Este imposibil să nu pufnești în râs la filmul acesta. E mai complicat când toată casa doarme. Un film perfect pt weekend. Sophie Marceau îmbărânește frumos.
http://new-kino.net/komedii/5332-lyubov-s-prepyatstviyami-2012.html
Yearly Archives
2012
Unii oameni când văd o pisică sau un cățel în stradă, se transformă ei înșiși în căței și pisici .
Pe mine mai rar animalele mă fac să mă reped spre ele. În schimb, dacă văd o podoabă capilară frumoasă trecând pe alături, îmi sare inima din piept și, în primul rând, cer voie să-i fac o poză. Probabil că această evlavie a mea pentru părul lung și frumos într-o bună zi se va transforma în ceva, poate într-un festival al Ilenilor Cosânzenilor ce-și poartă mândre coada. La cum își strică nemilos fetele părul pe la noi, probabil voi găsi și sponsori gata să dea un ban pentru a-și promova chimia făcătoare de “minuni”, din borcanele colorate.
Nu am fost cu fetele mele niciodată la frizerie. Ambele își cresc părul din prima zi în care s-au născut. Nu-mi pot rupe ochiii de la cât de frumos li se cârlionțează. În fiecare dimineață, bunica le împletește. Procefura nu se trece fără scânceli. Eva, când simte nevoia să facă impresie, mă roagă să-i dau drumul la păr.Mă uit la părul fetelor mele și mă bucur că există desene animate ca Rapunzel, care le face să-și dorească și ele un păr ca la eroina principală. Deși îngrijirea părului lung este extrem de chinuitoare, mai chinuitoare este pierderea părului sau creșterea lui.
Prima mea tunsoare conștientă a fost Avrora. Mamă, ce mândrie era pe acele vremuri să te tunzi Avrora! Și ce stupid arătam eu cu acea tunsoare. Apoi am trecut pe ceva mai banal, pe un care. Apoi am tot crescut părul, ca pe la 20 să mi-l tai scurt și să mă fac roșcată. Eram slabă, înaltă, roșcată și cu părul de 3 cm. Iar dacă mai îmbrăcam o pereche de ghete și blugi, din spate spuneai că-s băiat. A fost o idee neinspirată. Așa că, imediat cum m-am îndrăgostit tare (ciudat cum putea cineva să se îndrăgostească de mine cu o tunsoare ca aceea), am hotărât din nou să-mi las păr lung. Mai bine zis, omul drag mi-a sugerat că așa i-ar plăcea mai mult de mine. Niciodată nu am înțeles bărbații care spuneau că nu le plac femeile cu părul lung. Că cică nu e la modă. De parcă natura ar putea vreo dată să se demodeze.
M-am făcut gospodină, am renunțat la experimente, m-am ferit de vopseli chimice și aranjări cu placa, dar niciodată nu am avut părul atât de lung, pe cât mi l-aș fi dorit. Apropos, fetele cu cel mai frumos păr din Moldova le-am văzut printre modelele Valentinei Vidrașcu. La preselecții, Valentina punea multă valoare pe podoaba capilară a fetelor: să aibă culoarea naturală, să fie lung, să fie sănătos. Și asta pentru a obține superbele împletituri marcă Vidrașcu. Iar cele care erau tare frumoase, dar cu părul deja distrus , erau puțin câte puțin date în brazdă.
Apropos, mulți dintre cei care au cârlionți naturali, toată viața și-au dorit să aibă păr neted. Și viceversa. Așa e firea omului probabil. Să nu observe fericirea de sub nasul său și să i se pară mai dulce cea a vecinului. Am o slăbiciune deosebită pentru roșcați și pentru cârlionți. Dar nimic nu m-ar convinge să apelez la chimie pentru mult visații cârlionți. Și nici pe blondele cu rădăcinile negre nu le-am înțeles niciodată. De ce, fiind brunete naturale, își ard părul, alungă din el tot ce este viu, se fac blonde și apoi nu au timp pentru a fi cu adevărat blonde?
Vă las să admirați câteva dintre eroinele pe care le-am pescuit între timp și dacă aveți și voi poze personale sau ale unor oameni reali din viața voastră care au păr frumos, rog să mi le trimiteți pt colecție.
