Pentru că ceea ce se poartă în acest an, e ceea ce port eu tot timpul.

Aşa dar, moda mondială în 2011 este marcată de războiul religiilor şi criza economică. De aceea tot ceea ce sclipeşte(paiete, accesorii şi încălţăminte de lac), branduri, lux, şic,  nu se mai poartă. Se poartă tot ce are aspect de ros, uzat, şters, spălat,second hand, adică obşarpanoe. La modă e stilul Obşarpe. Picioarele se spală în ligheane sovietice, telefoanele cxu butoane se înlocuiesc cu tlefoane cu firul răsucit, găurile din haine pot fi înmulţite, ţărţămurile de altă dată revin cu succes. Ce ar fi să fac un copy paste la notiţele din telefon…iar vouă vă doresc mult succes la cumpărături estivale.

Ştiu, ştiu că pentru  unii e dureros, dar eu zic Ura! În sfârşit nu se mai poartă haine cu brandul scris pe ele. Fetelor, aveţi  şi voi puţin mai multă demnitate. Vă plăteşte cineva să le promovaţi pe piept D&G, gucci, guess şi alte prostii? Din cîte ştiu voi plătiţi pentru aceste haine. Deci voi îi plătiţi ca să le faceţi lor reclamă. Vindeţi la Yardsale tot ce aveţi cu inscripţii de branduri. Apropos, următorul Yardsale e pe 26 iunie.

În schimb, femeia din 2011 poartă: pantaloni kliosh, rochii, fuste şi bluze cu dantelă, hainele albe, palarie tip poganka,

Sunt în vogă accesoriile improvizate, handmade gen coroniţă din romaniţe pe cap, rochii extramaxi lungi şi voluminoase,

Revin în port umerii mari la sacouri, se poartă decolteu mai modest, aşa că bogăţia de acolo doar să se întrezărească, se poartă salopetele şi la modă sunt  culorile toxice, aprinse , shoking pink, galben, albastru, verzui – culoarea sticlei de chefir.

Se acceptă chiar şi combinaţia de 4 culori într+om ţinută. Se poartă poncho, coafura tip Angela Davis, accesorii măşcate(cele mărunte le puteţi trimite în concediu din cont propriu).

Sandalele grecesti, pantaloni din piele , gentile tip ruxac, hainele unisex. Precum susţine şi Valsiliev la modă este femeia divorţata, concediată pe timp de criza,păr puţin slinos, culoare naturală, blondele nu mai sunt la modă, sprâncene naturale, fără tatuaj(mare durere pentru cele care şi-au tatuat sprâncenele pe viaţă). La modă este femeia, aşa cum a creat-o Dumnezeu, fără implanturi, botoxuri, singură, pe cont propriu, dar puternică, descurcăreaţă, luptătoare.

Şi pentu băieţi avem noutăţi. Nu se mai poartă cravata. Există doar 4 activităţi care îi permit bărbatului să mai poarte cravata: în partid, la banca,la guvern, în  birou de servicii funebre. Nu se mai poartă şosetele(e criză totuşi) sau doar şosete foarte colorate. Nu se mai poartă cămaşa sub cardigan, direct pe pielea goală şi de dorit e ca bărbaţii să-şi etaleze pieptul cât mai păros. La modă sunt bruneţii cu mustaţă sau barbă.

Se recomandă să umbli neras, distrus, umilit – e criză totuşi. Bărbatul la modă  e cel îngrijorat că n-are nici bani şi nici motive să cumpere o lamă si crema de ras. Se poartă păr lung, pălăriile trilby, fularasşe la maiouri cu tăietura tip V.

Cine are măcar puţin umor, poate întrezări în cele înşirate mai sus ironia povestitorului. Inspiraţi-vă, nu copiaţi. Moda este termometrul timpurilor pe care le trăim. Am stat la primul act cu Valentina, ne-am amuzat şi am plecat în pauză să stăm la oo terasă şi să golim o sticlă de vin, pentru a corespunde cât mai bine modelului de femeie la modă,pe timp de criză…..

