Avem brazi. Avem oameni.

Buna mea prietenă Natalia Morari spune că încă nu totul e pierdut, dacă oamenii fac asemenea brazi şi mi-i trimit. Eu încă îi mai aştept. Şi de fiecare dată când îmi deschid mail-ul, cu sufletul la gură citesc mesajele voastre  şi vă admir creaţiile . Din păcate, artiştii tineri din Moldova ştiu doar să se plângă din cauza că s-au născut într-o ţară a imposibilităţilor, dar nu par să fie receptivi la asemenea idei. Cine ştie, ce artist tocmai a ratat şansa de a fi descoperit prin bradul său şi apoi să primească oferta de a-l decora pe cel din centrul Chişinăului.

Apropo, despre cum arată Chişinăul anul acesta. Considerabil mai bine decât in toţi anii de până acum. Şi ideea cu ţurţurii luminescenţi e bună şi faptul că sărbătoarea nu se termină imediat cum începe alt sector. Dar bradul, tot şchiopătează. Şi mai ales şchiopătează imaginaţia celor care au hotărât să pună iluminarea bradului chişinăuian pe regim de licărit rapid. Aşa încât nu mai înţelegi cum arată bradul în ansamblu, acesta este iluminat pe bucăţi, şi aceste bucăţi licăresc atât de rapid, încât într-o ţară civilizată, familiile celor bolnavi de epilepsie ar cere ca iluminatul în halul acesta să fie oprit, pentru că oboseşte ochiul şi provoacă crize de epilepsie. Am primit brazi din Râşcani, din Croaţia şi din SUA. Am primit brazi de la mămici care stau acasă cu bebe, de la meşteriţe şi chiar şi de la băieţii de la presa sportivă. Un sincer mulţumesc. Acum decid soarta brazilor voştri. Urmează să-i expunem, iar apoi şi o licitaţie. Dar toate la timpul lor. Deocamdată, vă urez multă inspiraţie şi măcar cîte vreo 10 brazi trimişi în fiecare zi pe adresa mea: nataalbot@gmail.com

Comentarii