Vastele pământuri pe care le au canadienii se cuceresc prin drumuri noi. Așa un drum a fost tras în spatele casei în care stau eu acum. Pe marginea acesui drum au răsărit câte un rând de case foarte simpatice. Drumul se termină într-un moment dat, casele la fel. Mai departe e sălbăticie care așteaptă să fie continuată construcția drumului. Acesta e un fel de intro.
Ieri seara făceam o plimbare cu fratele meu. Exact pe marginea acestui nou drum. Admiram noile căsuțe construite. Admiram și prețul lor. Știți probabil că acești canadieni sunt niște ciudați. Ei cred că viața fără garduri e posibilă. Ba mai mult. Ei nu doar cred, ei chiar așa trăesc, fără garduri, cu gazon în fața casei și cu uși la casă, care ies direct în stradă. Cineva spunea că gardurile sunt un simbol al nesiguranței. Se îngrădesc oamenii care nu sunt siguri de securitatea lor. Deci gardurile, după care se ascund moldovenii, au o explicație logică. Să vă spun acum istoria pe care am aflat-o. Fiind vorba de noile căsuțe de mai sus. Cică acolo locuiesc, în mare parte, vietnamezi. Ei tot sunt obișnuiți cu garduri. Așa că s-au apucat să-și construiască fiecare câte un gard în jurul propriei case, chiar dacă aceste case, administrativ și estetic, fac parte fiecare dintr-un complex și o curte comună. Și atunci, printre toți acești vietnamezi, s-a găsit un singur canadian care locuiește în una dintre aceste case, însurat fiind cu o vietnameză. Văzând tendința vecinilor de a se îngrădi, acesta a spus NU gardurilor la fiecare casă.Dacă vreți gard, va fi unul comun la toate casele. Iată așa, un canadian a reușit să salveze un peisaj canadian de vietnamenizare. Pe noi oare cine o să ne scape de frici?
2 Comments
Este frumos si bine in Canada. Este sigur, este politie care lucreaza, justitie care baga la zdup pe cei rai, si neighborhood watch. Cei eliberati din puscarii sunt tinuti in vizor, si ei stiu de asta, oamenii cind se-mbata nici prin cap nu le vine sa regleze conturile cu vecinii, ci se duc incet si se culca… In Moldova chiar у periculos sa traiesti cu gard mai mic de 1 metru si 75 cm. Situatia fara gard nici n-o examinez. Nu poti lasa o trotineta in ograda, nu poti lasa copilul sa se joace, ca iese-ndrum si-l calca un nebun cu numere de Bulgaria/transnistria, sau intra pit-bulul vecinului, care, desigur “da el у cumiiinte, nu musca”. Te trezesti cu un betziv/narc in chinuri de abstinentza care cauta ceva sa vinda si se crispeaza cind vede ca stapanul este acasa. Daca-s 3 si mai multi, stapanul nui problema.
Gardul de 2 metri, de piatra, cu poarta intransparenta si tare este un perimetru de securitate pentru familie. Pina vom ajunge la situatia ca vor sta la racoare 10 zile debilii care se-mbata si fac discoteca pe capota in drum cu piva in mina, si pit-bulul in preajma, cind politia va reactiona la fiecare apel si in scopuri de profilactica iar mai vizita pe fostii detinuti si apartamentele unde se aduna mizeria criminala. Iata asa Nata. O zi buna 🙂
http://tema.livejournal.com/1262268.html