De-ale mele

Turma

Eu nu am cuvinte. Este uimitor cum în doar câteva zile, blogul meu – un loc cu interes redus pentru unii cetăţeni, brusc se trasnformă într-un câmp de luptă pentu ei. Îmi vine să le strig la toţi cei care au comentat la ultimul articol:Marş înapoi pe unimedia şi protv! Sunteţi dezgustători. Si voi, cei supernaţionalişti şi peste măsură încrezuţi în sine, dar cu un  nivel cam redus de inteligenţă, dar şi voi, cei cu atitudine de stăpâni pe turma, pe moldavskaya bydla. De când am scris + 1, peste zi se adunau peste 20 de comentarii, pe care le aprobam fără a le citi, iar mai apoi am înţeles că prin nefiltrarea lor am provocvat o invazie de frustraţi pe blogul meu.Care au mai şi crezut că sunt acasa, unde toata lumea arde de nerabdare sa le auda offurile nationalist-lingvist-patriotice. Hai sa va dezamagesc. Ma doare prea mult ce faceti voi, asa ca aici o să vorbim despre modă, gay,tendinţe, vacanţe…..vise,frici,eşuări şi restanţe. Iar pentru diareile voastre, poftiti pe portaluri de alti frustrati.

Tara nu va datoreaza nimic.Doar în ziua când toate etniile din Moldova vor înţelege că nimeni nu le este dator cu nimic, nici ruşii moldovenilor şi nici moldovenii ruşilor, doar atunci vor putea face loc şi pentru o comunicare nu caineasca ci omeneasca. Deocamdată, tot ce fac ruşii şi moldovenii din MD este să hamăie unuii la alţii.

Off topic. Dragi şoferiţe. Luaţi în vizor ideea achiziţionării unui sau mai multor prieteni la care să puteţi apela pentru schimbarea unei roţi, în caz de pană la miez de noapte.Şi n-ar fi rău să poată conecta nişte cleme, în caz de baterie descărcată.

Oamenii toţi, trebuie trataţi cu mare grijă. Unele clipe de nepăsare în relaţia cu oamenii pot genera cicatrice pe viaţă. La mai mulţi oameni.

Limita există. La unii e atunci când încep să aibă impresia că-s aproape de demenţă.Aici e limita.Stop.

“Pomul vietii” e un film prea bun ca sa-l vada toata lumea.In Moldova e prea putina lume buna pentru “Pomul vietii”. Dar asta nu e cel mai grav. Mai trist e ca o sala mica, plina de oameni, este tinuta intr-o caldura infernala la 137 min ale unui film, la care 3/4 din din spectatori rid acolo unde e de plins.

Eu cred că ştiu cine va căştiga alegerile. Eu cred că cei care acum prezic rezultatul alegerilor dau greş. Şi dacă greşesc eu…atunci ţara asta  încă vreo 6-8 ani n-o să ştie încotro îi este traseul şi au s-o întindă în dreapta şi în stânga activişti, ca cei pe care îi alung inapoi de unde au venit.6-8 ani? Adica eu nici la 40 n-am sa ma pot bucura de-o lumina la capatul tunelului? Fuck

Miroase a tei afară. Albinele fac conservături de tei, flori de câmp. Vine şi solstiţiul de vară.

Uite ce PR prietenos ne face Dragoş Bucurenci.

http://www.onemagazine.ro/lifestyle/opinii/articol-8328233-strasnicele-femei-de-peste-prut

Revin la subiect. Trebuie să ne mai dăm o şansă de comunicare fără pietre.Pentru că se poate. Câteva linguri de toleranta, o porţie sănătoase de bunăvoinţă, puţin fatalism şi mai mult respect pentru orice creatură de pe pâmînt.Indiferent de sex, culoare, vârstă, limbă.

 

 

 