;
Azi am avut doar 2 ore de Animest. Am văzut cele mai bune producții animate din 2012. Concluzia:
Animația, chiar dacă lasă impresia că are posibilități mai limitate decît cinematografia, nici pe departe nu e așa.
O idee bună, animată, la fel ca și imaginea video, poate trezi greață, dezgust, oroare, frică sau admirație.
Azi am admirat și producția lui Alexei Patrașcu – basarabeanul care a luat trofeul la București pentru cel mai bun film românesc. Curioasă interepretare tehnică. Am văzut și producția Oh Willy care a luat marele trofeu al Animestului de la Bucrești. E amuzant cum datorită animație, scene îngrozitoare fac o sală întreagă să râdă cu poftă.
Mergeți la Animest. A mai rămas doar 1 zi de festival, dar încă atâtea de văzut.
Nu ratați ocazia să mergeți cu cei mici la Minimest și cu cei mai mari la Lorax sau Ronal Barbarul.
Băieții au scris atât de bine, încât eu doar re-public comunicatul. Vineri merg și eu.
Important! Sâmbătă și duminică au program și pentru copii: Minimest.
Între 1-4 noiembrie, la Cinema Odeon, spectatorii din Republica Moldova vor avea parte de un adevărat festin cinematografic, plin de animații pentru toate gusturile.
Coraline deschide oficial Anim’est 2012, joi, 1 noiembrie, de la ora 19:00. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film de animație în 2010, Coraline spune povestea unei fete care pătrunde printr-o uşă secretă descoperită într-un ungher al noii sale case şi ajunge într-o versiune alternativă a propriei vieţi. Această realitate paralelă pare mult mai interesantă şi aventuroasă decât viaţa ei adevărată. Dar, când aventura devine periculoasă, iar „ceilalţi” părinţi încearcă s-o păstreze pentru totdeauna, Coraline va trebui să evadeze.
De la ora 22:00, spectatorii va putea urmări primul calup de scurtmetraje din secțiunea Animash, secțiune dedicată animațiilor premiate, care au cucerit deopotrivă critica și publicul în cadrul festivalurilor internaționale.
Ziua de VINERI începe la Anim’est cu Animash 2 de la ora 14:00, iar de la ora 16:00, cinefilii sunt invitați la unul dintre titlurile cuprinse în retrospectiva specială dedicată lui Hayao Miyazaki, Porco Rosso. Cu o carieră ce se întinde pe parcursul a peste 50 de ani, Miyazaki este un animator apreciat pe plan internațional, filmografia lui fiind dovada unei imaginații debordante și uimitoare. Succesul filmelor sale i-au atras animatorului japonez comparații cu Walt Disney, Nick Park sau Robert Zemeckis.
De la ora 18:00, vor fi proiectate cele 21 de titluri care au alcătuit competiția românească anul acesta în cadrul ediției de la București, de la ora 20:00, vine Castelul umblător al lui Howl, unul dintre cele mai de succes filme ale lui Miyazaki, iar de la ora 22:30, va fi prezentat primul calup de spoturi și clipuri animate din cadrul Competiției de videoclip&advertising.
| Cinema Odeon, 2noiembrie | |
| 14:00 | Animash 2 |
| 16:00 | Porco Rosso |
| 18:00 | Competiţia românească 2012 |
| 20:00 | Castelul umblător al lui Howl |
| 22:30 | Competiţia videoclip & advertising 1 |
| Cinema Odeon, 3 noiembrie | |
| 12:00 | Minimest 1 |
| 14:00 | Ponyo |
| 16:00 | Best of Anim’est 2012 |
| 18:00 | Călătoria lui Chihiro |
| 23:00 | Creepy Animation Night 2 |
| Cinema Odeon, 4 noiembrie | |
| 12:00 | Minimest 2 |
| 14:00 | Vecinul meu Totoro |
| 16:00 | Studiouri Moldovenești |
| 18:00 | Lorax. Protectorul pădurii |
| 20:00 | Ronal Barbarul |
| 22:30 | Competiţia videoclip & advertising 2 |
Mai pe scurt: A fost bestial!
