ACIBADEM – unde speranțele prind viață

La sfârşitul anului trecut am început să simt primele semne ale surmenării. Cu toate că știam de unde mi se trag problemele de sănătate, eu tot încercam, în loc să mai reduc din ritmul de muncă, să cutreier laboratoare, medici și spitale în căutarea unei explicații la ceea ce mă deranja. În primul rând am avut noroc să cunosc un doctor imunolog foarte bun. Și asta m-a ajutat mult. Împreună am încercat și cu binișorul și mai agresiv să punem capăt acestor probleme de sănătate, dar cel mai important este că doar cu fiertura de orz și fiertura din semințe de in am reușit să obțin primele rezultate vizibile. Oricum, la revenirea din vacanța de iarnă planificam să fac o investigație mai profundă ca să mă asigur că totul e ok. Aterizez după vacanţă, pornesc telefonul și descopăr pe fb un mesaj prin care am fost invitată să fac o vizită la Spitalul ACIBADEM din Turcia, pentru a face cunoștință cu serviciile acestuia, dar și pentru o investigație generală a sănătății mele.

Probabil faptul că despre ACIBADEM am mai auzit înainte de la Doina Cernavca și Andreea Marin, dar și nevoia de a primi o viziune nouă asupra problemelor mele de sănătate, m-a făcut să accept rapid și cu o doză firească de curiozitate această propunere.În două zile m-am pomenit la Istanbul. Unde am fost primită frumos și generos. Aici am cunoscut-o pe Ana, o moldoveancă cu studii medicale absolvite la București, care activează la ACIBADEM. Cunoaște româna, rusa, engleza și turca, bineînțeles. Învățați oameni buni limbi străine, cât mai bine și cât mai multe cu putință. Nici nu știți ce suprize vă pregătește destinul.

Am început dimineața devreme la primul spital, ele fiind mai multe în rețea, fiecare cu o speacializare a sa. Intrând în spitale, am remarcat în toate la intrare același detaliu: locul în care erau aduse florile, fie pentru pacienți, fie pentru medici. În fiecare spital, acest loc era aglomerat cu bilețele, urări și compoziții florale. Мелочь, cum s-ar zice, но приятно.

În unul dintre spitale, în hol, un tânar vine zilnic și cântă, pentru o atmosferă mai tămăduitoare.

În fiecare spital există butelii cu apă potabilă, la dispoziția oricui. În fiecare spital există un loc de relaxare atât pentru medici, cât și pentru pacienți. Cantinele arată mai puțin a cantină, mâncarea este de o calitate foarte bună.

Intenţionat am început cu partea estetică a lucrurilor din ACIBADEM (în traducere migdală amară, numit în cinstea regsiunii unde a fost construit primul spital acum 20 de ani), pentru că nu pot ignora aceste detalii, dar nu voi pune prea mare accent pe ele. Și totuși sunt convinsă că unul dintre cele mai importante detalii care trebuie puse la punct într-o instituție medicală este să scape pacientul de senzația că se află într-un spital unde îl așteaptă durere.

Ana mi-a organizat o sumedenie de teste, analize și vizite la diverși doctori. Este vorba de un pachet de health check up de care poate beneficia un pacient și care poate elimina sau adăuga în pachet anumite investigații, în funcție de necesitățile sale.

Unele rezultate le-am avut imediat, altele au venit peste o săptămână. Datorită unui dosar deschis la primul medic generalist, informațiile despre mine figurau deja în sistem și fiecare medic următor putea vedea în sistem toate informațiile și rezultatele analizelor proaspăt făcute. Se poate spune că ACIBADEM este spitalul în care consumul de hârtie pentru fișe și dosare este redus la minim. Chiar și în odăile pacienților există un ecran inserat în perete unde doctorul nou care vine într-o nouă tură de muncă poate vedea tot dosarul pacientului. Eu, datorită acestei fișe primite la laborator, știam deja ce analiză și când va fi gata.

Toată experiența mea cu ACIBADEM a fost un continuu, frică mi-i de acest cuvânt, șoc. Sunt încă un homus sovieticus în materie de spitale. Sunt plină de istorii ale altor oameni, experiențe personale, dar mai ales trăiesc și eu ca foarte multă lume în Moldova cu stereotipul că de spitalele moldovenești mai bine e să te ferești, chiar și atunci când ai nevoie de ele. E un stereotip, reiterez. Lucrurile s-au mai schimbat. Avem deja instituții private, se fac investiții în medicina privată, pe anumite domenii avem medici extraordinari: dedicaţi, profesionişti, din fericire solicitați de aceste instituții. Și totuși sistemul medical din Moldova încă mai are lacune, mai ales pe unele domenii.

Scriu acest articol în semn de recunoștință pentru serviciile medicale primite și pentru a le oferi o informație extraordinar de importantă și utilă celor: care suferă de cancer, celor care plâng de-asupra unui copil cu viciu cardiac, celor care visează să conceapă un copil dar nu reușesc, celor care au nevoie de o intervenție foarte complicată în fața căreia medicina din Moldova strânge din umeri și îi redirecționează pe pacienți fie acasă, fie spre clinici din Kiev Israel sau Germania. Despre alte destinații decât acestea pentru soluții medicale complicate nu prea am auzit până acum. Ei bine, există alternative, la 1,5 ore de zbor, în cea mai performantă, cea mai notorie rețea de spitale din Turcia.

