Monthly Archives

May 2012

CĂLĂTORII

FOTOREPORTAJ 2: OAMENII LOR

Ultimul om pe care l-am văzut azi, era când mă întoarceam noaptea acasă. A picat în lumina farurilor de la maşina mea şi s-a aflat în această lumină fix 3 sec. Timp suficient ca să înţeleg că nu vreau cu această imagine să rămân în capul meu, înainte de somn. Era tuns, avea mustaţa tradională a moldovenilor, avea o burtă mare tapetată cu un maiou alb, care se îmbracă de obicei doar sub cămaşa şi mai purta un costum sportiv alb,fosforiscent. Avea ciorapi albi şi şlapi, iar în gură sugea pofticios o scobitoare de dinţi. Stătea în întuneric şi aştepta.

Nu-i rău deloc să poţi vedea de toate în viaţa asta. Şi oameni de-ai noştri şi oameni de-ai lor. Şi mai ales e neplăcută senzaţia asta că la ei oamenii sunt mai frumoşi decât la noi. Că doar nu e așa. Probabil e doar o senzaţie. La ei scobitorile sunt folosite pentru scobit între dinţi. Ce prostie…

11 May 2012
CĂLĂTORII

FOTOREPORTAJ 1: SĂRBĂTOAREA LOR

De cîţiva ani, la sfârşit de aprilie şi început de mai, a devenit deja o tradiţie ca să plec puţin mai departe de casă. În timp ce la ChIșinău, cu chiu cu vai, era marcată Ziua Tricolorului, eu, vorba cântecului Adei Milea, mi-am pus patriotismul în raniţă, am trecut graniţa şi m-am alăturat celor peste 700 mii de oameni care s-au adunat ca furnicile la muşuroi, să sărbătorească Ziua Reginei, la Amstedam. Ziua în care se şterg orice hotare de vârstă, culoare, opţiuni politice sau sexuale. Ziua în care există o singură condiţie pentru a face parte din gaşcă – să porţi oranj. O fi având olandezii probleme,poate chiar mai mari decât ale noastre. Dar nu ştiu cum naiba fac aşa încât sărbătoarea lor să devină atât de populară încât să adune atâţia turişti străini. Cert e că în suflet sunt nişte petrecăreţi şi negustori înăscuţi, iar talentul de a transforma cheful din ogrăjoara lor într-un chef internațional – nu e doar simplă chestie de marketing. 30 aprilie în Olanda este ziua când poţi vedea multă lume dansănd, cântând, bând, mâncând, navigând pe canale aglomerate, pe bărci de toate mărimile. Şi este unica zi din an când olandezii sunt lăsaţi să-şi vândă obiectele uzate din casă. Dar ce vechituri! Rochii vintage din anii ’50 cu 3 euro….păpuşi de porţelan cu 25 cenţi, centuri de 50 cenţi, tablouri cu 1 euro pt 4 buc…broşe de prin sec 19 cu 3 euro şamd. Mai multe le veţi afla din imagini…

În loc de Wellcome to Amsterdam!

Toată lumea are ceva de făcut. Nu şaşlîc. Vând, cumpără. Cântă şi dansează. Este uimitor cum într-o curte mică, unde numai vecinii se adună, poţi să suprinzi o trupă, cu o vocalistă minunată. Cineva îţi şopteşte că cea care cântă e chiar interpreta Anouk.Cruto zic eu şi nu ştiu cum să-mi stăpânesc un continuare emoţiile de uimire pentru tot incredibilul din jur.

Oranjul e peste tot. Sub orice formă. Şi nimeni nu caută să fie orginal, ignorând această tradiţie cromatică. Dar noi, moldovenii, cu ce culoare am vrea  să ne identificăm? Hai întîi să vrem să ne identificăm.

Distracţia de pe barcă am încercat-o anul trecut. E haios, dar îţi mănâncă prea mult timp. Or pe uscat se întâmplă atâta veselie.

Şi eu am purtat oranj.Şi aş purta o culoare care i-ar uni pe toţi moldovenii. Noi suntem mai bogaţi. Noi avem di tăti culorile.

Un capitol aparte în Queens Day îl au copiii. Dar despre asta în următorul reportaj.

11 May 2012
De-ale mele

Despre intransigenţa alchimiei spiritual-materiale a trecutului, prin prisma viiitorului incandescent

Noroc de mine. Eu nu fac parte din blogosfera moldovenească. Pentru că mai jios de atât nu se putea. Pentru mine, dacă aș fi fost numită un câine turbat sau măcar o cățea turbată – ar fi fost o adevărată onoare. Sincer, eu absolut deloc nu m-am simţit ofensată cândva de replica lui Muruianu. Ba mai mult, am luat-o ca un compliment. Pentru că un câine turbă nu de viaţă bună. Turbat devine câinele fără stăpân. Aşa mi se păreau până nu demult şi blogherii noştri. Liberi, coloraţi, unici şi turbaţi. Şi asta era minunat. A fost adică….

Dragi navigatori de bloguri. Cei care ar da “un ban” pe blogosfera moldovenească. De acum o săptămână aceasta nu mai reprezintă câini turbaţi. S-a găsit un stâpân să-i vaccineze. Felicitări pentru stăpân, nu şi pentru câini. De aici încolo, ei se vor hodini pe pernuţe de catifea şi nu vor mai sorbi bere ieftină. De aici încolo, ei vor merge în workshopuri de bune maniere, se vor spăla la fund cu premii împărţite tot de stăpân, se vor linge unii pe alţii la fundişor şi vor transforma Blogovăţul în cea mai mare competiţie de lins la fund. Iar cel care va linge cel mai iscusit, va avea avea mulţi, mulţi , mulţi, mulţi…..bani.

Cineva mi-a spus că cel mai corect este să nu scrii nici de rău, nici de bine. Asta îl enervează pe stăpân foarte tare. Eu n-am putut. De-o săptămână trăiesc o mare decepţie. S-au dus 20 de căini turbaţi şi s-au întors aproape tot atâţia miei. Tot ce pot spune despre voi, se încadrează în 1,45 min din îndrăgitul meu meu film cu desene animate – Mowgli. Nu vă pierdeţi prea mult timpul. Urmăriţi acest video de la 16.10 şi până la 18.05. Succes şi adio, ex-câini turbaţi.

P.S. Propun să nu mai amânaţi mult cu această idee. Offline-le trebuie urgent comercializate. Se poate face o minunată afacere din asta. Multă lume e gata să plătească pentru un cântat în dudcă, bine organizat.

Acum o lună, din numele Jurnal TV, am invitat bloggerii la un offline, ca să vedem ce se poate face cu blestematele gherete din Chişinău. Şi noi am avut apă dulce şi biscuiţi.Şi ora era de seară, când toţi demult terminaseră munca. Ştiţi câţi au venit din cei invitaţi? Nici unul. Şi chiar dacă veneau, asta nu le-ar fi  iertat prosti-tuarea noţiunii de blogger.

8 May 2012
De-ale mele

Pune un like!

Vă pregătesc un fotoreportaj superb din ultima mea călătorie în paradis. Dar până atunci, urgent uitaţi-vă la acest reportaj, realizat de colegii mei. Şi nu uitaţi să puneţi un like. Concluzia: prezenţa şi comunicarea ta din lumea virtuală cum ţi se pare acum? Penibilă, haioasă, lipsită de sens sau absolut necesară….

3 May 2012