Balul Brazilor 2012. Cum a fost?

Iertaţi-mi întârzierea. Nu aş fi vrut în 3 cuvinte să vă povestesc despre Balul Brazilor de Crăciun, iar pentru nişte impresii pe-ndelete, abia acum am făcut rost de timp.

În primul rând, voi lăsa laudele pe seama altora. Mai bine vă voi spune adevărul despre Balul Brazilor de Crăciun. Cu toate că am planificat să mă ocup de el mult mai puţin, motiv pentru care am făcut o echipă şi cu Doina, bătăi de cap au fost mai multe decât mi-am imaginat.

Cu câteva zile înainte de bal, când erau cele mai mari ninsori, am ieşit din muzeu, păşeam prin nămeţi, în noile mele cizme care mă cam strângeau, întârziam,îngheţam, lunecam, nervoasă şi supărată pentru cât de proastă sunt pentru beleaua pe care mi-am luat-o pe cap, am urcat în maşina şi am urlat cât de tare pot: la ce-mi trebuie mie toate astea? De ce nu am astâmpăr? (bine, nu chiar atât de literar) Ca de obicei mi-am promis să mă iubesc şi să mă respect mai mult. Şi să mă gândesc de 2 ori la anul, înainte de a mă ocupa de asta din nou.

Apoi am avut câteva crize similare de câteva ori chiar înainte de bal. Şi nu aş vrea să le compensez prin a-mi spune cât de frumos a ieşit până la urmă tot evenimentul. Şi ce gest minunat am făcut. Pe naiba, cine va crede în intenţiile mele pure de a-mi sacrifica timpul şi sănătatea pentru un gest de binefacere. Voluntariatul în Moldova e un lux. Oamenii stau la putere ani de zile, binefacerea asta intră în obligaţiile lor zilnice şi nu fac nimic. Mie de ce mi-ar trebui asta mai mult decât lor?

Probabil puţine lucruri pot compensa stresul pe care ţi-l aduce o asemenea aventură. Dar există nişte avantaje.

Totul începe de la micile chiţibuşuri precum banere imense ale partenerilor, sprijinite de pereţii plini de tablouri ale muzeului , oamenii de la muzeu, îngroziţi la vederea unui pix şi a unei foi fixate pe lucrarea de pe perete a unui pictor , pentru a face nişte notiţe, brazi aduşi de studenţi la muzeu, fix în toiul unei lecţii de pictură, studente care plâng la telefon pentru că nu le-a fost acceptat bradul, studenţi nemulţumiţi că nu au ajuns în finală – deşi toţi au fost avertizaţi că acestea sunt legile unui concurs: cineva câştigă, cineva pierde şi vor fi contactaţi nu toţi 100, ci doar cei care au intrat în finală. Parteneri care promit să revină cu un telefon şi nu revin nici până în ziua de azi, clienţi care schimbă regulile jocului pe drum, căutarea isterică a unei garderobe mobile, pentru că nimeni nu şi-a putut închipui că iarna musafirii vor dori să-şi dea jos hainele, prezenţa câtorva copii la bal, care ne-au indicat spre lipsa apei potabile, cumpărate chiar în toiul evenimentului, insuficienţa de energie electrică, telefoane la care se sună întruna şi nu se răspunde şi nici nu se revine şi multe altele, crize emoţionale care trebuie stinse pentru că avem de lucrat.

Despre toate acestea pe la casele mari nu se vorbeşte. Atmosfera a fost super, distracţia a fost la maxim, petrecerea a reuşit.De obicei, cam asta auzim. Pentru că pe nimeni nu interesează prin ce trebuie să treci că să-ţi reuşească un lucru frumos. Da,sună patetic, nu ştiu cum,toată treaba asta cu problemele organizatorice. Până la urmă, e o distracaţie asumată de bună voie, chiar din plăcere, ar spune unii.

Cu toate că organizarea unui eveniment de acest gen te costă sănătate, contează ce parte a paharului vrei să o vezi mai apoi. Eu încerc să văd partea plină, care se numeşte: experienţă. Aceasta vine fie cu anii, fie din greşelile pe care le facem. Că nu greşeşte doar cel care nu încearcă.

Eu am acumulat experienţă şi am depus un efort ca să avem computere, maşină de cusut, surfelator, masă şi fier de călcat, rechizite, oglinzi. Şi toate acestea pentru o facultate săracă, dar cu cei mai mai bogaţi oameni din Moldova: oamenii cu imaginaţie. Am făcut rost de ele datorită Balului Brazilor de Crăciun şi graţie: Clubului Internaţional al Femeilor şi în special Marie Moser – Soţia Ambasadorului SUA care s-a implicat suprinzător de mult în a-mi susţine ideea. Silvia Radu, SunTV, Student Travel, Accent Electronic, Starnet, Farcom, Tucano, Mille Fiori, Wellnesland, Avene, Popasul Dacilor, Tucano, Nimorinca, Mimi, Creme de la Creme şi Papirus Market. Fiecare a venit cu propria contribuţie: unii cu premiile pentru studenţi sau cu acoperirea costurilor organizatorice, alţii cu vinuri, computere, gustări, deserturi sau rechizite pentru studenţi.

Atât Karizma, Adrian Ursu, Cătălin Josan şi Quartetul Orpheus cât şi Andrei Porubin au făcut voluntariat pentru acest eveniment – un fenomen cu care mai greu ne obişnuim şi care este unul frumos şi nobil. Muzeul de Artă ne-a găzduit cu braţele deschise.

