De cîţiva ani, la sfârşit de aprilie şi început de mai, a devenit deja o tradiţie ca să plec puţin mai departe de casă. În timp ce la ChIșinău, cu chiu cu vai, era marcată Ziua Tricolorului, eu, vorba cântecului Adei Milea, mi-am pus patriotismul în raniţă, am trecut graniţa şi m-am alăturat celor peste 700 mii de oameni care s-au adunat ca furnicile la muşuroi, să sărbătorească Ziua Reginei, la Amstedam. Ziua în care se şterg orice hotare de vârstă, culoare, opţiuni politice sau sexuale. Ziua în care există o singură condiţie pentru a face parte din gaşcă – să porţi oranj. O fi având olandezii probleme,poate chiar mai mari decât ale noastre. Dar nu ştiu cum naiba fac aşa încât sărbătoarea lor să devină atât de populară încât să adune atâţia turişti străini. Cert e că în suflet sunt nişte petrecăreţi şi negustori înăscuţi, iar talentul de a transforma cheful din ogrăjoara lor într-un chef internațional – nu e doar simplă chestie de marketing. 30 aprilie în Olanda este ziua când poţi vedea multă lume dansănd, cântând, bând, mâncând, navigând pe canale aglomerate, pe bărci de toate mărimile. Şi este unica zi din an când olandezii sunt lăsaţi să-şi vândă obiectele uzate din casă. Dar ce vechituri! Rochii vintage din anii ’50 cu 3 euro….păpuşi de porţelan cu 25 cenţi, centuri de 50 cenţi, tablouri cu 1 euro pt 4 buc…broşe de prin sec 19 cu 3 euro şamd. Mai multe le veţi afla din imagini…
În loc de Wellcome to Amsterdam!
Toată lumea are ceva de făcut. Nu şaşlîc. Vând, cumpără. Cântă şi dansează. Este uimitor cum într-o curte mică, unde numai vecinii se adună, poţi să suprinzi o trupă, cu o vocalistă minunată. Cineva îţi şopteşte că cea care cântă e chiar interpreta Anouk.Cruto zic eu şi nu ştiu cum să-mi stăpânesc un continuare emoţiile de uimire pentru tot incredibilul din jur.
Oranjul e peste tot. Sub orice formă. Şi nimeni nu caută să fie orginal, ignorând această tradiţie cromatică. Dar noi, moldovenii, cu ce culoare am vrea să ne identificăm? Hai întîi să vrem să ne identificăm.
Distracţia de pe barcă am încercat-o anul trecut. E haios, dar îţi mănâncă prea mult timp. Or pe uscat se întâmplă atâta veselie.
Şi eu am purtat oranj.Şi aş purta o culoare care i-ar uni pe toţi moldovenii. Noi suntem mai bogaţi. Noi avem di tăti culorile.
Un capitol aparte în Queens Day îl au copiii. Dar despre asta în următorul reportaj.
11 Comments
mdaaaa .. NOI – Hai întîi să vrem să ne identificăm. Tu – esti BRAVO!! Eu – tare as fi vrut sa fiu cu tine acolo .. pup
mdaaa,noi suntem departe de feeria de la Amsterdam…..cu bradul nostru de Craciun si ouale dei PMAN….Tu,insa ,Nata,ne-ai adus o briza proaspata de-acolo,Si asa-ti vine sa te imbraci in oranj si sa te duci naibii din tara noastra pestrita!!!!Dar nu,noi suntem patrioti,noi sunteem copiii acestei natiuni care privesc neputinciosi cum cineva ii bea laptele matern…Asta-i Moldova noastra!!!!
foarte frumos…dar de ce atit de putine poze ai postat? te rog mai posteaza sint sigura ca avem la ce ne uita si la ce spera…Mersi pt frumos….
Of si eu de cand zic sa plec din tara asta macar la prasit pe undeva. Iaca, degraba sfecla iese..Zaodno si lumea oi vede-o… Promenada cu sapa pe umar prin europa… ))))
a fost si timpul frumos, super
Vreau si eu! Nata, ti-ai cumparat ceva?
Cite ceva:))
Vamesii n-au gasit? :)))
cine cauta gaseste, spune un vechi proverb olandez
arati minunat ,te prinde culoarea
Nata scrii foarte frumos despre tot ce e frumos… adorabil!!! o plăcere să citesc!