Apropo de postarea anterioară. Pe naiba. Nimic nu durează mai mult decât e nevoie ca să înțelegi că nimic nu durează. “Pt clipa fericirii, ce o clipă ține poate.” Și acum îmi amintesc de această frântură de poezie de pe peretele din clasa de fizică. Pe-atunci mi se părea prea efemeră. Acum știu exct ce-a vrut să spună poetul. Și profesorul de fizică.
Tot mai prețios începe să mi se pară somnul la peste 30 ani. Cineva mi-a spus că e suficient să dormi o oră și jumătate sau orice ciclu complet din 1,5 ore înmulțit la cît vrei tu. Important e ca durata somnului să fi divzibiă la 1,5 ore. Cică, doar așa creierul reușește să aibă o odihnă calitativă, iar organismul se poate regenera. Așa că azi mai bine dorm.Oricum Vip Magazin m-a pus a 2-a în lista celor mai tari 50 bloguri. Noroc că-s cu A în familie. La școală credeam fix invers. Bineînțeles că e mai sexy acest clasament, decit clasamentul nesexy al celor mai sexy. 50 bloguri e cam mult ca să le citești pe toate. De aceea eu nu citesc nici unul. Și nici pe al meu nu l-aș citi. Păcat că nu-s atât de multe bloguri, ca să te simți oarecum mai special, în obiceiul de a vorbi singur cu tine pe net. Cred că unul dintre cele mai triste lucruri care i se pot întîmpla cuiva este să fie lipstit de posibilitatea de a comunica. Ciudat însă fenomen se întîmplă. Folosim internetul, cel mai periculos inamic al comunicării vii, pentru a comunica, virtual ce-i drept. Inventăm medicamente de la care ne îmbolnăvim și cu care ne și tratăm. Dar ne tratăm noi oare?Iată întrebarea. Totul e atât de lipsit de sens în socilizarea virtuală.. Sau poate cineva nu crede asta, citind acum monologul meu virtual. E o lume prea ostilă. În viața reală oamenii îs mai ipocriți sau au mai mult bun simț. Ceea ce uneori e același lucru. Și de asta se mai abțin de la a-și expune ostilitatea. În lumea virtuală libertatea de exprimare este însă greșit percepută. Și nu e de mirare. Deci mai bine dorm.
Scrieți-mi cât timp vă ia despărțirea de lumea virtuală. Adică din momentul deciziei de a închide netul și pănă la închiderea reală. Mie azi mi-a luat 40 min.
P.s. Sper să ajung in sfîrșit să fac niște poze în locul din care puteți lua oricînd cafea la pachet. Mie tare mi-a plăcut. E unic în Chișinău. Dar nu vreau vorbe, vreau să vă arăt imagini, ca să-l laud pt bunul gust pe proprietar.
10 Comments
astept poze ca sa aflu si eu de acel local. sper ca este prin centru undeva 🙂
vezi ca nu e chiar lipsit de sens monologul tau 🙂
Salut! Da eu stiu de care local este vorba – de cea mai iubita si adorata de mine cafenea – TUCANO COFFEE! Love. Peace. Coffee….. Am ghicit??? :)))))
unde se afla???????
str.Bucuresti intersectie cu str.A.Puskin, vis-a-vis de “La Taifas”.
Uneori imi i-a o ora alteori 5-30 secunde!
Ca de obicei, ador postarile tale, sunt atat de.. “reale” si sincere.
Astept cu nerabdare informatii despre unicul loc din Chisinau de unde poti lua cafea la pachet! 🙂
Da, draga Nata, anume lipsa de comunicare este problema secolului, iar emotiile le exprimam prin a folosi omuletii ce zimbesc sau pling …
Iar luind cafeaua la pachet si alergind in fuga acasa sau in alta parte, ne priveaza de inca o comunicare reala.
Posibil ca internetul este boala secolului si intradevar ocupa prea mult timp liber… Dar virtual comunic nu cu prietenii cei apropiati, dar cei care se afla peste hotare sau chiar cu prieteni straini. Cunosc in asa mod multe lucruri interesante despre tara direct de la aborigeni…si concomitent aprofundez cunostinte de limba straina – este foarte util !!!
Referitor la TUCANO COFFEE – e un local foarte placut, dispune la comunicare, plus vezi lumea trecatoare peste geam… Salutari la Olga Cebanica cu care ne intilnim des acolo si vorbim…vorbim…volbim….
În viața reală oamenii îs mai ipocriți sau au mai mult bun simț.
În lumea virtuală libertatea de exprimare este însă greșit percepută.
CORECT CORECT CORECT
Eu stiu ca este nevoie de doar o jumatate de ora de somn in timpul zilei pentru a te reface comlet….