De-ale mele

+1 la vot

De cîteva zile pe facebook pozele de profil ale multor utilizatori sunt înlocuite cu +1. Eu încă nu mi-am înlocuit-o. Dar susțin ideea.Ideea de a lăsa scârțîitul acasă și a merge la vot cu orice preț, chiar și cu prețul de a alege răul cel mai bun.
Păcat că ne apucăm să stingem focul cînd totul e APROAPE cenușă. Păcat că suburbiile devin brusc foarte importante strategic pentru candidații la primărie. Păcat că la 5 zile de alegeri, cineva suprinzător, ne amintește că nu suntem legume și deci nu e cazul să ne împărțim pe culori. E o poziție pe care o salut cu brațele deschise și o așteptăm cu toții de atâta timp, dar nu mi se pare sinceră.Pentru că e apărută peste noapte, cînd cuiva a început să-i tremure fundul din cauza unui presimțit eșec. Da, d-ul Dodon, la dvs mă refer. Sunt tristă că aveți o echipă atît de bună,care v-a făcut o campanie atât de bună, atât de bine închegată. Panotaj stradal de calitate, maiouri calitative și colorate, slogan, concert, spoturi tv – toate la un nivel de cîteva ori mai bun decît ale lui Dorin Chirtoacă. Sunt tristă că vă duce capul să vă selectați echipa de pr și nu faceți cel mai important pas: acela de a-i lăsa pe comuniști în paza Domnului și a vă construi o carieră politică fără un electorat bătut în cap, buimăcit și mai ales disperat.Disperat pentru că nu are cine să le reprezinte interesele. De ce nu vă anunțați ca un politician anticomunist care să reprezinte interesele vorbitorilor de rusă în țara asta. Acei ruși care votează comuniștii de nevoie, nu din simpatie. De nevoie, pentru că toți ceilalți eroi politici se pomenesc că avem ruși în țară numai la alegeri și întrebîndu-se cine naiba îi mai votează pe comuniști. Dar eu am rude,colegi, prieteni, fini, vecini care votează pentru comuniști. Și asta doar pentru că sunt singurul partid care cîtuși de puțin îi mai ia în seamă pe ruși. Iată, d-ul Dodon ce cred eu că ar trebui să faceți…dar asta după ce toți tinerii vor ieși duminică la vot. Toți, netoți…cine-i știe…poate acțiunea pusă la cale de mai mulți bloggeri din Moldova va avea un impact mai mare decît cred eu. De aceea mă și alătur și voi ieși și eu duminică să dansez Duck Sauce.

Așa dar, joi,la 11.50 în Piața Marii Adunări Naționale bloggerii din MD se adună, împreună cu artiști, trupa Just Friends a lui Igor Munteanu, pentru a face o repetie de dans la melodia pe care o vedeți în clip. Iar duminică, în ziua alegerilor, la 11.50 în același loc, toată lumea este chemată pentru o acțiune de solidarizare, de mobilizare la vot. Mesajul e simplu: Mergi pe la secția de votare înainte să te duci la frigărui, bronz sau vilă.
Acțiunea nu are culoare politică (deși e clar prin metoda excuderii care-i culoarea), dar mă alătur.Pentru că mă interesează, în primul rînd pentru că încă mai am de gînd să trăiesc în Chișinău, mă interesează ca și experiment pentru a testa puterea internetului și mai ales pentru că nu face nimănui rău.

De-ale mele

Swedish House Mafia.Recomandare

Până astăzi nu ştiam exact ce-a fost cu mine, când m-am dus la piaţă după peşti de acvariu şi m-am întors acasă cu un teckel.Panda, aşa am ales noi să-i spunem acestei creaturi patrupede, absolut  neasemănătoare cu ursul negru-alb.Apariţia  ei în casă nu a fost un moment chiar multaşteptat. De atunci au trecut vreo 5 luni. Azi ea este clopoţelul nostru. A făcut dezordine, dar şi ordine în grădină. Nu mai am motani obraznici, pune la punct aricii. Ieri seara am găsit-o afară, pe scaun, învelită cu o plapumă. Apoi am aflat că Sonia este cea care şi-a manifestat grija, în plină vară, să lase câinele sub plapumă.

Când vin acasă, mă întîlneşte la poartă, având coada-antenă, şi-şi bagă laba ei de câine ghiciţi voi unde, când o scap din curte în drum şi urlu după ea cu pumnul.. Cum zice maică-mea: e tare uşernică…având în vedere că e o mare plimbăreaţă şi că ar putea să se rătăcească undeva. Mă las în voia sorţii. N-o leg de gard şi cred că e un câine destul de inteligent ca să nu se piardă.Până la urmă, apariţia Pandei în viaţa noastră  rămâne o mică enigmă, mai cu seamă e produsul unei sclipiri de intuiţie. Confirmarea e mai jos.

Iată-i şi pe cei care stau în spatele acestei mafii.
Steve Angello, Sebastian Ingrosso şi Axwell, băieţiii care pe 8 martie au vândut 12,500 bilete pt un show de-al lor în doar 11 minute. Adică un pic mai mult de 1000 de bilete pe minut. A vam slabo?