Mai pe lung: Câtă lume, atâtea păreri. Protv-ul, venind la concurenți la eveniment, nu a văzut nimic decât lipsa bostanilor. Eu am simțit lipsa sacilor de gunoi. Unora le-a lipsit mâncarea. Cert e un lucru. Nimeni nu s-a așteptat la atâta lume flămândă la Bostaniada. Lozovenii, să fi știut că vor veni atâția musafiri, se pregăteau mai conștiincios. Cel puțin eu întîlnisem cîteva lozovence mîhnite că nu au știut de festival, că ar fi pregătit și ele niște plăcinte. Și nu doar ele. Multă lume a regretat că nu a avut ceva de vândut, pentru că pe stadion era un roi de lăcuste. Gata să înghită tot ce e bunișor. Chiar și la un preț mai piperat. Păi dacă poșta de vorbe nu merge în sat, aici n-ai ce-i face.
Vremea a fost de nedescris. Pe 28 octombrie am umblat cu mânecă scurtă, la 22 de grade, cu soare pe cer, dar și în ochii celor din jur.
Demult nu m-am simțit într-un mediu atât de prietenos. Sau poate așa am vrut eu să-l văd. Pentru prima dată în viața mea am pozat pentru atât de multe aparate foto. Stresul l-am stins cu un vin ghiurghiuliu, din acela care lasă pete ce nu se mai scot cu nimic.
Să presupunem că până la anul se rezolvă și cu sacii de gunoi, și cu bostanii și cu mâncarea.
Ce mi-aș mai dori e ca până la anul să se mai rezolve ceva: oamenii să aibă grijă să arunce gunoiul doar la urne, să le pese nu doar de ograda sau apartamentul lor, ci și de spațiul pe care îl împart cu cei din jur. N-ar strica oamenii ă creadă mai mult în propria lor putere de a schimba lucrurile spre bine, să lase acasă scepticismul și să poarte în schimb mai mult oranj, galben și verde. Până la urmă e o sărbătoare tematică și are nevoie de câteva elemente pentru a-i respecta tematica. Mi-ar mai plăcea lozovenii să creadă în Bostaniada măcar pe jumătate cât cred eu în ea și atunci ne putem descurca oricând fără sponsori.
Îmi vine să vă cuprind pe toți voi care ați venit la Bostaniadă și ați participat la scrierea primei istorii, fie la gătit, fie la mâncat. Eu am hrănit vreo 30 de guri cu dovlecii din poze și m-am simțit excelent văzând-o pe maică-mea care le zâmbea cumpărăturilor și care în aceeași dimineață mă convingea sceptic că poate nu merită să mă chinui, oricum nimeni n-o să-i cumpere. Iar seara regreta că n-a făcut niște învârtită cu dovleac. Las că la anul. Ploi să fie, dovleci să fie, dorință să fie. Că unde dorință nu e, nimic nu e. Uite-așa patetică sunt eu azi.
x
Au venit mesaje bune:
Petru: Ma numesc Petru, am 32 ani si sunt sef-bucatar. Cu mare placere m-as implica in organizarea si petrecerea festivalului de la Lozova. As putea gati o gustare din dovleac. Cum as putea sa cooperez si eu? Care sunt conditiile sau sugestiile voastre?
Marika:Salutare Nata,am citit pe blog despre BOSTANIADA 2012 și despre invitația participării dacă dorim și avem cu ce.Aș vrea să te întreb dacă pot participa și eu cu Colecția ”Zestrea de la mama”(10 piese) și cu noua Colecție care tocmai am finisato care se numește ”Plicul în traistă”(12 piese) aceasta conține traiste și plicuri executate din țol moldovensc țesut la război de bunici. Dacă este nevoie pot să îți trimit și poze.Aștept răspuns…Cu respect Marika.
Elena: salut, am citit pe blog despre bostaniada. vreau sa creez event pe fb, pt a mobiliza lumea noastra si sa se simta mai high ca ‘na au vazut event pe fb despre asta ). imi permiti sa fur din articolul tau pt rubrica detalii?
