ALEXANDRINA HRISTOV – DESPRE PREMIERA DE LA CHIŞINĂU

Aceasta este ea, sofisticată în aparenţă, normală în realitate, autentică, misterioasă, femeie în fiecare milimetru pătrat, talentu-i izvorând din fiecare crăpătură – Alexandrina Hristov apărută recent pe coperta revistei All Hollow din România. Tot acolo, într-un apartament cu multe picturi şi un pian, ea înfloreşte, se coace şi dă roade. Prima şi ultima dată când am fost la ea acasă eram prea agitată ca să-mi amintesc mai mult decât o atmosferă de ordine dezordonată şi un semi întuneric luminat de căldura lucrărilor sale. Acolo ea este artista care îşi plimbă L palatalizat prin nişte majore stări de minor, artista care în România uşor adună sălile pline şi îi face pe oameni cu greu să golească sălile după concert.  Ea cântă şi pictează, pictează şi cântă. Nu uită să iubească, este iubită, creşte o frumuseţe de fată şi crează. Vizual, nici un an adăugat la vârsta sa nu a lăsat vreo urmă pe ea. În interior, e  nebună şi uşor nedumerită de admiraţia pe care o primeşte de la cei din jur. Uneori am impresia că ea încă se mai întreabă de ce oamenii o iubesc atât de mult. Poate, dacă rămânea acasă şi nu pleca la Bucureşti după noroc, nimic din toate astea nu-i ieşeau. Aşa cum nu le iese la mulţi, care se zbat şi apoi se sting.

Alexandrina anume aşa un prim concert merita la ea acasă cum a fost cel de sâmbătă seara de la Albion. Cel mai scump concert. Fără publicitate, fără parteneri cu bugete şi fără bannere întinse pe toţi pereţii, fără locuri VIP, fără dress code, face control şi alte chestii importante.  Un concert cometă, prin share şi like, anunţat din gură în gură, din fan în fan, doar prin fb. Doar cu oamenii care o admiră,  cu adevărat bucuroşi să o vadă cântând acasă. În sala în care a cântat nu s-a fumat, ceea ce mulţi au apreciat, lumea a fost receptivă, s-a improvizat frumos şi Alexandrina a stat  în scenă până a cântat tot programul de 2 ori, atât cât a ţinut-o publicul.  Este pentru prima dată când am primit prin fb atâtea mesaje de mulţumire, de la diverşi oameni cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi. Ei defapt nu ştiu că eu trebuie să le mulţumesc.  Demult mă batea gândul să vă chem prin fb la o revoluţie. Că tare m-am mai săturat să fac parte dintr-un popor de oi. Unde cui nu-i este lene vine şi ne mulge, li ne tunde li ne bate. Dar nu credeam că prin fb poţi aduna oameni, aşa peste noapte:)

Următorul meu vis: O expoziţie a lucrărilor Alexandrinei şi un concert. 2 în 1 . Nu ştiu cu cine, când şi unde. Dar ştiu că orice îţi pui în gând se împlineşte.

toate

Comentarii