Mai puţin îmbucurătoare a fost lipsa de la eveniment a unor guvernanţi pe care, în primul rând, ar trebui să-i intereseze destinul unei Academii de Arte. În schimb, oamenii de afaceri, ne-au ajutat să ne vindem cei 20 de brazi.

Alexandra Can a spart gura târgului cu bradul din creioane, pentru care a lăsat 4100 în licitaţie.

Iar un brad din 164 de ulcioare de lut a rupt 3000 de lei din buzunarul unui om de afaceri.

Tudor Darie a venit la eveniment cu nevasta şi cu un brăduţ frumuşel în braţe şi a plecat acasă cu încă un brad.

Am fost încântată să o văd pe bloggeriţa Nati Vozian luptând cu înverşunare pentru un set auriu din 3 brăduţi pentru care a lăsat 1500 de lei.

Familia Grama a plecat acasă cu 3 brazi încântători, iar Adrian Ursu a fost generos în licitaţie cumpărând mai mulţi brazi, oferind unul dintre ei fiicelor Aurei.

Alexandru şi Anastasia Guţu au fost cei care au apreciat bradul din sticle de plastic reciclabile, dar şi o colecţie de brazi pitici aduşi la rangul de bijuterii.

În rezultatul licitaţiei am reuşit să adunăm puţin peste 16000 lei. Iar după eveniment Natalia Coşulean de la Compania Ponti a mai adăugat 2000 de lei, atinsă fiind probabil de sărăcia în care activează viitorii oameni de artă ai ţării, dar şi de minunaţii brazi văzuţi la Bal.

Mai sus vorbeam de partea plină a paharului. În timp ce vă povesteam cum a decurs licitaţia, mi-am dat seama de încă un lucru mare care s-a întîmplat la Balul Brazilor de Crăciun. Am reuşit să întîlnim în acelaşi loc oameni mari cu tineri studenţi şi să-i facem pe cei dintâi să rămână uimiţi de cât talent şi creativitate avem la Arte.

Cei mai inspiraţi 3 brazii au fost aleşi în urma votingului la care au participat invitaţii serii.Autorii lor au fost răsplătiţi cu premii de 3000, 6000. şi 10000 lei. Aceste premii pentru mine sunt o bucurie. În sfârşit, nişte premii şi nu diplome.

Invitaţii la Bal au avut ocazia să admire şi ceea ce crează unii absolvenţi ai Academiei de Teatru Muzică şi Arte Plastice. O colecţie etno adorabilă, semnată Elena Grosu.

Iar câştigătorul Concursului ArtPodium din anul acesta, Alexand Pisarev, un alt absolvent al Academiei, a încântat lumea cu o colecţie pentru bărbaţi.

Am zis că nu mă voi lăuda. Ne-au lăudat partenerii media destul:

http://iulianam.com/index.php/unde-am-fost/109-balul-brazilor-frumos-si-caritabil-de-sarbatori

http://www.aquarelle.md/blogs/babcinskaya/2012/12/20/bal/

http://locals.md/2012/fotoreportazh-bal-novogodnih-yolok-o-brad-frumos/

http://nativozian.wordpress.com/2012/12/20/puterea-unui-brad/

http://pentruea.md/article/festivalul-pomilor-de-craciun-o-brad-frumos-1525.html

http://roscovmihaela.blogspot.com/2012/12/balul-brazilor-de-craciun.html

În schimb, voi lăuda câţiva oameni de treabă precum Rodion – care a creat un logo foarte drăguţ şi tot ce e legat de designul grafic, Irina – pentru toţ stresul nearătat pe faţă, Denis – pentru clipele nepetrecute cu proaspăta nevastă în favoarea balului nostru, Oleg – un băiat de treabă cu şcoala work and travel în spate, Bubulina – pt frumoasele invitaţii şi Luminiţa Gorcinschi – profesoara de la Arte care a mobilizat toţi studenţii şi a creat şi un superb brad JurnalTV din burete.

Apropos, nu pot să închei fără un cuvânt de mulţumire pentru autorul bradului cu care m-am ales eu în final. Este vorba despre Vitalie Burlacu – un foarte talentat pielar din Moldova pe care l-am descoperit graţie campaniei Din Inimă. Brănduri din Moldova. Dacă sunteţi în căutarea unui cadou deosebit de sărbători căutaţi brandul Vitalie Burlacu. Veţi rămâne plăcut surprişi de sortiment.

Ştiu că mulţi şi-ar fi dorit ca balul să fie un eveniment public, dar nu am fost pregătiţi anul acesta să-l organizăm. Ştiu că ne-au mai scăpat detalii bine puse la punct legate de preselecţie. Îmi asum toate scăpările şi rog alte critici constructive să mi le scrieţi. Mulţumesc tuturor celor creativi şi celor cred în talent la fel de mult ca mine!

Miercuri, Moş Crăciun va veni cu un sac mare de daruri la Academie. Iar studenţii cu mândri vor putea folosi aceste daruri, pentru că le-au câştigat prin brazii creaţi de ei. Moş Crcăciun Există, Moş Crăciun eşti tu.

Foto: Igor Vrabie

Rochia mea şi multe alte ţinute superbe la RoConcept, Hotel Leogrand

Comentarii