Vă mulțumesc pentru mica speranță pe care am renăscut-o în mine visavis de receptivitate și implicarea cetățenilor nștri. Mai vin și altfel de mesaje. Eu nu le citesc. Le arunc direct la gunoi. Din gunoii vin, în gunoi să ajungă.
Ultimele noutăți de pe front: Vremea va fi rece și poate local va ploua. Dar asta nu schimbă nimic. Nu e ger, u e crivăț. Doar 10 grade cu plus.Avem artiști din Lozova, un cor de bărbați, nsmblu de dans, copiii de la grădiniță, avem ansambluri din Strășeni, meci de fotbal între vedetele showbizului, lozoveni și Jurnal TV.
Cine se mai bagă?
Precum bine știți, la capitolul spirit civic stăm ai naibii de prost. La implicare comunitară, la voluntariat sau la alte gratuități stăm un pic mai bine decât: dă-mi o pace și-ți dau zece. Eroismul nostru este unul destul de pasiv. Ne place mai mult să-i vedem pe alții urcând pe baricade, decât să acoperim noi ambrazura cu pieptul. De aceea îndrăznesc să vă propun ceva mai puțin eroic și poate deloc revoluționar. Nu e nici marș unionist, nici protest. E un festival, ideea căruia s-a născut în capul lui Ion Ciocan – un fermier care chiar mișcă Moldova din loc.
Primăvara, Ion ne hrănește cu super căpșuni și cu mare, mare greu organizează Festivalul Căpșunii. Vara, Ion avea miere extraordinară, până nu s-au găsit niște debili să-i distrugă albinele. Iar toamna, Ion pur și simplu ajunge să delireze din cauza dovlecilor săi. Na, așa e omu. Îi place ceea ce face și e nebun după Moldova. Oameni din ăștia rămân tot mai puțini.
Ion are o bună prietenă, Tamara Șchiopu, care ar fi putut, bine mercy, să stea măritată fericit în Anglia ceea a ei. Nu, Tamara nu are astâmpăr. Este vegetariană, cultivă în grădina ei englezească tot anul numai produse bio, le livrează pe la vecini, inițiază mișcarea slow-food și transformă dovleacul în credință.
Tamara crede că moldovenii cunosc prea puțin, adică aproape deloc nu cunosc doleacul și de aceea nu prea îl consumă. Ei știu doar de bostanul dat la animale și habar nu au că pot fi cultivate zeci de soiuri de dovleac, fiecare cu aspectul, aroma și gustul lui special. Recent s-a împlinit și unul dintre visele Tamarei. Aceasta a scris și scos la tipar biblia dovleacului. Cartea se numește: “Dovleacul Minune” și conține rețete extraordinare de pregătire a dovleacului. În special, dovleacul este extraordinar pe timp de iarnă. Se păstrează bine și mult timp, este foarte variat în pregătire. Recent am gătit și eu în emisiune o tartă din dovleac cu scorțișoară. Mare bunătate. Cartea poate fi găsită în chioșcuri. Eu pot să fac una cadou, celei care se înscrie prima la participarea în festival. Tamara s-a oferit, reieșind din experiența sa englezească, să pună pe foaie toate ideile noastre, cu o listă de riscuri și avantaje. Riscuri sunt mult mai multe decât avantaje. Noi însă am vrut să vedem doar avantajele și ne-am avântat.
Cei doi, Tamara și Ion, au venit la Jurnal Tv exact când noi eram în febra pregătirilor de hram și ne-au cerut susținere informațională pentru ideea lor – un festival al dovleacului la Chișinău. Am zis, cu toată lumea că e o idee grozavă, dar trebuie lucrată și revenit la ea după hram.
Am revenit. Am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis cu toții că ar fi o idee mult mai bună ca festivalul să se desfășoare nu în Chișinăul plin de alintături urbane, ci chiar în satul natal a lui Ion – Lozova. Am mers la Lozova și am descoperit acolo un super stadion de fotbal, numai bun pt ce ne trebuie nouă.