De-ale mele

Binefacere cu vedete

Savelive este o organizaţie din Moldova, care se ocupă de colectarea fondurilor pentru copiii grav bolnavi. Este o instituţie nonprofit,  la care se adresează părinţii, rudele celor care au nevoie de ajutor, inclusiv financiar, pentru o porblemă gravă de sănătate. Au până acum la activ câteva succese îmbucurătoare, iar iniţiativa cu care au venit mi s-a părut, cel puţin logică. Nu noi am demonstrat că vedetele, persoanele notorii, formatorii de opinii, au mult mai multe şanse de a influenţa masele. De aceea, prin intermediul personalităţilor, diverse organizaţii religioase, de binefacere, de apărare a drepturilor, reuşesc mult mai uşor  şi mai eficient să-şi promoveze mesajul. Ceea ce şi-au pus ca scop cei de la Savelife este ca lumea să afle despre existenţa acestei organizaţii şi să fie mult mai deschisă pentru donaţii. Cum? Implicând vedetele din MD. Aşa cum era de presupus, în studioul de înregistrări a fost o mare debandadă. Toată lumea gălăgioasă, pusă pe şotii, obosită de atâtea filmări, cu planuri date peste cap. Eu mai puţin, pentru că venisem la sfârşit de zi. Erau unii lihniţi de foame. Venise şi pizza în final. Apoi filmările noastre au început să miroase a cantină. Apoi cineva a vrut la baie, apoi pe nu ştiu care îl suna telefonul. Deci se poate spune că ne-am distrat. Am ieşit cu o senzaţie foarte plăcută de acolo. Aceea că avem, în sfârşit, o mână de artişti tineri, frumoşi foc, talentaţi, unici, cu care se poate face treabă. Bani să fie. Eu aş face un musical cu ei, cu toţi, aşa ca pe Broadway. Pot cânta live, au farmec, sunt cunoscuţi…..Chiar dacă eu aş mai fi umblat puţin la versurile piesei şi mai ales la titlu, oricum mi se pare că totul a ieşit binişor. Şi melodia e drăguţa, şi voi aţi aflat despre nişte oameni care prin intermediul nostru, al vostru, pot salva viaţa unor copii.Dumnezeu să vă pazească de serviciile acestei organizaţii. Sper că singurul vostru contact cu ei ar fi să hotărîţi să oferiţi un ajutor financiar pentru un caz al vreunui copil despre care veţi afla chiar de pe site-ul savelife.infosavelife

De-ale mele

Despre producători TV, aşa cum am promis

Un mic rezumat. După anteriorul mesaj am primit circa 40 de scrisori. De la oameni atât de diferiţi, atât de asemănători.Vor, speră, visează, sunt sictiriţi, indignaţi, mă avertizează, mă ameninţă, sunt sceptici, încearcă, nu mai speră dar tot încă mai scriu, aşteaptă. 99% femei,  99 % fără nici un fel de experienţă de televiziune. Mi-am propus să răspund la toate mesajele. Fără Irina nu ştiu ce m-aş face. Cu toate că toţi care au scris vor tare, la interviu şi-au confirmat prezenţa doar vreo 15. Abia aştept să-i cunosc. Din toate mesajele, 2 sau 3 m-au făcut să vreau foarte tare să le cunosc autorii.

Şi-acum despre cei mai importanţi oameni din televiziune. Nici nu vă  puteţi imagina ce s-ar alege din toate vedetele pe care le simpatizaţi, dacă aţi afla că cei care le-au creat şi le-au produs în fiecare zi nu mai vor să se ocupe de asta. Imaginaşi-vă cum ar arăta show businessul nostru dacă fiecare artist ar avea cîte un producător în spate.

Abia după ce-am petrecut aproape un an în regia de emisie, după ce mai produc acum o emisiune, după ce-am produs singură 2 proiecte independente şi am participat la realizarea unui reality show am înţeles că nu ştiu nimic despre televiziune. Şi că nu-mi pot creşte propriul rating până când nu voi urca cei mai grei munţi în acest domeniu. Poate de asta am acceptat noul meu post. Pentru că vreau să învăţ, în lipsa unei şcoli profesioniste, din şcoala vieţii. Instituţia producătorului tv este deocamdată mai mult o teorie pe la noi. Bine, de 1 an încoace, după apariţia mai multor televiziuni în Moldova, cuvântul producător tv a început să răsune mai des. Dar asta, din păcate, nu înseamnă că ei au devenit suficienţi pentru câtă muncă ar fi pentru ei. Ştiţi care, după mine, ar trebui să fie cele mai căutate şi bine plătite meserii în tv?  Un producător bun,un cameraman bun,un editor bun, un grafician bun, un specialist în marketing, un copywriter.

