Soacra-soartă

Hai noroc!În ultima vreme îmi vine doar să scriu că sunt bine, mulţumesc, muncesc, dorm cît pot. Şi cum îmi vine, aşa se şi duce. Alteori mă ia valul să vă povestesc tot felul de istorii pe care le aflu, dar când descopăr noaptea că am lăsat laptopul la serviciu, mă târâi până la pat şi adorm fericită, că nu trebui să prestez servicii  propriului meu blog. Fac azi un test. Vă povestesc despre nimic. Dacă merge, voi scrie mai des.

Dacă primăvara în Moldova se lasă cam mult aşteptată, cu toamnele n-avem probleme. La-nceput de august e clar că vine. M-am întrebat ieri dacă nu cumva ar merita de prins ultimele reduceri de prin Europa.  Vara asta, pentru prima dată, nu a mai stat prin aeroporturi la ALL PASSPORTS. Am călătorit ca un cetăţean european. Ce să  zic? Nu e o diferenţă prea mare. Decît că mai economiseşti timp şi nu trebuie să răspunzi la nici un fel de întrebări. În capul meu  însă, mai rămân nişte bariere de mişcare pe care încă nu le pot depăşi. Şi de fiecare dată, cînd am un chef să ies din MD tradiţional, prima reacţie este: Am, nu am, viză? Dacă aţi revenit de la un shopping calitativ, daţi-mi o sugestie. După, nu-mi rămâne decât să aştept pînă îşi ia liber într-un weekend colega mea de shoppind şi Hello kilograme de terfe inutile, adunate peste ani într-un dulap care rămâne tot mic. Apropos, nu uitaţi de Yardsale. Mâine, duminică, pe la 14.00, tot la Uniunea Scriitorilor. De data asta nu vând. De data asta doar relax.

Ai mei au grijă în fiecare zi să-mi pună în traistă vitamine din grădină, eu am grijă să revin acasă cu traista goală. Încerc să-mi croiesc timp pentru sport, deocamdată doar cîteva kilograme ruşinoase îşi croiesc loc în existenţa mea. Şi parcă n-aş mînca mult. Probabil că metabolismul nu e doar o invenţie  bună de a explica tot felul de lucruri inexplicabile, el chiar există. Să fi avut vreun tabloid în MD cu siguranţă scotea un titlu: Ruşine! Nata Albot luptă cu greutatea!.

Pe naiba, nu lupt, doar mă împotrivesc. Mă scol dimineaţa la 6.30, beau 2 pahare cu apă şi pornesc televizorul  ca să prind Deşteptarea. Fac exerciţii, yoga, cu pixul în mână, fac notiţe, mă enervez, mă bucur, sunt mândră. Nu-mi imaginez să fac sport dimineaţa altfel decât aşa. Altfel, mă plictisesc.  Apoi vine Deşteptarea în casă. Eva răsare pe uşă exact cum răsare soarele şi se apucă să se uite şi să comenteze tot ce vede la tv…apoi se aud paşi de Sonia pe scară.

Urmează o zi ca altele 6. Cu multă bătaie de cap, notiţe pe margine de agendă, şedinţe cam lungi, dar deocamdată utile.  Acum totul e la puterea a 3-ea.  Pregătiri, traininguri – despre asta să vă scriu? Nu, nu cred…

Atunci, fără a intra în prea multe detalii, vă voi spune ce am descoperit acum cîteva zile. E vorba despre o poveste mai veche şi nu foarte plăcută din viaţa mea, în urma căreia am luat o decizie dureroasă care abia la cîţiva ani distanţă a fost pusă în aplicare. Un om, pe care nu l-am cunoscut personal, dar care a avut un rol important şi care a contribuit nemijlocit la luarea deciziei mele, atunci parcă a dispărut, s-a evaporat. Şi eu mă tot întrebam: Cum e posibil ca într-un oraş atît de mic, să nu dai niciodată în atâţia ani, nas în nas cu acest om. Şi când am încetat să mă mai întreb, omul a apărut pe o cărăruie, iar eu care nu am văzut niciodată omul la faţă, i-am întins mîna şi prin răcoarea pe care am simţit-o în palmă, dar şi printr-o zvâcnire de inimă am recunoscut sursa unei suferinţe trăite mulţi ani în urmă. Omul e bine mercy, iar eu n-am apucat să-i zic tot ce năzuiam în aceşti ani.Reproşuri, învinuiri, tras de păr, un pumn în nas, eventual.Pentru că nu mai contează. Şi dacă ai sta bine să te gîndeşti, sunt o sumedenie de lucruri extrem de importante, dar extrem de importante, care fac universul să tremure acum şi care peste ceva timp, dacă n-ai făcut paşi radicali, se adeveresc a fi atât de inutile. Uite-aşa e soacra-soartă.Are grijă să-ţi le servească pe toate la timpul lor. Şi di bravo am fost eu. V-am spus o poveste care a fost şi nu mai este şi din care nimeni n-a înţeles nimic.

Mîncaţi cît mai multe vitamine şi cărţi mici şi interesante, beţi cît  mai multă apă plată şi iubire,băgaţi în voi cît mai puţină politică şi cît mai multă comunicare vie, renunţaţi la mezeluri, chipsuri şi fiţi sănătoşi.

Comentarii