Azi, pentru prima dată, îmi permit să copiez un status de pe fb, de la un om pe care nici nu-l cunosc. Dar tot ce a scris îmi este atât de aproape, încâ aș fi scris la fel, fără a umili Moldova, dacă aș fi fost măcar o dată în Japonia. El se cheamă Andrei.
Thoughts about Japan.
Everything is done as it has to be done.
Even it’s my 4th stay in Japan, each time I experience the same feeling – Japanese do things right. As it should be. Compared to Americans or Europeans (whom I live with for many years), Japanese are far different… better. Century education and modern necessities have created a perfect lifestyle. People don’t steal, because I’m sure they don’t even think about this. People a not rude, because they respect each other. People smile, because they live. People help each other, because they care about others, as they form a society. And only together they can achieve great things.
Government cares about its country, not about politicians.
Everybody is equal here. Politicians, policemen, managers, housekeepers. Extremely low level of corruption, bureaucratic rotation, control, and free mass media – all these created a better government. Compared to our countries, where corruption starts at the maternity and finish at president house, where your life costs sometimes few dollars, and where state officials only aim is to trick you, Japan is heaven. The system is so clean here, that if you forget the change at market, the cashier will run after you and return the change. You trust whom you elected, you trust state authorities. If you get lost in Tokyo (and this happens frequently) the second happiest moment after a subway station is a policeman. Because you know that he will help you. Because he knows that his wage is deducted from your taxes, from your work.
“Made in Japan”.
When you go shopping here, you don’t have do think about quality. Whatever you bay – bread, wine, pants, digital camera, bicycle – you get that feeling of confidence. You bought something good. You are not afraid that the bread is over dated, the wine is counterfeit, the pants may split when you sit, the digital camera is broken or the bike is used and painted to look as new. You get to be some kind of proud that you have staff “Made in Japan”. And all this, because Japanese are hard working. They don’t make fakes. They create long lasting goods. They have a reputation. And they will never tend to break it. But of course, you have to pay for the Japanese quality, at least twice more than for the Chinese one. When I asked a local about where I could find some cheap staff, I was answered that there is no cheap staff in Japan. Japanese don’t live cheap, because they live only once. They can’t afford it.
Observe, don’t interfere.
And only after 4 stays in Japan, I could understand why Japanese are some kind of closed to foreigners and sometimes politely avoid us. Because they understand that we can involuntary harm them and damage their system with our western thinking (that sometimes is wrong). Because they are far different… better.
18 Comments
si cind ma ghindesc ca traiesc doar odata si atunci intr-o societate bolnava, ma apuca fiorii….
sigur schimbari vor fi, dar greu, si atunci eu nu voi mai putea gusta din ele 🙁
Nu stiu de ce dar eu sint sigura ca schimbari nu vor fi.Societatea noastra e bolnava cronic, nu cred ca va fi cindva tratata , nu sint inca acei oameni care ar fi gata sa renunte la buzunarele lor si sa se gindeasca la viitorul tarii….din pacate:(
bun text, deschide ochii moldovene si vezi ca se poate trai si mai bine:)!
Nata, primele impresii, chiar si dupa 4 vizite, sunt doar niste generalizari superficiale. E greu sa intelegi o natiune atat de diferita decat noi, latinii. Iti recomand sa vezi filmul The Cove, si o sa intelegi mai multe despre japonezi. In aceeasi ordine de idei, incearca sa intelegi ce s-a intimplat cu adevarat anul trecut (parca) cu centrala atomica…. Intr-un cuvint, japonezii stiu ft bine sa mascheze si sa ascunda adevaruri. Exista si acolo coruptie, insa e la un nivel la care muritorul de rind nici nu poate visa… Nicaieri nu este perfect.
inca ceva, Japonia la moment intra usurel in recesiune daca nu chiar depresie… si asta in pofida la tot luxul si extravagantul de acolo – preturi nebune, totul este supraevaluat, iar populatia tace si inghite si suporta consecintele, pt ca este un popor care nu stie sa spuna Stop conducerii, iar conducerea este puterea suprema (aproape ca in China).
Subscriu la cele scrise de carpediem.
E firesc sa apreciem respectul, ordinea, linistea, perseverenta, excelenta – doar cateva din multiplele calitati demne de admiratie pe care le au japonezii ca natiune – pentru ca aceste calitati lipsesc sau lasa de dorit la natiunile in special *latine*. Membri ai familiei mele au stat in lagare de concentrare ale japonezilor si pot sa continui aici ca japonezii sunt la fel de buni la tortura si hipocrizie bine mascata, printre alte calitati mai putin cunoscute pe meleagurile moldave. Cei in necunostinta de cauza sa se bucure de sushi, technologii si ambalaje frumoase, caci astea sunt subiecte mai usoare, si mai safe, de abordat de la distanta.
Retrospectiv, nu sunt simpatizanta a *miscarilor* gen Pearl Harbor, insa nu este un secret ca exact asta – *excelenta* japonezilor in toate fatetele sale – l-a generat.
