Am o idee

N-am fost acolo, dar lumea zice că la Tedx s-a plictisit. Și chiar ziceau să ceară înapoi cei 200 lei dați pe bilet. Pe unii i-am convins eu să meargă. Nu-mi pare rău decît de faptul că data viitoare îmi va fi mai greu să-i conving. N-am întîlnit un om care să laude ediția recentă. Avînd propria experiență, deloc simplă, de paricipare la Tedx, cred că oamenii au idei, dar nu și capacitate de a împărtăși captivant. Fie nu au timp suficient să se pregătească. Pentru că un om interesant este undeva implicat, ceea ce nu-i permite să se pregătească mai minuțios, cu un slideshow, cu o prezentare în power point, cu un performance mai deocheat. Fie organizatorii sunt prea indulgenți cu participanții și le permit să vină oricum, numai să vină. Le doresc mai mult succes în edițiile următoare.

Cred că oamenii trebuie să împărtășe ideile atunci cînd îi obligă serviciul, cum sunt tinereii angajați pe post de consilieri la politicieni. Sau atunci cînd ideea a crescut atît de mare, încît nu mai încape înăuntru și vrea neapărat să iasă afară. Deci pentru a împărtăși idei nu e sufiecient să creadă cineva că tu ai idei. E important să poti tu pune mâna pe ea, pe idee.Să o simți. Să fie palpabilă. Dar mai ales să știi cum organic, atractiv și conceptual să fie transmisă.

În ultima vreme am tot fost invitată să inspir studenți, tinere-lideri, business women și liceeni. În unele cazuri am refuzat, în altele m-am abținut, ca să refuz, de fapt. Habar n-am de ce. Poate că sunt sătulă de vorbe aiurea, în van. Și mai ales sunt foarte complexată în a-mi face un loc sub soare cînd vine vorba de un public nou. În cele mai multe cazuri eu le sunt oamenilor atît de neinteresantă cu ideile mele, încît la întrebarea cu ce aș putea să vă fiu de folos, auzeam întebarea: spuneți-mi cum să ai succes în viață? Deci unora refuzul meu de a-i inspira pe alții li se părea o aroganță. Mai bine arogantă decît ipocrită.

Mă inspiră oamenii care nu caută să inspire. Fiecare îi are în viața sa. Iar cei de la televizor nu inspiră, decît atunci cînd știi exact ce te fascinează în om și vrei să te molipsești și tu cu asta. Mă inspiră antrenoarea mea de sport, profa de pictură a Evei, părinții mei, fermierul Ion Ciocan, Tamara Șchiopu, șamd. Oameni care nu se văd, dar se simt.

Ideile se zămislesc, se macină, se rodează, se screm, mor sau se nasc. Ideile sunt combustibilul nostru. Și dacă ești capabil să le realizezi singur – ești un Dumnezeu al micului tău univers. De cele mai multe ori pentru realizarea ideilor e nevoie de echipă, de drepte și stîngi, de generatori și executori. Și mai ales, fertili la idei sunt oamenii care și-au găsit rostul și locul. Eu mi-am luat prea în serios și locul și rostul. Acum din mine n-a mai rămas decît ficatul. El îmi dă idei. Cum ar fi că mâine dacă nu mai ești, la muncă ve fi înlocuit cu altcineva. Acasă nimeni nu te va înlocui, insă. Iar acasă, oamenii te vor mai mult cu sănătate decît cu idei.

Am o idee! Ce-ar fi să nu mai avem atîtea idei? Sau măcar să găsim o soluție cum să-i împiedicăm pe alții să-si realizeze ideile.Alţii de pe la ministere şi primării.

Comentarii