De-ale mele


O vinigretă destul de rară și colorată în capul meu. Unele lucruri își pierd culoarea, altele dimpotrivă devin mai colorate, mai iminente și mai intense.

Plecarea Inei Corețchi a afectat atât de multă lume. Și i-a făcut pe absolut toți cei care o cunoșteau să vrea să și-i îmbrățișeze mai strâns pe cei dragi. Blogul său, cu denumirea inspirată din celebrul cântec Paroles, cântat de Dalida și Alain Delon, sper să rămână un etern exemplu al unei plecări sfâșietor de frumoase din această viață. La doar 34 abia împliniți. Nu știam că are un blog. Nu știam câ scrie atât de adevărat și atât de dureros de frumos. Atâta iubire și lumină adusă de un singur om pe pământ. Nici măcar asta nu a contat în fața unui scenariu de destin, atât de devreme întrerupt. Dacă decidem, putem liber crea cel mai mare partid din Moldova.Partidul oamenilor care au pierdut măcar câte un om drag din cauza cancerului. Când un bârbat plânge la alt capăt al firului, vrei să devii tu bărbat. Pe urmă nu mai vrei nimic. Pe urmă se trezesc toate instinctele primare, de exemplu de autoconservare. Dar orice eforturi conștiente parcă nu au nici un rost. Frica de a vorbi despre asta încă pe nimeni nu a asigurat de ocolirea unui asemenea destin. Frica este un spurcat sentiment. Ea trebuie să fie depășită. Poate mai ușor în grup. Sau pe un vârf de munte sau pe un mal de lac de munte sau….

Vacanța cu copiii este un capitol aparte, de povestit doar părinților. Îți vezi neajunsurile de părinte și hotărăști ce să faci cu neputința de a schimba, ci doar de a accepta, unele lucruri în ei, așa cum sunt ei, copiii mei Pe care îi iubesc necondiționat. Cu toții merităm să fim iubiți necondiționat. Ca niște copii, de către părinți.

Vacanța cu un om drag are epitetele sale. Dar le păstrez doar pentru mine.

Vacanța de la muncă este o stare fără epitete. Lipsa internetului este o pedeapsă primită cu bucurie. Deschiderea întâmplătoare a internetului și aflarea unor noutăți se manifestă printr-o tahicardie neplăcută.

Cuvântul vacanță e cald și luminos. Aștept să începem cu mătura să facem ordine. Eu și cu mine, în cap la mine. Și cu mătura.

Nociv e puțin spus. Mediul din massmedia, o repetiție conștientă apropos, este foarte nociv. În Moldova e chiar mai rău.

Anul acesta nu am mai făcut lista rezoluțiilor. Dar nu din cauza lipsei de timp. Anul acesta nu mai am nevoia să o fac publică. Ea există. Ele există. Și vă promit că sigur vom avea un an așa…cum și-l va face fiecare. Și cu multă binecuvântare divină.

Mai nou, avem o dilemă națională. Mai cu seamă încă o prostie națională. Care-i ziua de naștere a divinității? Eu am decis să o celebrez pe 25 decembrie, dar ar putea fi oricare altă zi din calendar. Măcar și fiecare zi. Să și-o aleagă fiecare după propriul gust. Forței divine îi este fix totuna când îi sărbătorim noi nașterea. Cert e că asta nu înseamnă tăierea unui porc, ghiftuială, aghesmuială și cheltuieli aiurea în tramvai. Noi, important e să nu pierdem din încrederea în existența forței divine și să nu uităm să avem acea zi scumpă în calendar, cu toată familia.

Iar pe sclavii chipurilor din icoane să nu-i judecăm. Mai bine să transformăm această indignare în energie pentru fapte bune, gratuite.


Comentarii

Previous Post Next Post

4 Comments

  • Reply diana 5 ianuarie 2013 at 22:16

    ii descoperisem de cindva blogul, a fost o curajoasa!
    am ramas fara cuvinte cind am aflat…o tristete mare…

  • Reply olga 5 ianuarie 2013 at 22:54

    Nata sa stii ca tel .dat de tine a contat foarte mult pentru celalt suflet doborit de la capatul firului. Nici astazi nu-mi pot convinge eul ca Ina nu mai e, cind ma gindesc ce frumos am petrecut impreuna sfirsitul lunei mai, Ina era mai mult decit o femeie si nu pot sa cred ca Dumnezeu a incheiat atit de crud destinul ei, era iubita si iubea, era implinita si visa sa se trateze definitiv de cancer, Doamne iti cerea atit de putin!

  • Reply Tamara 9 ianuarie 2013 at 09:55

    Este o zi trista azi pentru toti cei care au cunoscut-o pe Ina. Adio, Ina. Si bine ai venit pe lume acel copil nou-nascut in care sper ca s-a salasuit sufletul ei frumos.

  • Reply Aurica 12 ianuarie 2013 at 02:30

    …………….
    Daaaaaaa……… într-adevăr a scris ”atît de adevărat și atît de dureros de frumos”…… păcat……
    Datorită ție am descoperit și eu azi blogul ei, l-am citti cîteva ore bune, de fapt mai mult am plîns…. Am re-trăit multe din suferințele ei…….slavă domnului, sau destinului, după 4 ani sunt încă aici, pe pămînt.
    Autopalparea (indiferent de vîrstă), informarea corectă și multe alte lucruri, din păcate în Moldova noastră lipsesc….
    Nata, dacă aș fi în țară, aș participa nu la crearea Partidului oamenilor care au pierdut măcar câte un om drag din cauza cancerului, ci a unui Partid de prevenire a cancerului sau ceva de genul ăsta.Știi bine, prevenirea e mai prețiasă decît vindecarea.
    În țara noastră multă lume e ignorantă, dar mai ignoranți sunt unii medici care ne prostesc din ochi și e pînă un tabu să-ți descifreze un rezultat, o analiză. Nu avem mari posibilități de a alege. Așa zisul Institut Oncologic e unic și e așa cum îl știm din păcate……….

  • Leave a Reply