Și apoi doar pe dovleac nu faci festival. Din nou am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis să-i adăugăm mai multe elemente: un târg al meșteșugarilor, un târg al agricultorilor locali cu tot ce cultivă și cresc locuitorii din Lozova pe lângă casă, un târg gastronomic cu dovleac la bază, un teatru gastronomic unde eu împreună cu Tamara vom găti câteva rețete delicioase din doleac.
Am luat legătura cu Asociația Culinarilor Catering Moldova care încă o dată m-au convins că au o super șefă. Și atâta timp cât Elena Ciobanu va fi acolo în frunte, vom avea bucătari cu care să ne mândrim și acasă și peste hotare. Deci ei ne asigură că vizitatorii vor avea ceva bunișor de pus pe limbă. Și tot ei ne promit o supă de dovleac în cantități mari.
Primărița din sat a mobilizat ceva lume locală.Am auzit că locuitorii din Lozova nu prea au nevoie de acest festival. Ideea nu i-a aprins. Sau nu au fost convinși cum trebuie. M-a mâhnit tare asta. Mi s-au lăsat mâinile și mi-am zis: da mai dă-o în p……..m….ii.. Oare eu să am nevoie de asta mai mult decât ei? Oare oamenii sunt atât de adormiți încât să nu înțeleagă că aceasta este o șansă pentru ei, în timp, să atragă turiști, să facă vânzări, să contribuie la înflorirea și promovarea satului lor? Sper într-un final inimile lozovenilor să înceapă să bată mai tare. Iar noi îi vom susține.
Am hotărât să implicăm și copiii de la școala din sat. Aceștia vor picta desene cu dovleac, vor îmbrăca costume de Halloween, vor face un bal al Cenușareselor. Și vor concura cu desenele si costumele care sperăm să fie aduse de copiii vizitatori. Cel puțin la asta am convenit. Ce va ieși în final, numai Dumnezeu știe. Dar sunt optimistă.
Am apelat la Diana Dicusară, Directoarea Centrului de promovare și conservare a patrimoniului cultural imaterial, pe care am cunoscut-o la Bâlciul Olarilor din Iurceni. Am rugat-o să mobilizeze meșterii populari. Cei care ar putea face vânzări cu obiecte utile în gospodărie: oale de lut, cojoace de oaie, obiecte din lână, coșuri din lozie. Până acum avem circa 20 de meșteri în listă. Sper să mai adunăm. Dacă mai cunoașteți pe cineva, anunțați-i să vină, să facă vânzări. Iar voi veniți să faceți cumpărături! Prin asta susținându-i și convingându-i să participe pe meșteri și la anul. Au și ei niște cheltuieli de transport de suportat.
Artiști locali vor anima atmosfera. Sunt planificate o serie de competiții trăsnite.
Vom avea și o expoziție a dovlecilor. Veniți cu o lampă de Halloween ca să participați într-un concurs al acestora! Veniți să cumpărați un dovleac sau o lampă din dovleac. Veniți costumați, bine îmbrăcați, cu toată familia. Să prindeți o gură de aer de Lozova. Dar cel mai important, să-i convingeți pe locuitorii din Lozova că atât ei, cât și noi, orășenii, avem neoie de asta. De activități comunitare care nu se țin pe NICI UN SPONSOR, ci doar pe entuziasm.Acum e momentul să contribuiți la nașterea unui nou festival în Moldova.
Poate anul acesta vom avea carențe în organizare. Poate nu toate vor ieși cum vrem noi. Nimic nu e mai grav decât pasivitatea sau indiferența, în inițiative ce se țin pe entuziasm. Nimic nu e poate fi mai descurajator decât dacă lozovenii se vor convinge că scepticismul lor a învins.
Apropos, festivalul e un spațiu extraordinar pentru sponsori, doar că aceștia mai greu reacționează la inițiative rurale de acest gen. Las că la anul.
Dacă vreți să gătiți din doleac și să vindeți sau doriți să faceți comerț cu promoționale ce țin de dovleac – contactați-mă.
Mă țin pe entuziasm și vă aștept cu drag la Bostaniadă, pe 28 octombrie, la ora 12.00, la Lozova. Prima și sper deloc ultima ediție a festivalului dovleacului care are menirea să susțină noiul di noi.