Cat de spre patrie si Moldova – scria cineva mai jos ca societatea e bolnava – nu este bolnava, este asa cum este.
Fiecare sa-si croiasca destinul dupa cum il duce capul; cu cat mai mult ne vor preocupa problemele celor din jur (in locul celor proprii) cu atat mai mult va continua situatia actuala. La nivel politic lipseste viziune, la nivel administrativ – lipsa de coeziune si factor uman detasat de cumatrii, nunti, si multe alte rituri care domina relatiile (de orice gen) in MD.
Nu consider ca in relatrea lui Andrei “Moldova este umilita”, adevarul doare si daca cineva crede asa atunci este un complexat/a, un sentiment raspindit in moldova din pacate:(
Nouă cam atît şi ne este dat – cine cu tot înadinsul doreşte să se atingă de civilizaţia lor- să ajungă la ei, să fie puţin printre ei şi să devină motivaţi de a fi altfel, iar restul- să ştim că există pe terra o ţară ridicată din ruine cu oameni ce trăiesc cu capul sus
Şi o citata – “Ceea ce nu ne-a distrus definitiv ne poate face mai puternici”
Iar noi cu “capul plecat sabia nu-l taie” n-avem ce visa la valori înalte şi străine
Atata timp cat oamenii vor crede ca societatea noastra e “bolnava” si vor fugi in alte tari in loc sa stea aici si sa faca ceva pentru tara, asha si vom trai. E mult mai simpu sa stai deoparte si sa critici sau sa lesi pe altii sa rezolve. Japonezii reusesc pentru ca ei isi iubesc tara, nu o abandoneaza nemolos. O tara e ca o mama. O iubesti neconditionat, pentru tot ce a facut pentru tine. Ti-a dat grai si a fost alaturi cu tine din momentul in care te-ai nascut pana ai crescut maricel si “ti-ai luat zborul”de la casa parinteasca. In viata intalnesti femei mai multe, frumoase, bogate, corupte , necorupte. Dar mama are locul sau in inima ta. Si daca omul si-a gasit tara perfecta pentru el, unde totul e “heaven” dupa cum se exprima, ok, bine, sa stea acolo fericit! Si sa-si aminteasca cu dor de tara sa natala. atata tot.
da! imi iubesc mama, dar prefer sa locuiesc separat… si e bine sa ai posibilitatea asta. sa locuiesti separat si sa nu fii impus de tara iubita sa locuiesti impreuna cu mama, dar si cu bunica si restul familiei, daca ai noroc, intr-un apartament cu 3 odai, pentru care trebuie sa achiti 50% din bugetul intergii familii, doar pentru facturile de intretinere…
m-am cam saturat de patriotismul asta fals. pamantul este rotund si omul este nascut liber sa-si aleaga casa in care va trai. Eu am ales-o cat mai departe posibil de moldova…
imi amintesc de “tara natala” cu tristete, nu cu dor:( O mama/tara adevarata e cea care creste copiii, le ofera oportunitati pentru un trai decent si ii iubeste neconditionat. E trist in Molodva… e o mama care naste copii si ii abandoneaza, nu e o tara cu un popor, ci o tara cu o populatie tribalizata de interese meschine…
Sincera sa fiu, cu siguranta nu sunt un patriot al tarii mele, cu toate ca am crescut aici, am invatat, lucrez, si traiesc in continuare. Nu sunt patriot din simplu motiv ca CRED ca persoana trebuie sa fie acolo unde crede ca o sa simta bine, acolo unde sufletul ei o sa gaseasca linistea. De ce trebuie sa stau aici daca nu-mi convine din 1000 puncte de vedere? Este un sentiment de egoism, recunosc, dar nu poate o persoana sa traiasca pe pamint gandidu-se la altii. Doar familia conteaza, parintii, fratii si surorile. Va zic un exemplu – plec frecvent in deplasari, ultima fiind Germania. Au trecut 2 saptamini de atunci, si nu pot sa-mi revin. Nu pot sa inteleg, cum la noi oamenii sunt crescuti, educati, cum pot sa fie asa mediocri, rai si inculti. De ce nu se autoeduca, de ce nu vor sa-si faca viata mai simpla? mai buna? Oare asa este de greu? Oare asa este de greu sa raspunzi cu un zimbet unei persoane, sa o ajuti ? sa-i cedezi locul in transport? sa-i zici buna dimineata cand cumperi macar si un saculet din magazin? Spune-ti va rog, e greu?
Eu n-o sa judec pe nimeni, fiecare traieste cum poate, cum vrea si unde vrea. Aici o sa vorbesc doar despre mine.