Fiind vorba de producător, în domeniul ştirilor încă se mai poate numără o mână de oameni care îşi ţin nasul în vânt, au o intuiţie bine dezvoltată, pot fi promţi şi rapizi, ştiu cum trebuie să arate o ştire, ştiu cum reacţioneze dacă le pică o ştire.

Cât despre divertisment, aici stâm prost de tot. Aşa cum nu prea am avut divertisment până acum ţară, nu avem nici oameni care să poată genera un produs de divertiment profesionist . Aceasta meserie, mi se pare că nici nu există în nomenclatorul de profesii din Moldova. În ţarile civilizate, producătoii tv sunt unii dintre cei mai bogaţi şi vânaţi oameni.

Ce face un producător tv? Este, întîi de toate, un om trecut puţin prin viaţă. Prieteneşte cu intuiţia, un bun organizator, un om care ştie să fromuleze un concept,vede lucrurile altfel, ştie cum să transforme lucrurile care le vede altfel în imagine de televiziune: începând cu generice, platou, stil de montaj al imaginii, vestimentaţie prezentator. Producătorul  bun nu e doar acela care se mulţumeşte cu apariţia produsului său pe post, ci şi acela care caută cum să promoveze cât mai original, să-l cizeleze, să nu uite să-i dea un suflu nou. Producătorul e cel care ştie să-şi aleagă corect echipa. Fără ea nu faci mare lucru. Fie este vorba de 2 oameni sau 20 . Producătorul bun este acela care ştie să-şi calculeze perversiunile imaginaţiei ca să facă un buget. Producătorul bun niciodată nu va scoate un produs în emisie fără a face unul pilot. Ca să înţeleagă eventualele gafe şi să le repare. Producătorul bun niciodată nu bate pasul pe loc,altfel se bâhleşte.Este capabil să muncească contra cronometru.Este foarte curios, permanent pescuieşte oameni, subiecte, istorii şi nu uită să-şi mângâie oamenii din echipă. Producătorul este responsabil şi noaptea îşi visează emisiunea. Poate de aceeasta voi fi nevoită să renunţ la Prânzurile mele în Aer de la Aquarelle FM. Pentru că pentru toate cele enumerate mai sus este nevoie de timp. Iar dacă timpul trebuie împărţit între ceea ce produci tu şi ceea ce produce un întreg depatament, trebuie să renunţi la ceva. Altfel crapi. Eu deja simt asta. aşa că la final de iunie mă las de radio. Cel puţin pentru o perioadă.

Vă rog să mă credeţi că cele expuse mai sus sunt doar concluziile mele şi deci nu trebuie luate drept postulate biblice. Dacă v-aţi regăsit printre cele scrise mai sus, înseamnă că aţi putea să  intraţi în cea mai interesantă şi acerbă lume a unei profesii aproape inexistente în ţara noastră, dar deja atât de necesare.

Deocamdată, aştept să-i cunosc pe cei care au reacţionat la primul meu mesaj.

nata.albot@jurnaltv.md

P.S. În următorul meu post: despre tedinţele modei 2011, după întâlnirea cu Aleksand Vasiliev, despre o noua sesiune foto cu noile creaţii ale Valentinei Vidraşcu şi un videoclip la desert cu vedetele noastre.

De-ale mele

Cauti de lucru, intra aici

Toata viata mea, dadacele si menajerele mi le-am gasit prin makler. Unii or fi zicind ca-s nebuna, avind incredere in anunturi de ziare, dar eu sunt de alta parere. Organizam interviuri, cite 4-5 pe zi si imi alegeam omul. In urma unui articol cu un titlu similar, postat anul trecut, am reusit sa o descopar pe Anastasia Cires. Nu s-a speriat nici de promisiunile mele de a nu prea avea viata personala, par pe cap si alimentatie sanatoasa. Din momentul intrarii in TV ca reporter, m-a facut sa-mi fac mai multe planuri in privinta ei. Intimplarea a facut ca Nastea sa ramina insarcinata. Asa ca nu am putut valorifica potentialul pe care l-am descoperit gratie unui anunt de pe blog. Astept marea zi din viata Anastasiei, iar apoi si revenirea ei printre noi. Hai, Nastea, eu, stiu, ca nu-i usor, dar tu poti.

Se prea poate că acum, în sfârşit , voi scrie mai des. Dar există multe şanse să se întîmple şi invers. Ştiu, n-am uitat. Calitatea şi nu cantitatea contează. Iată deci, încerc din răsputeri să încheg un mesaj calitativ, cu o noua povara profesionala,cea mai grea de pina acum.