O echipă extraordinară de medici, cu experința teoretică și practică acumulată la cele mai valoroase instituții din lume, precum Harvard sau traininguri cu cei mai mari doctori din lume și dotare tehnică de ultimă generație.Cele mai noi echipamente la toate capitolele: ginecologie, oncologie, chirurgie cardio vasculară. Nimic însă nu se compară cu experiența practică a acestor medici, pe reputația cărora se ține lanțul de spitale ACIBADEM. Într-o țară cu 80 mln de potențiali pacienți e cam greu să rămâi un medic în teorie. În jur sunt atâtea motive pentru practică.

Am cunoscut un medic obstetrician foarte simpatic, cu un perete plin de poze ale copiilor concepuți in vitro. Chiar și în cazuri de infertilitate inexplicabilă acesta a făcut minuni.

Am cunoscut un medic ginecolog care este un extraordinar specialist în intevenții lapararoscopice, Mai simplu – intervenții foarte fine, fără tăierea țesutului, se intră organism pentru a se rezolva diverse probleme de sănătate, în cazul lui, de ordin ginecologic.

Am cunoscut un medic plastician care face minuni în chirurgia estetică și care mi-a făcut cel mai frumos compliment primit vreo dată: cică, nasul dvs este atât de frumos după operație plastică? Acesta planifică în curând să implimenteze în Bodrum o nouă tehnologie anti îmbătrânire sau antiaging, pe care chiar el o testează pe propria piele. Medicul la 47 de ani arată destul de fraged.

Am cunoscut un medic care face cel mai extraordinar lucru pe care l-am auzit vreo dată. Prin operația și implantul pe care îl introduce, acesta le dă oamenilor șansa de a auzi. Recent acesta a operat 2 surori gemene care s-au născut surde și care la 4 ani au început să audă perfect. Se numeşte implantul cochlear – este o invenţie extrem de soficticată care se introduce în organismul omului și care îi oferă posibilitatea să perceapă sunetul. Cu toate că prin 2010 în lume deja existau peste 200 mii norocoşi care au început să audă, sunt sigură că în Moldova mai puţini au auzit despre această şansă pentru oamenii cu deficienţe de aud ca să se simtă membri deplini ai unii societaţi.

Am fost și la oncologie.Am intrat în sala cu un robot imens Cyber Knife, de ultima generație. Acesta este folosit în tratamentul oncologic cu radiație. Dar în loc să afecteze tot corpul, roborul Cyber Knife este conceput să-și direcționeze razele de radiație în doze foarte mari doar spre locurile afectate. Am văzut sălile pacienților unde aceștia fac chemoterapia. Designul, atmosfera – atât de importante pentru însănătoșire și atât de ignorate deseori la noi – totul este conceput pentru reabilitare și însănătoșire cât mai uşoară şi grabnică a omului care suferă. La ACIBADEM au și pacienți cu cancer din Moldova. Eu le doresc multă, multă credință și optimism. Chiar și  extraordinara medic oncolog pe care am cunoscut-o mi-a spus că pacienţii fără credinţă sunt cel mai greu de tratat.

În aceste containere, la ACIBADEM, sunt conservate  celulele stem. Acestea sunt colectate din sângele ombilical al bebelușului și uneori rămân unica șansă de supraviețuire a omului, în cazul în care aceste celule stem au fot recoltate la naștere.

Am fost și la chirurgie cardio vasculară pediatrică. Mai pe înțelesul nostru, locul unde sunt operați copiii cu viciii cardiace. Știați că în Moldova acestor copii nu li se dă nici o șansă? Știați că de cele mai deseori părinții sunt redirecționați la Kiev, ca unica alternativă apropiată de tratament?

Am intrat și în sala de operații. Am văzut cum bate, în cavitatea deschisă, inima unui băiat de 9 ani. Operația tocmai se incheia. În altă sală era operat un copil cu vârsta de 1 an care cântărește doar 5 kg. Am văzut în altă sală un bebeluș de 2 luni care niciodată nu a respirat singur și care urma să fie operat. Doctorul pe care l-am cunoscut mi s-a părut foarte optimist. Mi-a fost tare greu să văd atâția copii a căror inimă nu bate cum trebuie, care sunt atât de mici și atât de singuri în sălile de operații. Ai căror părinți stau cuminți și așteaptă să intre doctorul în sala de așteptare și să le aducă o veste buna. Copii din Irac, Turcmenistan, Kazahstan, Turcia. Dar mi-am stăpânit pornirea de a boci, văzându-i atât de mici și conectați la atâtea tuburi, datorită medicului care liniștit și calm mi-a dat detalii pe fiecare caz în parte și care la remarca mea visavis de echipamentele cu care sunt dotați mi-a spus: you can spend a lot of money for equipment but you do nothing with this without a good team.

Am scris toate acestea pentru că am simțit nevoia să le dau o speranță celor care se confruntă cu o problemă de sănătate pe care nu o pot soluționa în Moldova. Probleme de sănătate despre care poate au auzit că nu au sorți de izbândă. Sorți de izbândă există. Trebuie de căutat, căutat, căutat soluții. Și un auz poate fi recuperat, și o inimă poate fi făcută să bată și o viață împiedicată de cancer trebuie neapărat de încercat să fie prelungită.

Comentarii