De doua ori in viata am avut posibilitatea sa-mi schimb locul de trai in alta tara, dar am simtit ca nu vreau, ca nu-i corect fata de acei care tin la mine cu adevarat si ma asteapta acasa. Cum sint avantaje si dezavantaje la noi in tara, asa e pretutindeni. Nu-i neparat sa emigrezi in alta parte daca nu te descurci in tara ta. Lupta adevarata incepe aici. E o chestiune sa mergi la munca in strainatate, si alta e sa ai pofte europene de emigrare.
Eu am ales alta optiune, sa muncesc mai mult, sa calatoresc mai mult, sa-mi potolesc setea ori de cite ori vreau sa evadez…pentru ca locul in care te-ai nascut e ca un tatuaj, la fel ca si familia, pe care nu-l scoti nici cu aparatele cele mai performante.
Ce te impedica pe tine sa traiesti ca un cetatean din canada sau din europa, sau din asia? stiti ca eu am calatorit prin statele unite mai mult decit unii dintre cetateni americani in tara lor? stiti ca eu am mai multa scoala si sint mult mai informata in diverse domenii decit ei?….si nu numai eu dar multi dintre noi.
Sa facem lucruri frumoase la noi acasa, sa-i pastram pe acei cu initiativa cit mai au rabdare sa genereze idei si sa ne implicam in tot soiul de activitati initiate de ei.
Schimbarea incepe cu mine!!! Eu stiu asta si cred in asta!
esti un patriot adevarat al Moldovei si numele de utilizator demonstreaza asta:)
Multumesc ca esti atenta Viorica. Mi-ar place sa-ti citesc punctul de vedere ce vizeaza subiectul. Scrie si tu ce crezi despre tara ta…ce schimbari ai facut si nu focusa pe numele de utilizator:)
Ce te impedica pe tine sa traiesti ca un cetatean din canada sau din europa? … in moldova??? Exista un numar foarte mare de factori, o sa enumar doar cativa: apărarea drepturilor omului, libertatea (de exprimare, de miscare…), discriminarea, aplicarea legilor (nobody is above the law)…
Sigur ca nivelul de trai e mai ridicat in Japonia. Toata lumea stie asta. Nu-i un status-revelatie. Daca m-ar intreba cineva ce stiu despre Japonia, as zice ‘calitate’, dar si ‘una din cele mai mari rate de suicid’ din lume. Inseamna ca suficienta nu e tocmai buna, poate ca lipsurile sunt cele ce ne mentin pe banda.
Fiecare dintre noi are de ales si o face pe masura satisfactiei primite de la viata traita aici, in Moldova. Patrioti?! Poate nu sintem noi – patrioti, deoarece de la bun inceput am trait intr-o alta tara si o alta viata si am facut tot posibilul sa obtinem ceea ce vedem noi acum. Eu personal as vrea sa plec si sa locuiesc peste hotare. De ce? Deoarece imi este frica sa ies la pensie cu 300lei si sa supravietuiesc… Parintii s-au intors la bastina lor in 1989, impreuna cu mine si cu sora, tatal pe atunci fiind militar iesit la pensie. Au crezut ca Patria nu-i va obijdui si nu-i da de gol impreuna cu toti “patriotii” timpurilor celea. Acu peste 23ani aici locuiti, multe am ce povesti. Mama mea, fiind profesoara de limba si literatura romana in scolile alolingve, cu un stagiu de munca aproape de 30 ani dedicati invatamintului a iesit la pensie cu 300lei, deoarece pentru o suma mai ridicata nu i-au ajuns citeva luni, neincluse in calcule ca fiind concedii pe cauza de boala. Pina la urma si-a ales pensia de 400 si ceva lei, dupa gradul de invaliditate, fiind diagnosticata cu cancer. Nopti nedormite, reparatiile clasei cu proriile miini, succese obtinute la concursurile cintecului popular si statul a rasplatit-o cu ce?! Sa-i fie tarna usoara, de cite ori trec linga scoala unde a lucrat, nu am mai vazut vreo floare inflorita pe geamul clasei ei, da nici perdele macar. Cit despre mine, am 12ani deja de cind incerc sa-mi stabilesc o diagnoza, nu am intilnit inca pe cineva sa fie cointeresat sa incerce macar sa inteleaga ce se intimpla cu mine, ma refer la medicii la care am apelat. Boceam nopti intregi de dureri si rascoleam internetul cautind informatie, plecam la consultatii, urmam tratamente aproape ca din propria initiativa si tot asa si le incetam fara mare folos…
Da, lumea pleaca, deoarece nu vede schimbari, poporul nu e in puteri sa schimbe mintile celor ce stau la cirma si cit nu vom alege si vom provoca, tot noi raminen in pirdere, pooprul de rind, ca cei de sus se lamuresc si fara noi. Politica e stiinta si practica de guvernare, iar la noi e bani si sugrumarea vietilor celor de rind, poate neintentionat si cu actiuni ce ar trebui sa duca cu “mari pasi spre un viitor mai bun”, dar din pacate…
As vrea sa cred, as vrea sa sper… dar am prea multe argumente de ce la mine apare negatia “nu” in fata verbelor expuse.