M-am tot gândit cum ar trebuie să se manifeste schimbarea în mine referitor la cele mai recente schimbări din viaţa mea profesională. As vrea sa cred ca nicicum.Probabil asta va insemna intersectarea mai profunda cu citeva alte destine de oameni. Ceea ce n-ar putea trece fara consecinte. Insa o interventie chirurgicala clasica voi incerca sa evit. Eu nu as umbla la mine. Decit foarte putin.As vrea sa invat sa vad mult mai bine lucrurile in avans, as vrea sa nu-mi pierd senzatiile olfactive in fata a ceea ce e lipsit de creativitate sau plictisitor. As vrea sa nu-mi fie afectat echilibrul meu de libertate si bun simt,de care parca n-am abuzat pina acum. Si as mai vrea sa treaca nu mult tim ca imaginea locului in care muncesc sa se schimbe din cea “de pe azi pe maine” in cea a unei televiziuni cu in care muncesc profesionisti fara exceptii. Ca sa inteleg incotro sa merg, chiar din prima zi a intrarii mele am facut un formular prin care angajatii Trustului au fost rugati sa-si mute opiniile de pe coridoare. Nu cred nici o iota din tot ce scrie in tabelele cu audienta care vin zilnic pe posta. Si nu pentru ca scriu cifre proaste pe alocuri, ci pentru ca singurele audiente cu care traieste piata media din MD sunt eronate. Cu incalcare grava a conditiilor obligatorii pentru a asigura veridicitatea datelor. Asa dar, mi-am facut propriile date de audienta si e tot mai bun decit AGB.
M-am bucurat sa descopar ca muncesc cu oameni variati, deci pupcureala in masa, dar si ostilitatea fara motiv, for fi 2 extreme care se vor evita. Optiunea generala a colegilor mei insa, coincide in mare cu motivele mele de a face acest sondaj,adica, 95% din presupuneri s-au adeverit: visavis de calitatea emisiunilor, calitatea prezentatorilor,calitatea editorilor si a cameramanilor. Au fost oameni care au decis sa nu participe la sondaj. Primul motiv: le sunt antipatica. Le sunt antipatice schimbarile si intreaga lor existenta. Formularele nu au fost personalizate, dar i-am rugat sa semneze doar pe cei care au idei de noi proiecte. Am avut si citeva din astea.Ceea ce ma incinta. Daca intr-un val virtej cum e televiziunea, printre oamenii deja prinsi in creatie mai rasar idei de noi proiecte si acestea pot fi realizate, nu pot decit sa ma incint.
Viziunea mea in pr invinta unei televiziuni la care mi-ar placea sa ma uit sunt semiformate. Nu vreau sa vad oameni cu spuma de lapte la gura discutind despre reforma in justitie, pentru ca nu-i cred. Asa cum nu vreau sa vad reportaje de 6 min despe nimic. Cine nu face munca de teren, nu are voie sa vina in fata oamenilor. Sa te vezi la tv e misto, dar cita responsabilitate baga fiecare in aparitiile sale in fata oamenilor?

Acestea fiindu-mi gindurile, va indemn sa prindeti la curaj si sa-mi scrieti. Sunteti un om de tv cu experienta si cautati o echipa interesanta in care sa munciti? Stiu ca cei cu experienta nu prea cauta de lucru,oricum sper. Nu aveti experienta, dar sunteti gata sa faceti voluntariat ca sa o acumulati, in eventualitatea ca cineva sa va aprecieze simtul umorului, viziunile si creativitatea? Cu voluntarii voi fi foarte selectiva, altfel raminem fara oxigen in redactie. Cunoasteti pe cineva care credeti ca ar fi o gaselnita pentru tv? Monteaza sau filmeaza sau stie sa comunice extraordinar?Scrieti-mi la nata.albot@jurnaltv.md. Iar urmatorul meu articol va fi despre institutia producatorului tv, o meserie cu prea putini practicanti. Iar ei, la cite televiziuni avem in MD , ar trebui sa existe de vrea 3 ori mai multi. Ca sa ai pentru cine sa te bati. N-ati hotarit unde sa mergeti la invatatura? Alegeti ceva cit mai aproape de aceasta meserie. De lucru se gaseste. Nata Albot. Mai nou, Producator General Jurnal TV.

P.S. Off, Albot asta…..